Weil nicht 4:D:D

-Unde pleci? -Nu stiu -Atunci de ce pleci? -Pentru ca trebuie? -De ce trebuie? -Pentru ca vreau..?ce ma tot intrebi atatea si tu?lasa-ma sa plec si gata. -Dar de ce sa pleci?unde sa te duci? -Vreau sa nu mai fiu aici. Nu stiu unde ma duc exact. -Si eu? Eu ce fac? -Ce vrei. -Adica nu iti pasa? Pleci si gata? -Oricum nu mai era nimic....tu nu mai esti nimic....eu nu mai sunt nimic... -De unde ti-au venit toate astea? Mai bine te-ai aseza...zau...vorbesti aiurea... -Nu nu. Chiar trebuie. Unde mi-e palaria? Nu as vrea sa plec fara ea. -Da ,da. Nu trebuie sa racesti ca ii dai si Irmei. -Irma.... -i-ai dat sa manance? -Ii va da Victor cand se trezeste. -Te duci la piata? Ce e cu atata ,,mister,,? -Esti un prost. -Nu ma face sa ma ridic. -Nu te face nimeni. Dupa mine nici sa nu te mai ridici de acolo vreodata! -Tamaraaaaaaaaaa(Incepuse sa ridice tonul,prevestind o furtuna verbala daca nu chiar fizica) -Da,August. Ce vrei? -Nu imi dai sa mananc? -Nu cred ca dorintele mele sunt ascultate astfel incat sa nu te mai poti ridica. Deci nu. -Te duci la piata? -Eu iti spun ca trebuie sa plec si tu ma iei cu piata. (Si incepu sa rada,destinzand atmosfera prin care plutea furia lui August. Rasul ei cristalin parea ca cel de odinioara,dar avea o nebunie plina de tristete,greu perceptibila. Oricum,izbucnirea ei umplu camera de sunetul melodios si trada o ironie de martir.)Eu plec. Atat trebuie sa stii. -Si daca nu te las eu sa pleci? Pana la urma ce crezi? Ca esti asa...de capul tau?(si surase la coltul gurii,in timp ce isi aprindea pipa la celalalt) -Tu nu mai traiesti bine,nu in timpul meu. -Ia si cateva portocale. Ca nu mai avem.... -Zii zau cu limba-ntre dinti! @ Si tranti usa dupa ea. August hotari ca trebuie sa schimbe atitudinea Tamarei. Categoric fusese prea bun cu ea,de asta acum se poarta asa. Ce e in fond in capul ei? Ca poate sa faca chiar asa...ce vrea ea? E totusi mama. Poate cam tanara,dar si el e tanar si nu se poarta asa. In plus...daca s-ar afla in societate discutiile lor ar trebui sa o declare nebuna,caci e clar ca nu mai stie de ea. In fond..?unde s-o fi dus acum? @ Tamara a inceput sa mearga pe strada principala,hotarata ca si cum ar fi trebuit sa ajunga urgent undeva. Nu avea geanta cu ea,doar borseta cu banii pentru cheltuielile zilnice,caci aceasta statea in vestibulul de la intrare si a apucat sa o ia. A mers pana a inceput sa isi simta rasuflarea grea,apoi s-a oprit. Perdelutele brodate sau de catifea ale trasurilor se trag usor in spate,pentru a vedea cine e doamna eleganta ce merge pe jos. Locuitorii curiosi ai orasului deja incep sa se intrebe de ce e singura Tamara,fara August in public?! @ Dar pana la urma unde sa mearga? Ce sa faca? Asa...?fara nici un bagaj? Nu se poate. Desclesteaza usor mainile,indreapta spatele si ridica privirea semeata,cu un aer de superioritate candva caracteristic. Chiar se va duce la piata. In fond plimbarea i-a facut bine,a mai luat aer...a fost o prima experienta de una singura in oras dupa atata timp. @ Noroiul din piata ii murdareste rochia. Negutatorii disperati isi intind marfa peste tarabe ca sa atraga doamna,dar nu au succes. Doamna pare ca se fereste,caci are de ce se teme. Toata piata e plina de acesti viitori burghezi si de sevitori trimisi sa cumpere ceea ce le cere stapanul. Ea nu are ce sa caute acolo. Totusi,nu poate sa plece cu mana goala. Ajunge in fata unui morman de portocale si lamai asezate pe o carpa zdrentaroasa dar groasa,intinsa direct pe jos. @ Constientizeaza o problema. Nu are in ce sa care orice ar lua. Totusi,negustorul dornic sa vanda marfa,are o plasa cu broderie de vanzare pentru o nimic toata! Face reducere pentru doamne asa frumoase si tinere.... @ ,,Cred ca ajung astea....August a zis cateva. Acum chiar trebuie sa ajung mai repede acasa,locul asta e groaznic.,,Asa gandea Tamara,cand noua plasa isi pierdu capatul si toate portocalele se imprastiara pe jos. Multe fura adunate in graba de cersetorii infometati.Totusi Tamara se apleca si ea ca sa mai recupereze cateva,cand observa o mana intr-o manusa de piele alba ce I se intinde maiestuasa,pentru a o ridica. Luand-o,portocalele din poala rochiei se rastogolira,creand un moment desavarsit penibil. -Ah doamna stati,le voi aduna eu. Nu va mai aplecati.... -Va multumesc domnule....astazi sunt foarte neindemanatica,de fapt nu stiu ce mi-a venit sa trec prin piata neinsotita. -Nu face nimic,nu face nimic.... @ Si acest cuvant,nimic...rasuna in capul Tamarei ca un clopot de biserica. Vocea barbatului era curata,aparent sincera. Nu avusese timp sa ii vada fata,dar costumul de dandy crem ii evidentia latimea umerilor si il facea sa para mai masiv. -Cine sunteti domnule?

