20 feb. 2009

Procesul schimbarii(printre altele evident=)) )

                Trebuie sa clarificam cateva lucruri. Intotdeauna se gasesc lucruri de clarificat. Si INTOTDEAUNA raman unele neclarificate. Din cauze diverse. Lipsa curajului necesar. Incapacitatea formularii ideii sau pur si simplu....timpul insuficient. Cateodata avem bunul simt sa ne simtim vinovati pt ,,lasatul in pom,, a unor lucruri care asteptau sa prinda viata din gurile noastre sau a unor persoane care meritau anumite informatii....care regretabil nu au mai ajuns la ele.                  Regretabil sau nu,acest bun simt poate sa apara sau sa lipseasca cu desavarsire. In general persoanele care nu il poseda sunt condamnabile. Chiar daca spui o minciuna,chiar daca spui ceva care suna stupid...trebuie sa spui ceva. Sa gasesti o explicatie....atunci cand adevarul suna prea urat. Si din ,,dragoste fata de aproapele tau,, ii spui ceva care sa nu il distruga.(sau care sa nu te bage pe tine in kkt).                  Cand eram mica imi doream sa fiu mare. Astfel ca nu m-am jucat niciodata cu papusile,ci doar le mai schimbam si eu rochiile. Stateam in prezenta adultilor si nu simteam nevoia de joaca alaturi de alti copii. In incercarea mea stupida de a fi un om matur,am reusit sa devin un copil matur,lucru pe care il regret intr-o masura suficient de mare incat sa imi doresc sa nu fi fost asa.                   In clasele primare aveam un comportament puternic,si ,,dominam,, cate o biata colega,atat de normala si banala incat ma mai si numea ,,prietena ei cea mai buna,,. Datorita nemernicului meu comportament,eu nu o numeam asa. Ba mai mult,cand ma intreba ,,care e prietena ta cea mai buna?,, eu ii spuneam nu stiu. Evident ca acest lucru le facea pe saracele fete sa se indeparteze de mine,ajungeau sa ma urasca intr-un mod ciudat si subtil,slab stiut chiar si de ele. Incet incet am ajuns o fetita solitara si trista,care ii considera pe cei din jurul ei prosti. Toata aceasta maturizare brusca,la inceput voita apoi fortata odata cu moartea bunicului,m-a facut mai dura,si in acelasi timp mi-a sfredelit toate sentimentele mele bune. Aveam o memorie buna,astfel ca tineam minte toate lucrurile urate pe care mi le facea fiecare,si la un moment dat aveam si un caiet in care imi notam astfel de lucruri,pt a le...plati ,,cand voi fi mare,,. Din pacate l-a gasit mama si l-a aruncat:)).                Imprejurarile predominante,mai ales de la scoala,pot spune ca m-au facut sa gandesc. Nu gasesc un sinonim mai bun. Poate ca era si inca mai este varsta problemelor existentiale. Cu toate acestea...nu mi se pare nimic rau in a despica firul in 4,atunci cand imi face placere. Datorita unei anumite persoane -scarba- in clasa a7a m-am trezit complet singura. Imi luase toti ceilalti prieteni,dar se pusese pe ea pe locul de cea mai buna prietena. O uram inca de cand eram in relatii bune,poate din cauza ca eram si eu ca ceva brut,ceva necizelat. Cu tot raul pe care mi l-a facut trebuie sa recunosc ca m-a ajutat,pt ca imi place mult mai mult ce sunt acum,decat ce as fi fost daca ramaneam in continuare prietena cu ea. Reusea sa scoata intotdeauna ce e mai rau din mine,ma aducea intr-o stare de nervozitate incat paream un animal,ea ramand cea calma.Conceptiile mele au suferit o groaza de schimbari. De atunci am ajuns sa ma inteleg bine cu baietii,ei fiind primii care m-au luat in gasca lor. Tot de atunci conceptul de prietenie mi se pare aberant(bine a mai fost si mama care mi-a spus ca nu exista asa ceva). Un lucru e sigur,imi voi incura copii sa creada in prietenie,in dragoste,si cel mai important IN RECIPROCITATE.                     