ena,doi,try-again together we are

@Amintirile mele...scumpele mele amintiri. Le simt ale mele,si imi e drag de ele. Simt ca sunt tot ce am si ca ma definesc. Am senzatia ca sunt copii mici toate,si toate stau in mintea mea. Unele plang altele se joaca frumos...altele canta...dar nu e haos..pentru ca nu poti fi atent decat la una. Nu le poti vedea sau asculta pe toate in acelasi timp. Imi e drag de tot ceea ce s-a intamplat,si as vrea sa mai pot sa retraiesc momentele frumoase. @Sunt unele momente in viata cheie. Poate de la high key:>. Sunt acele momente in care simti ca nu mai poti face fata,ca ai sa cedezi si culmea! Nu te mai ia Dumnezeu! Si nici macar un lesin acolo micut nu iti da! @Ei bine,eu am intrat in depresie,sau poate ca doar ma laud ca am facut-o! E acea stare magnifica...in care viata si-a pierdut sensul(desi am vazut-o pe silvia in fusta!!!!)da. Simt in continuare ca traiesc ca o planta vegetala(de parca ar mai fi altele) si ma roade faptul ca nu mai sunt sigura de viitor. Ca nu stiu cand voi mai iubi,nu stiu cand ma voi casatori nu mai stiu nimic din viitor,iar modul asta de viata categoric NU e pentru mine! @Culmea e ca NU vreau sa mor. Dar chiar deloc! Poate ca motivele actuale le compenseaza pe cele din copilarie,inexistente. Vreau doar sa dau un ff ca sa treaca totul mai repede,pentru ca nu sunt in stare sa trec peste tot ca peste o groapa de sosea,si nu imi place perioada asta in care sunt bolnava. Si ca intr-o raceala,in loc sa imi curga nasul imi curg ochii si delirez in trecut de la o febra inexistenta. Desigur,un mic accident de masina nu ar strica! Un lesin o vizita la spital ceva! Cred ca inconstientul imi spune sa imi doresc asta,pentru ca asa m-as trezi din drama asta patetica si jalnica si mi-as da seama ce inseamna viata. In schimb,motivul constientizat este acela al victimizarii(ca orice persoana proasta),fiind curioasa de posibilii mei vizitatori.Dar nuuuuu. Eu sunt sanatoasa tun! @Imi pare rau ca nu mai sunt capabila sa maschez ceea ce traiesc,ca vorbesc la persoana intai. Dar nu mai sunt in stare,sunt o incapabila,cel putin pe moment. O sa ma straduiesc totusi sa mai scriu cateva parti din amalia si weil nicht. Desi nu cred ca mai tine si altcineva minte in afara de mine despre ce era vorba in ele. @Este o senzatie noua,si trista,si coplesitoare,si urata si rea si groaznica in ansamblu! Senzatia de prostie. Sa stii ca tot ceea ce ai facut pana in momentul curent in viata a fost gresit. Sa nu poti sa dai vina pe altii asa cum ai vrea. Sa nu poti opri o suferinta si sa nu poti sa o alini macar cu faptul ca nu e vina ta. Sa iti dai seama ca esti PROST este primul pas. Stiu ca e primul,dar nu stiu care e al doilea...pentru ca nu mai sunt in stare sa ma ,,destept,,. Sa stii ca ai fost tras de sfoara de propria ta prostie,nemarginita...sa stii ca te-ai sacrificat pentru ceva inexistent. Sa vezi cum de fapt nu ai fost decat un obiect teribil de prost dar care se credea destept... E groaznic...e coplesitor...te face intr-adevar sa iti smulgi parul din cap! Sa pierzi totul cand credeai ca ai totul...sa nu iti ramana decat amintiri...Pana la urma...ce mai valoreaza amintirile daca prezentul nu te mai are in comun cu ele decat pe tine? Cand totul se schimba fara sa poti sa controlezi ceva,desi te credeai stapan... Sa iti para rau dar sa nu conteze absolut deloc...sa nu se schimbe nimic...pentru tine... @Dar cred ca se detaseaza totusi impresia de greseala. Perceperea gresita a fost prima. Exista scuza lipsei de experienta...dar nu e de luat in seama,in conditiile in care desteptaciunea pretindea un inalt loc in mine. Senzatia ca fiecare pas facut a fost gresit. De la inceput...pana la sfarsit. Culmea e ca impresia era de stapanire totala,odata primit sutul in posterior gatul se intoarce spre spate. Si ce vede. Nu numai ca nu se poate intoarce,dar nu poate schimba nimic,nu mai poate reface nimic,nu mai poate repara nici una din greseli. Nu iti mai ramane decat sa doresti fericirea celor ce le-ai gresit...si sa nu ii urasti,cu atat mai putin sa te mai bagi in viata lor reparata de buba de tine,sa te bucuri de binele lor,fara tine. @Un lucru e sigur. Niciodata,dar NICIODATA nu incercati sa uitati pe cineva prin intermediul altei persoane. Nu veti reusi DECAT sa le pierdeti pe amandoua dupa ce ati ajuns sa le iubiti in egala masura,si veti suferi dublu deci...eventual triplu daca mai aveti vreo trauma din copilarie..

