Baba

                   -Saraca baba....ce sa ii facem mama?                    -Nimic draga mamii...nu mai e nimic de facut...                    -Dar...asa...singura...nu o sa o duca mult...                    -O va duce atat cat va vrea...crede-ma.                    -Ce tot vorbiti voi acolo? Crede-ti ca baba e surda mototoalele maichii? Baba aude tot...auzul nu e zbarcit ca fata....                    -Mama hai sa o luam cu noi la oras!                    -Dar ce are sa faca ea acolo? Oricum nu vrea...                    -Baba mea...vii cu noi la Bucuresti? Hai ca sa nu mai stai aici singura...stai la noi...o sa ai tot ce iti trebuie...                   -Eu am crescut aici. La ce bun sa plec acum cand tineretile mele s-au ofilit de atata timp? Cimitirele voastre sunt pline...si pline de hagi....aici am eu loc langa mosul meu...mosul meu...                  -Ce vrei sa iti lasam de mancare mama? Eu cu fata plecam ca avem treaba. Ai aici de toate...doar sa vrei sa mananci.                 -Duceti-va sanatoase fetele mele...baba vrea sa ramana singura. Dar baba nu e singura...trebuie sa vina mosul la ea...daca nu vine el se duce ea la el....ma duc eu la el...ca ma asteapta...il vad...sta cu bratele intinse sa ma stranga la piept. Ah....                   -O ia razna baba....                  -Hai sa plecam. Ia geanta si iesi ca ii zic eu ca plecam.                  -Bine mama.... sarut mana baba..!                   S-a inchis usa. Ultima clipa cand a mai fost atinsa clanta pe dinauntru a trecut.Usa a scartait incet si trist,zgaltaind funda mare si neagra ce atarna pleostita.                 -Baba e singura....sau nu e singura? Ati lasat baba sa moara aici...dar baba va multumeste ca nu ati mai chinuit-o...de ce sa ma luati la Bucuresti mai copii? Ce sa caut eu acolo...de cat l-am trancanit pe saracul mos ca sa nu ma lase singura...ma dor toate ciolanele....copiii mei iubiti....doar pe voi va mai am...dar voi nu o mai aveti pe baba. Sa stiti ca baba v-a iubit ca pe ea...sa o iertati pe baba daca v-a suparat...sa nu o uitati pe baba decat daca va face sa suferiti amintirea ei...baba va va iubi mereu....copiii mei...de ce credeti voi ca m-am prostit eu asa de rau sa nu mai pot sa va pup ultima oara pe frunte?Mosul v-ar fi zis....,,pupa-ma taica!doar te iubesc!,,dar uite ca il aud pe mos...ce te-as mai pupa eu...dar te-ai dus....vine baba la tine...nu te las singurel mosul meu...Cand a trecut viata mea?ma vad zbarcita in minte,dupa cum simt la mana asta care tremura ca batuta de nuia. Nu mai am gene...sa-mi tina o lacrima in aer...le lasa pe obrajii astia buhaiti sa curga...ce urata s-a facut baba....stai..stai ca viu acu'. Mana stanga...au...mosule ma doare...asa ma iei? Ti-am zis ca viu...acu' de ce ma grabesti? Stai sa mai fac si eu doi pasi....aoleu ce greu...e....mai!maaaaaai!!!!....asa mai....?               Umilinta a prins mandria de picior si a trantit-o la pamant. Un zambet larg dezvelea larg dintii atacati de tartrul vremii. Obrazul drept cadea lenes pe barna ascutita si lungita de timp si slabiciune. Ochii mari,luciosi,ca de peste se uitau in gol...aruncand privirile unui copil ce a primit un sac de jucarii. O fericire tembela si inexplicabila stralucea pe chipul spalat cu lacrimi.               -Sunt libera...viu.viu acu'!    

