30 sept. 2012

Resemnarea

        -Unde pleci?
        -Nu stiu.
        -Nu exista cale spre ceea ce cauti tu, ai fi fost deja acolo daca era. 
        -De unde stii asta? Poate ca mai trebuie doar sa caut... Sa ma straduiesc mai mult... Sa ma chinui, sa ma lupt!spuse pe un ton inflacarat
        -Cu cine? Intreba calm si zeflemitor interlocutorul
        -Cu oricine va fi nevoie!raspunse cu acelasi avant, aburul cuvintelor risipindu-se in frigul ce se strecura prin multime.
         -Nu intelegi... Nimeni nu vrea sa te opreasca. Doar eu vreau sa te trezesc, pe cat posibil. Vorbea linistit, cu mainile impreunate domol in mansonul blanos captusit cu satin. Ceea ce iti doresti tu... Este o nascocire a mintii umane, ca sa aiba dupa ce sa tanjeasca si sa sufere. Daca adevarul ar fi ramas printre noi am fi fost cu totii resemnati si multe domenii si-ar fi pierdut obiectul. Ca sa nu mai vorbesc de afaceri. Dar adevarul s-a pierdut ca si tehnica imbalsamarii egiptenilor. De fapt doar reteta substantei. In fine, revenind. Au preferat in schimb cu totii sa creada intr-o minciuna, care nici macar nu era placuta, dar le dadea o speranta. Minciuna presupunea speranta. S-au navalit destul de repede spre ea, nu au existat nici macar martiri pt ca nu avea cine sa pedepseasca. Toti cauta calea. Majoritatea prin inertie, insa cei ca tine, care ,, se lupta" vor pierde partida. De fapt, trebuie sa te lupti doar cu tine si sa intelegi: ca nu exista cale din simplul motiv ca nu are catre ce sa duca. 
             -Eu cred ca minti. Si isi inclesta pumnii rosii de frig in timp ce dintii ii tremurau in gura intredeschisa. Nici nu stii ce caut!
             -Nici tu nu te multumesti cu alternativa, nu ma pacalesti pe mine, sper ca nici pe tine. Pentru aia exista o cale!!!!
            -Exista o cale. A spus ca exista o cale! Se auzea murmur prin multime. Pana cand o femeie il apuca de guler puternic, intreband ,, ce cale?" in timp ce il smucea. ,, spune-ne si noua!! Nu fi hain!"da, spune-ne!! Spunea cate unul din card pe rand, tristi dar cu urma sperantei in glas.
           -Nu spre ce vreti voi!! E o cale spre altceva! Lasa ti ma in pace sa vorbesc cu omul asta ratacit. Iar oamenii incepura sa se risipeasca, tristi si neintelesi.
           -Isi puse mainile pe umerii lui si zambind prieteneste ii spuse: ai suflet nobil, trebuie sa intelegi. Si sa accepti. 
           -Aici toti avem suflet nobil, de asta suntem oameni.
          -Nu as vrea sa te duci la animale in vale din prea mult zel. Daca ei nici macar nu spera sa gaseasca ce cauti tu, si nu pt ca ar fi resemnati, dar pt ca nu au suflet nobil cA sa perceapa existenta a ceea ce ne dorim noi... Ai cealalta cale si aici, ar fi gresit sa o iei pe cea de acolo.
          -Dar nu e gresit sa ne amagim incontinuu?
          -Deschide ochii si accepta, fiule! Stiu ca te doare, dar e mai bine decat o asteptare ce nu va fi implinita. Stii si tu asta, doar ca inca ti-e greu... Plangi, plangi... Dulcea resemnare te va cuprinde curand. Sa nu pici in deznadejde, pt ca acolo rasare iar buruiana sperantei. Ramai la resemnare, vei fi tot om, caci nimeni nu ne poate da afara decat daca ne-am pierde sufletul.
           -La ce bun sa mi pastrez sufletul daca nu va putea sa si implineasca nicicand menirea? Ruperea sperantei ar fi cA si cand l-as duce la manastire!Spuse facand o pauza din plansul ce il apucase
           -Uite vezi! Deja faci glume! E prea frig aici ca sa stau sa iti spun totul. Lasa resemnarea sa te cuprinda. Vorbim curand!
            Si lasa tanarul buimac. Acum fara speranta sau cale de urmat, insa resemnat, asa cum  se presupunea ca e mai bine sa fie.
 