Iubitului Quijote,care lupta si el pentru ceva inexistent la vremea lui,depasit. si cand a realizat care era realitatea...era pe moarte. a murit sanatos!

Nenorocitul de 3!

@Cred ca exista si un drept la fericire.trebuie sigur sa existe si asa ceva! Oare cum se presupune ca ne-am putea detasa de bucuriile materiale atat de mult incat sa nu le mai simtim? Nu prea stiu... am ajuns la o concluzie. Dar am uitat-o si pe aia. Pentru ca m-am luat cu altele. Un mecanism de aparare...cica asta ar fi uitarea dupa o trauma...autoaparare. Ma intreb cat de mult ma apar eu,daca nu am nimic. Nu simt nimic. Sau e o durere ca aceea de sub un plasture..mocnita,vie,in reparatie ascunsa. @Vreau sa traiesc. Sa fiu sincera si sa ma bucur ca fac totul atat de corect,pentru ca daca argumentezi bine totul e corect. Vreau sa inving, sa ma distrez si sa simt ca traiesc si altfel decat in colivie. Da...probabil ca nu o sa mai iubesc o vreme...pe nimeni nou mai bine zis:))dar oricum...ideea e sa simtim,si ma simt EU atunci cand plang si sufar. Cred ca sunt facuta pentru asa ceva,cred ca mereu o sa mi se intample nenorociri emotionate...doar ca sa le fac fata. Ca sa ajung de piatra? Inca nu am vazut pe nimeni de piatra..dar piatra nu face riduri! Dragul de numar 3...el face totul. Sfanta Treime..de acolo incepe. Apoi 3 copii,3 feciori de crai,3 probe,totul e cu 3! Atunci...e clar ca trebuie sa fac o poveste cu 9! Nu vreau sa mai pup pe nimeni! Poate doar in aer pe colege cand ajung la scoala:))acele muahuri banale obisnuite intre pupeze:)). Nu vreau sa mai simt parfum masculin,si e si mai aiurea cand fratemiu lasa dare prin casa..Dar fie. @Nu imi mai prea simt amintirile:)). Seara vreau doar sa plang:))mereu,continuu si linistit sau nu. Dar as vrea sa pot sa plang. Dar nu pot. Si deci ascult melodii care incearca sa trezeasca ceva,dar nu sunt decat sunete frumoase...Nimic nu mai are semnificatie. Nici eu nu imi explic prea bine asta...o bratara e doar un fier sau mai multe fiare...o pictura e doar un desen...origami e doar un servetel...mai exista pozele. Poate ca alea ar mai reusi sa trezeasca ceva,dar nu vreau sa le vad. Deci memoria mea e intr-un somn continuu,linistit...permanent...rar tulburat. Doamne ajuta! @Ce e libertatea? Nu e doar un alt fel de singuratate? Este singuratatea ,,enjoyed,,...sau apreciata sau de care te bucuri. Eu nu sunt singura desi am fost parasita. De 3 ori culmea!:))Eu ma pot considera libera caci vad mereu oameni in 104! si in fiecare zi exista cineva care sa imi spuna pe nume!caci mi-l stie! Concluzie? Nu sunt singura! Si nu cred ca o sa fiu vreodata! @Si da! Te iubesc! Pentru ca asa vreau eu acum,si pentru ca am aflat ca sunt doar cuvinte,jegoasele de cuvinte,care nu inseamna nimic. Si daca iti zic ca te urasc,va fi la fel de adevarat ca faptul ca te iubesc,pentru ca nu pot trai impreuna.Adio,draga:)).

