26 dec. 2010

Greseala

la stanca aia mai mare s-a nascut Afrodita:)) doar de data asta...:)) @ As vrea sa stiu cum sa incep acest post ca sa obtin efectul unor artificii. Pentru inceput, postul despre sfarsit nu insemna sfarsitul blogului meu:)). NU. Blogul mov sper ca va avea o viata mai lunga de atat, chiar mult mai lunga. Nu am ceva in mod special de zis. Regret sincer ca a trecut luna noiembrie fara un post, mai ales fara postul specific... @ Vroiam sa scriu despre greseala, insa nu stiu daca mai sunt in stare acum, si daca nu voi face o GRESEALA prin chiar incercarea mea de a scrie despre acest subiect. Insa notiunea de greseala m-a pus pe ganduri intr-o discutie. Nu am reflectat prea mult asupra temei, insa greseala, palpabila, nu exista. Pot exista urmarile unei greseli. Insa cine suntem noi sa spunem ce este gresit si ce este corect? Este aceeasi poveste ca limita dintre rau si bine. Unde o trasam? @ Cineva spunea(un cititor chiar:))) ca o asemanare intre toti oamenii este aceea ca gresesc. ei. Cum sa crezi ceva atat de ...urat si de negru? Mai curand poti sa accepti ca toti PUTEM gresi, insa nu este musai sa o facem...A gresi e omeneste...si a face totul corect e tot omeneste, pentru ca noi facem totul in lumea noastra:))(recititi sau reflectati daca apare nevoia de contrazicere) @ Daca greseala se raporteaza la subiect si daca subiectul nu o percepe, sau mai simplu, daca tu crezi ca ai procedat corect, atunci este greseala? Unde exista obiectivitate daca toti suntem oameni? Deci, greseala ar trebui sa isi inceapa existenta odata cu perceperea ei de catre autori.Ok, Dumnezeu ne-a zis ce si cum, insa a facut asta cand noi eram altfel... @ Daca vine vorba despre destin, atunci greseala e stearsa cu desavarsire. Asa ca nu cred ca ar mai avea rost sa vorbesc despre asta, fiind prea evident. @ Daca tu vrei sa iti faci datoria de a ajunge la fericire si reusesti, evenimentele neplacute pe care le-ai intampinat le mai numesti greseli? Sau crezi ca se putea ajunge la fericire si fara sa ,,gresesti"? Atunci crezi in perfectiune? @ Prea multe semne de intrebare...o alta situatie este cea in care subiectul considera ca greseste(poate chiar o face) insa toti il incurajeaza sa continue si toti considera ca face ceea ce e bine. Atunci el ce ar trebui sa faca? Sa se opreasca sau sa continue? @Ce este de fapt greseala? Ceva ce duce la imperfectiune. Deci credem cu totii in perfectiune?:D NU...Oamenii perfectionisti sunt mereu invinuiti, ca doar nu exista perfectiunea nu? Ei bine...cine ii poate opri sa isi doreasca imposibilul? Pentru ca doar stim ca nimic nu e imposibil...si ca perfectiunea e subiectiva... @ Poate fi o greseala in a arunca in mare penisul taiat in erectie al tatalui tau, insa daca apoi se naste Afrodita... @ Un lucru e sigur. Greseala nu este ceva palpabil si existenta ei este ceva foarte greu de fixat in timp si spatiu, in minte si suflet. Greselile nu trebuie sa ne faca sa pierdem timpul reflectand asupra lor la nesfarsit, ele ne pot provoca regretul, insa pot fi lucrurile cele mai bune care ni s-au intamplat in viata, fara ca noi sa ne dam seama. Multe greseli nu pot fi indreptate niciodata si nicicum, si multe nu aduc nici o schimbare odata cu indreptarea lor aparenta. @Poate ca as mai abera despre greseala, dar a venit fratemiu si trebuie sa plec:))Craciun fericit tuturor si LA MULTI ANI in cazul in care nu mai apuc sa scriu:))sper ca mosul nu v-a dezamagit:))si daca a facut-o, a fost din cauza voastra, pentru ca aveati asteptari!:))hai sa cerem zapada mosului, poate vine cu intarziere:)) pentru ca ma face sa rad mereu=))

18 dec. 2010

Ultimul de la 17 ani

Macar obiceiul asta sa il mai tin pe blog.:))Ma intreb cum ati vazut voi varsta asta, de 17 ani. Mie chiar mi-a placut. A fost un an plin de noi experiente. Si chiar daca aparent nu s-a schimbat nimic, totul pare schimbat acum pentru mine. Nu stiu ce rost are sa scriu despre mine, nu stiu nici macar ce sa scriu:)) Nu am reusit sa invat sa cand la pian, nu am reusit multe din cele ce mi-am propus. Insa macar am atins un oarecare echilibru in ganduri si sentimente. Ma simt ca intr-o cusca, din care nici macar nu mai incerc sa ies. Sunt anumite lucruri care te modeleaza permanent. Pe care oricat de mult a vrea sa le stergi nu reusesti pt ca sunt parte din tine:)). Vin sarbaorile vin. Stiti melodia aia de la coca-cola?:))cu vin sabatorile vin?:))ei:))hai sa incercam toti sa ne bucuram de sarborile astea. Hai sa facem cadouri multe, fara speranta sa primim inapoi, ca doar stim ca asteptarile aduc dezamagiri.:))Hai sa afisam un zambet vesel si sa uitam de toate tampeniile care nu ne lasa sa fim fericiti pentru cateva zile. Voua va e dor de clipe? Nu de persoane, dar de clipe? Singura cale de a scapa este imaginatia, pentru ca alta scapare nu se intrevede:)). Zborul a ajuns sa para un drum cu masina. Si totusi...e atat de frig...dar parca asa trebuiesa fie si nici nu poate fi altfel. Nu mai am ce altceva sa va spun asa ca va urez ,,Sarbatori fericite!". Sper sa reusesc sa mai scriu cate ceva, desi ma indoiesc ca voi reusi. Si daca va simtiti singuri vreodata, ganditi-va ca cineva va iubeste, chiar daca nu e persoana care ati vrea voi...dar este:)! poza facuta de Antoniaaaaaa:)))