Nimicul nr.2=))

                 Pentru ca nimic nu exista. E doar o aparenta. Pura imaginatie creata de minti in trupuri slabe si bolnavicioase,imaginatie menita sa te paraseasca intr-un final dezastruos,menit la randul lui sa te ucida.si atat.                  Pentru ca nimic nu merita. E doar o minciuna valoarea lucrurilor,faptelor,oamenilor. Tu n-ai valoare. Pentru ca esti insignifiant,ca si mine. Si daca dragostea ne da pret,o face doar in speranta reducerilor de vara,urmand lichidarea de stoc.                   Pentru ca nu trebuie sa iti para de nimic rau. Iauzi ce spunea Krishna! Sa simti la fel pentru bucurii si necazuri. Poti?nu poti...pentru ca esti slab. Turma asta din care facem parte...e slaba. E trista. Si o sa ramana mereu unita,si mereu vom semana,pentru ca ne temem sa o parasim. Ce parere ai?                    Pentru ca banalitatea iti stapaneste rasuflarea si tu nu iti dai seama. Ai o aura de mediocritate ce se face simtita de pe bulevardul meu pana la unirii.ah....dar cine sa iti spuna daca toti avem aceleasi aure monstruoase,aurele prostiei si ochelarilor de cal? Se intrepatrund si nu se mai observa deloc pana la urma...aurele noastre...                    Pentru ca nici eu nu sunt diferita de tine,deci nu trebuie sa ma tratezi ALTFEL decat pe tine. Ai grija de mine cum ai de tine,nu ma atinge mai mult decat te atingi pe tine,nu imi vorbi mai mult decat iti vorbesti. Iubeste-ma ca pe tine. Eu te iubesc ca pe mine,iar pe mine ma iubesc cel mai mult,regret doar ca nu ma voi putea saruta niciodata.                   Pentru ca nu trebuie sa intelegi nimic de aici,pentru ca nu am vrut sa spun nimic nu trebuie decat sa faci NIMIC.

Ai uitat?

              O sa plec. Dar nu o sa raman acolo. Inca nu am plecat,dar ma gandesc deja la momentul intoarcerii. O sa imi fie dor de tine. Dar tu oare imi vei simti macar un pic lipsa? Macar un pic?                O sa trebuiasca sa invat sa respir la sute de kilometrii de tine. Nu cred ca o sa imi placa...mai mult. Sunt sigura ca o sa imi displaca!                 Dar tu o sa te distrezi. O sa uiti ca exist si ai sa cauti ocupant al postului ce momentan in detin eu. Si nici nu iti va fi rusine. Si nu voi fi nici eu acolo sa iti spun sa iti fie. Nici tu nu vei fi langa mine sa ma asculti,nici sa ma auzi macar. Si o sa te strig atat de tare pana cand,fara suflu,voi auzi in a mea minte raspunsul glasului tau. Voi zambi usor. Apoi o sa incerc sa deschid ochii. Dar pentru ca nu pot vreau doar sa te intreb de ce nu mi-ai raspuns mai devreme....de ce nu mi-ai raspuns mai devreme?                Erai ocupat....am inteles. Ma scuzi tu ca te-am deranjat. Vad ca vrei sa te intorci. Ce spui tu? Ca era frumos acolo?aha...ma bucur sa aud asta...aud si ca te-ai simtit bine...Hai ca nu e nevoie sa iti ceri scuze pentru ca ai uitat ca exist. Nu e nimic draga. Hai stai linistit... pana la urma ce conteaza? Nici tu nu sti de ce te scuzi atat...poate ca vrei sa te acuzi...Am inteles draga. Tot. Se mai intampla....celor ca tine...Mie nu o sa mi se intample niciodata. ah...ai uitat si ca sunt specialista in toate domeniile?doamnisoara Romina? Acum chiar e cazul sa iti fie rusine....                Dar vad ca nu iti e. Ai ochii mari atintiti spre mine. Si un zambet ingaduitor ce imi spune ca ma ierti,daca si eu te iert,chit ca nu as avea pentru ce. Gresesti! E destul ca nu m-ai convins cum e adevarul. E urat pentru ca nu mi-ai aratat tot. Vezi tu....                   Unele lucruri sunt facute sa nu isi gaseasca niciodata o limita. Si daca tu o sa tii minte asta,eu nu voi fi nevoita sa te intreb daca ai uitat. Ai uitat?