27 iun. 2012

Clipeste!

           Ce mai faci? Esti bine? Nu prea? Nu e nimic, nimeni nu e. Da. Normal ca stii. Iti place la mare? si mie! Am putea sa mergem odata...daca desigur... Vorbesc aiurea. Te-ai obisnuit deja, nu?:))
Mai canti la pian? Nu, eu nu am invatat inca. Daca nu m-ai invatat tu...:)) Ai vazut ce frumos s-a facut afara? M-am plimbat, cum sa nu, stii doar ca nu suport sa stau in casa. Bine, mint. Am stat si in casa. Nu am avut incotro. Habar n-ai! Era suficient sa te uiti la stiri ca sa stii de ce. Da, e tare cald. Si la tine?Nu, nu inca, depinde. Da, e bine, si eu m-am bucurat. Sau poate nu e, dar asa pare, acum nu mai vreau sa stau sa analizez, prefer o aparenta placuta unei esente urate. Of...da...multe. Dar ma crezi ca nu am timp? Am sa-ti spun un secret! Cum sa-ti spun acum?:))) Nu se poate. E secret. Am glumit! Nu-ti spun nimic. Preferai sa zic ca te-am mintit? Bine! Te-am mintit! Secret? Ce secret? Vezi tu vreun secret? Crezi tu ca nu aveai cum sa-l vezi! Era suficient sa clipesti!:))

1 mai 2012

Simplu si pur ca jalnic si patetic


                Hai sa renuntam la tot! La dragoste, la principii, la morala, la dorinte, la fericire, la viata si la moarte. In fond...se intampla lucrurile pentru ca ni le dorim noi? Sau nu se intampla pentru ca ne temem de ele? nu. Tocmai:)). De am putea sa fim alge sau meduze purtate de valuri...
                La ce bun sa simti ceva daca nu poti sa exprimi? La ce bun sa gandesti ceva daca nu poti spune? Sa fii un cuptor de ganduri, sa le arzi, sa scoti fum, sa arzi si tu, apoi tot blocul! Prea multe actiuni lipsite de finalitate, prea multe doruri de lucruri pierdute prin timp, prea multe inlocuiri spontane.
De ce prefera unii oameni sa fie spontani in loc sa fie...meticulosi si pregatiti inainte? Nu-mi place spontaneitatea. Sunt prea batrana pentru asa ceva.
                Vreau sa plec. Chiar vreau sa plec. Inca nu trebuie. Eu mereu vreau sa plec. Cred ca vine de la nevoia de schimbare si evadare. Poate din cauza ca ma simt prinsa in lanturi?:)) E ok, nu? Se mai intampla si chestii d'astea. Am sa te iau cu mine. Stai linistit, doar eu voi stii asta.
                 E atat de uman sa avem asteptari, incat cred ca va trebui sa o las mai moale cu ,,fara asteptari, fara dezamagiri”, dar...dezamagirile sunt neplacute! Ma conving de fiecare data de asta:)). Lucruri triste, ganduri triste...raze raze peste desert. Aproape ca m-am saturat si eu de mine! Mai ales cand stiu ca e doar o chestie de perspectiva. Lumea e aceeasi, doar eu nu sunt capabila sa ma bucur de ea. Sper ca nu mai sunt multe persoane in ipostaza mea. Prost spus ipostaza! Este chiar esenta!:)) oamenii se impart in multe categorii, dar sunt unii tristi iar alti fericiti. In functie de cat de des se afla in una din starile astea.:)) spun prostii? Atunci de ce ma asculti? De ce mai citesti? Gresesc, gresim, gresesti. Suntem gresiti sau greseli? Eu stiu...tu? Tu esti perfect? Am inteles. De parca nu era evident. Oamenii mereu suparati sunt greu de suportat. Stiu asta.  
            Lamentabil, dar adevarat, nu mai am mare lucru de spus, asa ca voi incheia aici. E 1 mai, nu se intampla nimic, pentru ca nu are ce si de ce.  