p.s.:la un moment dat o sa fac o colectie de declaratii ca sa imi aprind un foc pe deal!

Sticla si Sticloanta

@Vreau sa fac ceva de sticla. E teribil de moale cand e topit...un suflu si apoi ramane pe veci asa cum o faci tu. Asta e sticla. Si daca nu ar fi existat reclama aia la bere cu niste sticlari poate ca nici nu as fi aflat vreodata de acest proces...pentru ca nu tin minte cand m-am intrebat cum se face sticla,dar stiu ca mi s-a raspuns:se sufla.(?!)Raspunsul asta normal ca m-a lasat si mai nelamurita decat inainte. Dar serios acum...chiar nu ne gandim deloc la ceea ce ne inconjoara. Si poate ca acum am o obsesie pentru sticla,dar e motivata! Sticla..e rece si tare si cel mai important:se sparge! @ In clasa a8a am avut onoarea sa ascult o creatie de-a andrei:))parca se intitula...fetita de cristal:))desi atunci nu am spus nimic negativ. Recunosc acum ca:mi s-a parut o tampenie. Mai ales cand ii cadeau membrele de sticla pe strada in timp ce alerga. Sau cand mama ii aduna cioburile de parca ar fi fost creieri zdrobiti:)). Daca aveai o stare melancolica...probabil ca i-ai fi dat seama ca in esenta(sau in intentia autorului)scrierea era trista! Caci sarmana sticla umana a murit de la atata discriminare! Sau altfel spus:discriminarea a omorat-o!:)) @Tot afundandu-ma eu in nuvele lui cervantes,numai ce ajung la ,,Licentiatul Sticloanta,,ca mi se pare ca ar veni de la sticla titlul...dar nu credeam ca urma sa citesc! Povestea in sine nu este mai fascinanta decat restul nuvelelor sale. Tin totusi sa mentionez pentru cei care nu stiu ca cervantes a fost primul spaniol care a scris nuvele,deorece in secolul lui(XVI-XVII)inca nu aparuse acest gen. Tocmai din aceasta cauza le-a numit ,,Nuvele exemplare,,. Si chiar pot fi exemplare. Pe langa multele note sarcastice ilustreaza viata acelei vremi intr-o maniera exceptionala si anume:trecand prin toate clasele sociale si prin mai multe zone. Daca vastele cunostiinte ale lui cervantes ne pot surprinde,nu mai prejos mi se pare munca traducatorilor,care au scris cam 200 de pagini cu note explicative! Nu vreau sa va mai spun despre cervantes,pentru ca slava Domnului!sunt destule pagini pe wikipedia! @Oricum,ideea este ca in nuvela mentionata mai sus apare un student(la Salamanca)otravit care innebuneste. Iar nebunia lui consta in faptul ca se credea de sticla. Iar felul in care facea asta este scris exemplar de genialul autor. Apare si un preot care reuseste sa il vindece. Problema apare cand,vindecat fiind,ajunge sa moara de foame pentru ca nu mai spunea nimic intelept(ca inainte)si nu mai interesa pe nimeni persoana lui. Nu vreau sa trag vreo morala(dar m-as bucura daca ar fi cineva care sa citeasca acele nuvele ca sa pot schimba pareri!). @Eu vreau doar sa atrag atentia asupra unui aspect. Si anume al ideilor impartasite. Andra,fara sa fi citit ceva de Cervantes in viata ei,fara ca macar