Au aparut apoi Fulgii,care sub conducerea andrei(sincer asa era:|)m-au luat sub aripa lor. O sa ramana un mister pt mine de ce au facut asta,poate din cauza ca eram o fata in plus, fata de grupul vesel si antipatic,care nici una dintre noi nu il putea suporta. Aberant sau nu,toate am pastrat o relatie cordiala cu ele,dar si ele cu noi-intr-o oarecare mare masura. Rux a aparut dupa ce se saturase de mizeriile facute de scarba(e). Poate ca daca nu s-ar fi inteles destul de bine cu noi s-ar fi intors in acel minunat grupulet pe care toata clasa il antipatiza.                   Sincer,nu voiam ca acest post sa fie despre asta. Nu de la inceput cel putin. Dar in masa mea de ,,insensibilitate,, se intampla sa mai simt si eu. Se intampla destul de des,depinde de mine cat de bine reusesc sa ascund asta. MY PRECIOUS. De-a lungul generalei asta imi doream in fiecare an-sa fiu mai puternica. Nu stiu cum,dar acesta putere mi se pare in continuare ca se poate obtine prin insensibilizare,prin acapararea trairilor si lucrurilor negative. Partea proasta pe care am sesizat-o cand era deja tarziu,este ca atunci cand nu vrei sa mai suferi,cand vrei sa nu iti mai pese si sa ii lasi pe altii sa isi faca griji-pe motiv ca tu ti-ai facut destule-este aceea ce nu se poate face o separare atunci cand vine vorba de o anihilare a sentimentelor. Ele se pot ascunde,se pot refuza,dar se iau la pachet-alea bune cu alea rele. Partea si mai proasta este aceea ca atunci cand nu simtim nimic ne simtim goi(in interior),ne simtim prosti si dezinteresati. In fond...nu mai simtim nimic. Suntem....absurzi ca fiinte umane. Pana la urma...de ce mai traim? Ura este clar un sentiment negativ. Cei care urasc ceva sunt foarte adesea si ei urati. Dar este un sentiment atat de complex incat eu cred ca este adesea confundat cu antipatia,neplacerea,dispretul,etc. Cand urasti o persoana ii doresti moartea,dupa chinuri infinite. Simti asta pt cineva? Data viitoare gandeste-te de 2 ori inainte sa spui ,,te urasc!,,. Ai putea sa ranesti pe cineva care stie adevaratul inteles al acestui cuvant-un cuvant atat de puternic incat nu ar trebui sa existe. (sa nu te iei de exprimarea mea).                 Atunci cand suntem mici nu intelegem sentimentele. Ne bazam mai mult pe instincte. Apare apoi atasamentul,atractia,acestea inlocuind indiferenta. Drept urmare,pana in 7 ani nu imi doream numai ei sa mor,dar voiam sa moara si alte persoane. Pe care afirmam cu destul de multa siguranta ca le urasc. In fond,le doream moartea. Eram o zgatie ganditoare,serioasa si poate chiar prostuta. Tu ce ai face daca ti-ai auzi sora de 4-5 ani spunand ,,nu mai moare si asta odata!sa scapam cu totii!ori eu ori el!,, ?Cam asta a auzit fratemiu. Poate din cauza asta s-a comportat asa cu mine,desi ....asa se purta si inainte. Sincer...nu am observat nici o diferenta nici dupa ce a auzit el asta. Priveam moartea cu totul alti ochi.                  