4 apr. 2012

Gandacel

-ce faci gandacel?

-de ce ai venit iar? Nu trebuie.

-Ba da. Trebuie.

  • Nu mai vreau! Ma intelegi? Nu mai vreau!

  • Nimeni nu vrea...

  • Nimeni nu face ce nu vrea.

  • Crezi? Ce frumos ar fi. De fapt, daca se intampla inseamna ca exista o farama de dorinta. Nu te gandi la prostii...

  • Nu se poate. Nimeni nu isi doreste raul...

  • Si totusi il atrage...nu ti se pare ciudat? La un moment dat cineva si-a dorit sa fie compatimiiiiiit.:D Ce zici gandacel?

  • Ca e firesc, dar asta doar pentru a capata dovada aia de afectiune...nu trebuie sa se faca exagerari...eu nu am facut.

  • Fii serios! Hai sa trecem la treaba. M-am gandit sa folosesc penseta. Preferi...

  • Esti rau! Esti sadic! Nu vreau! Nu vezi ce putin a mai ramas din mine? Lasa-ma! Lasa-ma!

  • Gandacel...nu te mai zbate si nu te mai vaita! Fii atent. Daca nu taiam atunci jumatatea ai fi murit. Tu singur ti-ai fi dorit moartea si ai fi ajutat-o sa vina cat mai repede cu putinta, a fost nevoie sa iti taiem jumatatea aia ca sa poti sa mai traiesti prin asta de acum.

  • Dar sunt doar o jumatate nebunule! Cine mai e ca mine?!

  • Cine mai stie ca sufletul e un gandac? Irelevant!... tu intelegi foarte bine de ce trebuie sa facem asta, si inca repede, cat mai repede, dar te temi de durere. Priveste partea buna, e un semn ce nu se vede.

  • Dar eu imi voi stii mereu ,,semnul” asta!!!

  • Nu poti sa regreti ceva ce nu exista...si va fi ca si cand nici nu au existat!

  • Dar chiar trebuie sa le tai pe toate? Nu poti sa imi mai lasi trei...doua macar?

  • Sunt doar sase...nu te speria. O sa le topesc in acid sulfuric ca sa nu mai existe nici un strop din ele.

  • Lasa-mi piciorusele! Nu ti le dau! Gandeste-te la celelalte 6 care s-au dus cu jumatatea din mine! Socoteste-le pe alea! Si lasa-mi-le pe astea...

  • Daca ai sa mai povestesti mult despre jumatatea aia voi crede ca nu am taiat destul...vrei sa mai iau din tine? Nu vezi unde te-au adus picioarele? Ele singure te-au dus spre taiere! Ele crezi ca nu stiau urmarea drumului ales?! Stiau foarte bine, dar au cedat tentatiei, sunt la fel de lase ca si tine!

  • S-au dus acolo unde le-am zis eu sa ma duca! Acolo am vrut eu sa fiu! Intelegi?

  • Atunci poate ca problema e la cap...poate ar trebui sa iti taiem capul!

  • Si atunci? Ce se va intampla?

  • Vrei sa vedem?! Am panza de bomfaier la mine. Cu ea ma gandeam sa rezolvam picioarele! Nu eram pregatit pentru o decapitare dar daca si tu crezi ca e spre binele tau...

  • Nu...ramanem doar la picioare...sper sa nu fie nevoie sa imi tai si gatul...

  • Stii ca eu iti doresc binele...insa sunt mereu de parere ca asa e cel mai bine.

  • Si iar nu ai nici un anestezic...?