sa ii stie numele complet si ma rog,a ajuns sa aiba o idee asemanatoare. Aceea a unui om de sticla. Ma rog...Cervantes nu a fost atat de fantezist incat sa il faca pe om de sticla,dar dandu-i o nebunie care sa il faca sa se creada astfel. Tot asa,am spus eu intr-un post vechi pe care nu il mai prea tin minte,cum ca prietenia este ca o dragoste fara atractie fizica. Pentru a afla mai tarziu de la ruxandra ca tocmai Shakespeare a spus ceva in acest gen! Spun tocmai el pentru ca nu sunt mare fana sau mai bine zis,nu am studiat inca mai nimic de el. @Toti ne credem atat de...speciali daca pot spune,incat ajungem sa ne consideram neintelesi. Majoritatea tristi,suparati,molesiti,ipohondri,paranoici,increzuti,gelosi...si intr-o oarecare masura prosti. Dar cel mai interesant de observat este reactia oamenilor la insulte. Nu e normal sa jignesti,nici sa fii jignit dar nici sa sari ca ars daca ti se spune ceva. Cred ca reactia asta...exagerata dupa parerea mea este cauzata ori de prea multa incredere in sine ori de naivitate,ori de prostie insasi:)). Pentru ca!daca tu stii ca nu esti prost,atunci nu o sa iei prea tare in considerare nici vorba in sine,dar mai ales persoana care a spus-o;apoi daca esti realist poti sa accepti ca nu esti perfect si nici genial,ca ai partile tale proaste si momente proaste,sau invers:))adica cel care te-a facut prost poate fi asa. @Iar o alta constatare ar fi urmatoarea. Am observat ca inevitabil oamenii isi cauta un partener/a. Nu vreau sa incerc sa mai gasesc motive pentru care se tem de singuratate,sau nici macar,sau simt nevoia de giugiuleala,sau vor sa aiba cine le pune pampersi la batranete,sau sunt condusi de instinctul reproductiv etc. Cei complexati(si majoritatea e constituita din complexati sau frustrati)cauta pe cineva care sa aiba ceea ce lor le lipseste. Adica,cei care isi constientizeaza defectele cat mai bine,vor cauta pe cineva care sa le compenseze. Adica daca eu dorm pana la 12,si mai si consider asta un defect,ar trebui sa vreau o gaina,ca aceea are un bioritm bun! @Pe de alta parte,cei care au un surplus de inceredere in ei,care se cred superiori tuturor,nu isi doresc decat ilustrarea lor in varianta sexului opus. Si poate ca generalizarea aceasta este pripita,daca nu as mentiona si categoria celor care isi doresc binele. Binele prin frumos,prin altfel si atat,ca nu e frumos sa comentezi:)). @Iarna asta e frumoasa...are zapada...si e frig...si te indeamna la visare in fiecare zi. Eu una,as vrea sa nu mai simt frigul si sa fiu un fulg de zapada. Sau mai bine zis...sa fiu un fulg de zapada,caci asa nu as mai simti frigul oricum. Si asa,ca fulg de zapada sa calatoresc in toata europa!sau cat de mult as putea!pe toata terra! Singura chestie care m-ar deranja...ar fi pozele:))nu pentru ca nu as putea face dar nu stiu cum m-as diferentia de ceilalti fulgi!!!=))o iarna placuta in continuare!