Revenind la subiectul mai devreme dezbatut. Trebuie sa crezi in lucruri frumoase. Trebuie sa crezi ca exista....poti sa iti imaginezi viata ca un ocean..tu esti in mijlocul lui....lucrurile frumoase sunt plute....tot ceea ce e negativ sunt rechini si curenti ce te duc la fund. Nu stiu inca ce ar putea fi incapacititatea de a innota...poate ca o sa aflu la un moment dat.                   Ca sa reusesti in viata asta care NU este de kkt,care este doar asa cum ti-o faci tu(si daca ea ajunge de kkt,inseamna ca tu esti asa)trebuie sa ai un scop! Fara un scop....oficial esti un om mort. Daca nu mai ai pt ce sa lupti...te duci la fund ca un bolovan.Bolovanule! Scopul trebuie sa fie intotdeauna ceva care sa te faca sa te simti bine,trebuie sa merite tot efortul. Trebuie sa te satisfaca odata obtinut,si sa nu te faca de rusine atunci cand il spui cu voce tare. Trebuie sa fii mandru de el si sigur. Trebuie sa fii sigur ca il vei obtine. Pt ca atunci cand CREZI,treaba e pe jumatate facuta. Trebuie sa crezi si se va indeplini!.                Am facut mai demult o clasificare a personalitatilor. Erau chiar 3-nrul Sfintei Treimi,nrul norocos(a3a oara e cu noroc). Prima era cea cu care ne nastem...cea pe care o dobandim fara sa ne autoperfectionam. Este cea pe care o are copilul,pana cand incepe sa se formeze. Urmeaza apoi cea pe care si-o face fiecare,pe care o foloseste o perioada sau tot restul vietii daca e buna(dar asta este mai mult decat foarte rar). Cea pe care sti tu ca o au altii este deabia a3a,si anume personalitatea de suprafata,cea care este doar o masca...depinde de fiecare cat de greu este de purtat...in functie de cat de diferita este de a2a(sa nu uit sa mentionez ca a2a deriva din prima,in timp ce a3a poate fi complet diferita fata de cele 2). Se intampla destul de des ca a2a personalitate sa fie de kkt,de ,,nepurtat,, , fiind prea slaba. Prea multi oameni slabi pe planeta asta. Si o Doamne,urasc oamenii slabi! Dizgratios sau nu tocmai,am avut si eu momente atat de jalnice in care am putut accepta si recunoaste ca sunt o asemenea persoana. Totusi ,nu vreau sa cred nici in ruptul capului asa ceva,erau si acelea niste momente proaste,care au trecut. Numai gandul ca sunt o persoana slaba ma infioara. Persoanele slabe sufera,cedeaza si in final pica. Ii dezamagesc pe ceilalti si nu se satisfac nici macar pe ei. Sunt jalnici,pt ca au nevoie permanenta de ajutor,si ideea de singuratate ii sperie. Sunt pur si simplu SLABI. Daca esti asa,incearca sa ascunzi asta!SINCER! Nu de alta,dar ceilalti,inclusiv eu-care pot sa te cunosc sau nu- am de gand sa profit de asta.                 In incercarea de a gasi o personalitate compatibila cu zilele de azi,a trebuit sa ma schimb de mai multe ori....de prea multe ori. Am ajuns sa spun ca imi place schimbarea. Nu cred ca este pe deplin adevarat,nu in sensul acela. Sunt de acord cu ea si poate ca ma atrage intr-un mod ciudat. Dar in orice caz....schimbarea unei persoane este ceva dureros,atat pt ea cat si pt cei din jur. Trebuie sa mentionez ca atunci cand vrei sa te schimbi,nu e tocmai indicat sa dai cu goarna si in stanga si in dreapta despre marea ta hotarare,pt ca atunci apar INTOTDEAUNA persoane care vor vrea sa te opreasca din diferite motive. Inainte sa te schimbi ar fi bine sa te gandesti si ce vrei sa ajungi,sa fii sigur. Pentru ca daca nu iese ce ai vrut....o sa fie urat rau de tot!                  