  • Nu se poate. Chiar nu se poate. Trebuie sa si doara. Doar socul ca nu mai ai picioare nu e neaparat suficient. Hai repede inainte sa se intinda si sa te cuprinda si mai mult. Apoi nu stiu daca te-as putea face bucatele si ar trebui sa te descurci singur...O sa lesini la un moment dat, stai linistit.

  • Si se simtea atat de bine...

22 feb. 2012

Vina

@Ah, daca ai stii cat vreau sa imi canti la pian pana dimineata. Am obosit. De ce mai apare oboseala daca nu avem timp de odihna? Hai sa plecam de aici! Hai, hai, hai! Unde? Nu stiu unde. Gasim noi un loc. Asta e problema? De ce nu vrei? Tie iti place aici? Eu m-am saturat! Vino cu mine. Am sa ma supar daca nu vii. Scuze, nu trebuia sa spun asta. Dar si daca nu o spuneam nu insemna ca nu e adevarata si ca nu se intampla.
@Trecand peste cuvintele astea rasarite aiurea in capul meu, vreau sa discut despre vina. Cine o poarta? Recunosc ca gandurile mele nu au stat foarte mult asupra subiectului, insa voi exprima ,,embrionul” parerii.
@Ca sentiment/senzatie, nu e ceva placut. Categoric. Apare ca urmare a constiintei noastre mai mult sau mai putin incarcate(cu inclinatie spre mai mult). Nu voi vorbi despre vina ca despre ceva ce este aruncat de la unul la altul, ca ceva ce se rafrange asupra unui personaj ca o lumina orbitoare de reflector. Nu voi vorbi despre vina care stigmatizeaza, ci despre cea pe care o resimtim inauntrul nostru, care ne macina si ne alieneaza de firescul vietii noastre.
@Poate fi teribil de puternica. Ne poate pune la pamant, ne poate schimba. Cu alte cuvinte, e de temut. Si totusi, e fireasca umanului din noi. Ne poate determina sa facem binele pe care in conditii ,,normale” nu ne-am fi gandit sa il facem. Asadar, categoric are si partile ei bune.
@Daca ma simt vinovata? Pentru? Pentru multe ma simt vinovata tocmai pentru ca ma simt vinovata. Imi cunosc destul de bine actiunile si fac distinctia dintre greseala si actiune. Intentiile chiar conteaza(pentru mine). Poate din cauza ca mai tot timpul sunt bune:))
@Daca vina e pentru cei slabi? Absolut deloc! Trebuie sa fii puternic ca sa ti-o poti asuma. Dar desigur, trebuie sa iti dai seama ca vina este ceva ce se asuma, nu ceva ce se arunca pe o persoana!:))
@Si acum ajung la recenta mea idee iluminatoare, pe care vreau sa o explicitez printr-un exemplu. Daca Raul este cel care duce la Vina intr-un final, el devine din intamplare/fapta chiar cauza. Desi trebuie sa luam in calcul constiinta, care declanseaza aceasta transformare.
@Daca avem impresia ca ni s-a facut un rau, suferim, nu putem controla asta-prima reactie va fi sa spunem cauza ce implica anumite persoane. Mi-a facut asta=>eu victima,X criminal!
@Nu este deloc asa! Trebuie sa ne invinuim DOAR pe noi. Suna dur. Dar asa e. Cum a ajuns X in postura sa poata face ceva? Cum am ajuns noi in postura ca ,,ceva” sa ne poata face rau? Trebuie sa fim capabili sa controlam ceea ce simtim, chiar si ceea ce gandim. Ganduri involuntare? Nu trebuie sa existe! Vina este mereu doar in noi. Si nu este vorba despre ,,sentimentalisme”, dar in general. Suntem vinovati de tot Raul care ni se intampla. Nu voi spune acum si ca il atragem...sau ca il meritam:))nu pentru ca nu ar fi adevarat...dar oricum.
@E momentul sa ne asumam viata. E plina de vina! Dar e a noastra, deci tine de noi sa o schimbam. Iar daca nu suntem in stare sa o schimbam trebuie sa o acceptam. Simplu, nu?:))