Cea mai intalnita decizie de schimbare este aceea pe motivul-nu mai vreau sa sufar-. Anunt f important! Sa simti este omenesc! Suferinta este ceva bun,pt ca iti activeaza latura umana,cea a sentimentelor..SUFERINTA INNOBILEAZA SUFLETUL SI ASCUTE SPIRITUL. Daca vrei sa ,,nu mai suferi,, eu zic sa te gandesti de 2 ori...pt ca atunci cand vei reusi sa nu mai fi atins de ea....nu te va mai atinge nimic! Nici dragostea...nici ....nimic! Vei deveni o piatra...chiar vrei sa ajungi asta? Mai cunt si ceilalti. Ai putea sa te gandesti (daca ai o doza mica de egoism,daca e mare deja nu mai merge mecanismul) si la ceilalti atunci cand te schimbi. La un moment dat te-au placut pt ceea ce erai,chiar daca ei iti turuie sa te schimbi(pt ca sunt idioti si nu sunt capabili sa te schimbe,dar pretind de la tine asta)sa stii ca iti vor duce dorul cand vei deveni ...ceea ce ar trebui sa te faca sa te simti mai bine.                 Lacrimile sunt intradevar tembele. Am fost,sunt si voi fi impotriva lor. Le-am urat de mica,pt ca nu am plans decat o singura data de fericire(mai precis cand mi-au luat ai mei 2 pui mici de gaina:X:). in plus, eram sfatuita sa nu mai plang,toata lumea asa imi spunea. Mai frumos sau mai urat,cum se putea,lumea nu voia sa ma vada plangand. Asa am auzit eu la concluzia ca e ceva rau. Si acum cand plang...incerc sa imi aduc aminte...si reusesc....nu mai plange tataie ca te faci fata urata.                Copiii sunt in general fericiti nu?sunt atat de naivi....de ce sunt ei naivi? Pt ca au incredere si cred in lucrurile bune. Adevarul e ca nu toate sunt asa de bune pe cat ar trebui si precum le vad ei,prin ochii care raman aceeasi fizic odata cu trecerea anilor. Sunt puri,sunt inocenti si frumosi(toti copiii sunt frumosi...asta am zis eu la 6 ani...alta poveste....). Ei cred in lucrurile bune ale vietii. Ei vor sa creada ca lumea e plina de prieteni,de tovarasi de joaca,de persoane bune care doresc bine tuturor. Unii au ghinionul sa fie adusi cu picioarele pe pamant,dar in fond este spre binele lor viitor.                  De ce am aberat eu atat nu stiu sa spun exact. Si intradevar nu exista nu stiu,pt ca aveam un scop,care s-a pierdut oarecum pe drum. Ideea este ca m-am schimbat si eu intr-un fel. Nu imi place sincer absolut deloc sa vorbesc despre asta,nu imi prea place nici ideea ca m-am schimbat,pt ca acum ma simt mai vulnerabila,si este f neplacut! Nu asta era ideea....nu voiam sa fac un post in care sa spun way cum m-am schimbat eu...nu...nu asta....ideea era alta....se schimba alte persoane din jurul meu. Se schimba si nu se gandesc la ce vor ajunge. Nu gandeau ele prea mult inainte,dar macar le statea bine asa cum erau. Procesul de anihilare a ....lucrurilor neplacute.....poate fi chiar mai neplacut decat ele in sine..... trebuie sa te gandesti de 2 ori daca il poti suporta...trebuie sa te gandesti la ce lasi in urma....chiar merita sa pierzi atat....pt o....ce e asta?schimbare? Esti om....e normal sa simti si sa suferi....gandeste-te de 9 ori daca esti facut sa porti o masca....insensibila.....in fond....APARENTELE INSEALA PANA CAND DEVIN REALITATE. si aruncati un ochi aici... http://www.youtube.com/watch?v=MTSOOxbaAdc&feature=related chiar imi place...:D                                                             Cui ai citit pana la capat,fara intreruperi. Va fi oare al cuiva?:))

3 comentarii:

Hubba Bubba spunea...

deci yo am citit tot postul..si ti-am dat comm..p blogul meu=))ma rog e comm sub forma d post=)) vezi tu:))

just_andra spunea...

Deci..Romina ….cand am vazut cata postu ai..am deschis un document..farte iar ai scris cat ….inceputul este promitator..lucruri neclarificate…cata dreptate ai..dar cata dreptate…imi suna destul de cunoscut faza cu scuza….chiar ca..care san u te bage pe tine in cacat=))
Destul de urata faza cu copilaria…stii cum se zice..fiecare lucru se face la vremea lui…e cam tarziu acum al 16 ani sa te mai joci cu papusile (desi stim noi ceva de papusi)
Maturizarea prea rapida poate fi o greseala fatala..din mai multe puncte de vedere…dar fiind vorba de tine..nu cred…..
O daa…caiet? Doamne Romina…acum inteleg de ce esti atat de razbunatoare…sper ca acum nu mai ai astfel de caiete=)) n-as vrea sa am vreo surpriza….
De scarab nu comentez..mie nu mi-a facut nimic….dar oricum…
Eu conduceam grupuletul=)) hai ca imi place..stii..ma gandesc sa te dau afara…mi-au cam luat locu de conducere=))=)) glumesc normal…aaa
Si nu te-am adoptat in grup de mila da??
Ura..mda…e un sentiment pe care nu l-am simtit niciodata cu adevarat..multe personae mi-au fost antipatice..dar nu cred ca am urat pe nimeni cu adevarat…
Cu fratitu…ce pot sa zic..cunosc situatia in mare…fara prea multe detalii..si sincer nu imi dau seam ace simti..pentru ca slava domnului relatia mea cu fratimiu nu se compara…tot ce pot spune e ca imi pare rau pentru asta….nimeni nut e a
Nu exista incapacitatea de a inota mai romina…k toti suntem capabili sa inotam..bn..aici nu ma refer la persoanele cu un anumit handicap…..exista doar persoana care stiu sa inoate si acre nu stiu (dar nu din vina lor) acum exista mai multe categorii na..aia care inoata mai bn….si aia care inoata cat sa inoate=)) vai ce exprimareee..
Fragmentul asta cu bolovani imi adduce ainte de biletelul de pe dulapul tau
Era ceva de genu “crede si se va implini”
Vorbesti despre personae slabe…ehh..uite eu in perioada asta ma consider o persoana slaba..si slava domnului inca nu am picat…
Nu mi se pare ca a fi slab este asa cum spui tu..stii decat sa fiu o persoana “dura”..dar fara sentimente..fara scrupule..fara sa-mi pese de altii..mai bn sunt slaba..sincer…
Si da…ideea de singuratate nu numai ca ma sperie..dar pur si simplu ma inspaimanta…
SUFERINTA INNOBILEAZA SUFLETUL SI ASCUTE SPIRITUL
Suferinta e naspa ma romina si nu mi se pare ca sufletul meu e mai nobil atunci cand sufar….
Bn..acum vorba ta..nu zic san u mai suferi din nimic..dar nici chiar sa suferi din toate tampeniile (cam asa cum face eu)
Lacrimile…nu..nu sunt tembele…pe mine una ma fac sa ma simt mai bn…knd plang ma descarc..si para o data cu lacrimile mele..pleaca si ideile negative…nu pot spune ca imi place sa plang…dar de ecle mai multe ori..ma ajuta..
De fericire..nu-mi amintesc sa fi plans vreodata..sincer
Copii sunt fericiti? Daa..cat se poate de fericiti..pentru ca sunt inocenti..puri…
Hmm…masca…ma simt..
Acum ce legatura are naruto?=)) melodia e simpatico…desi a facut mama criza..si nu am ascultat-o pana la sfarsit
Eu nu pot spune ca postul imi e dedicate nu? Ca am interrupt de multe ori ca sa pot comenta in mare fiecare paragraf…dar am o pagina de word..ma batea gandu sa fac si u post ca rux..da am renuntat=))

Anonim spunea...

moamaaaaaaaaaaa ce as comenta.....dar o sa scriu putin ..ca deja postu e vechi ..si deja a scris lumea muuult pe ici .... din cate stiu eu orice persoana are slabiciuni..deci oricat de dura ar parea persoana respectiva are parti sensibile...oricat de rea sau insensibila pare o persoana....persoana respectiva a fost copil...si ca urmare a pastrat ceva din copilarie....orice persoan a plans...orice persona a avut monmente grele ..si momentele alea grele i au marcat viata...orice persona a gresit...orice persona a pierdut alte persoane dragi...orice persoana are nevoie sa fie iubita..si orice persoana a simtit ura ...si sa ce inseaman sa fie respinsa...deci toata lumea are parti slabe..are parti sensibile ..unii isi ascund partile alea dar asta nu inseamna c anu exista ...daca totusi tu reusesti sa afli de partile lor sensibile sau sa afli ce slabiciuni au persoanele din juru tau ..nu cred ca ar treb sa privesti ca pe un lucru groaznic de care s aiti fie frica si pe care sa il urasti pt ca ori ai in preajma ta niste persoane care sunt foarte sincere in general..ori persoanele din juru tau au mare incredere in tine...ori mai sunt cateva posibilitati ..dar deja scriu prea mult..oricum cred ca trebuie sa inveti cum sa transformi "slabiciunile" celor din juru tau ..in puncte tari pt ei ..si daca reusesti asta o sa fie punctul tau tare....deci ce sa zic..daca ai avut ocazia sa vezi multe din slabiciunile celor din juru tau ..cred ca ai avut o gramada de ocazii sa schimbi pe cineva...si sa fii acolo unde trebuie atunci cand cineva are nevoie de tine...nu mai gadeste te ....sa fi punctul slab (asu cea care atransformat punctele slabe in tari) al celor care au ajuns "tari" in ochii lumii...spun asta pt ca multi considera sinceritatea o slabiciune..insa ea defapt e un punct tare ....aa naivitatea in combinatie cu sinceritatea si cu ...alte defecte poate sa fie un punct slab..dar sinceritatea e o dvada de putere....adik sa poti sa minti ...si sa nu o faci..sa reusesti sa privesti adevaru in fata ..si sa suporti consecintele atunci cand te costa si ai putea sa mintii doar ca sa scapi...nu mi se pare o slabiciune....offf si ce as mai scrie..dar deja ...cam mult :))