asa,de 14:>

@Nu stiu exact. Ma simt pierduta. Poate ca asa si sunt. Sau poate doar irecuperabila. Nu stiu ce e de preferat. Un sfarsit sau un nou inceput? Tu ai visat vreodata ca esti cazut? Ai visat caderea in prapastie? Negrul acela care te inghitea si te aducea la realitate? Poate ca e doar o stare trecatoare. @Oricum,voiam sa vorbesc despre data de azi.14. E ziua bunicii mele,scuza buna pentru a nu merge la unele cursuri. Nu tin neaparat sa celebram dragobetele si nu sf valentin. Imi e cam indiferent,poate din cauza ca nu tin cont de nici una. Daca iubesti...iubesti continuu,nu cu salturi,nu azi mai mult ca e 14 sau 24. Dar e vorba aici de un profit urias pentru toata mass media,pentru florarese,pentru producatorii de bomboane ,etc. @Cred in continuare in dragoste. In ea si in Dumnezeu. Credintele astea ma fac sa ma simt om,incoruptibil om si nimic altceva. Cred ca salvarea sufletului se gaseste astfel. E o maretie atat de mare in aceste lucruri incat nu poate exista un alt sens...nu la fel de maret. @Intr-adevar,aberez. Dar! Pentru ca mereu exista un dar. Daca lumea ar iubi mai mult...ar fi mai fericita...cred in scopul acestor sarbatori,pentru ca datorita lor trebuie sa fi aparut si cativa noi indragostiti! Deci,cativa fericiti!deci,mai putini frustrati!

Indragostitilor

asa...de iarna:))

@OK .m-am hotarat sa iubesc. Si culmea! Am si reusit! Reusita asta nu o pun decat pe seama lui Dumnezeu pentru ca eu una,nu mai aveam putere nici macar sa mananc si sa ma trezesc dimineata. Dar se pare ca totul! Dar totul are o rezolvare la un moment dat! Deeeeci! Orice ar fi,nu trebuie sa va panicati :))culmea...trebuie sa va rugati...asa...cum am facut eu. Si pentru ca vremea este un subiect mai discutat aici decat in Londra,am sa imi spun si eu parerea,ca sa nu muriti prosti!=)). Se poate spune ca radioul meu cel de toate zilele m-a inspirat pentru ca! Am ajuns la concluzia ca m-am nascut sa ii luminez pe cei ce nu asculta radio Guerilla:)). Cum spunea unul dintre baietii de acolo(Doamne ajuta ca sunt toti baieti!ca tare nesarate mai sunt comentatoarele de la radio!)presa a transformat iarna intr-o nenorocire nationala. @Perceptia oamenilor a fost alterata,astfel ca toti se vaita ba de frig,ba de zapada,pana si cei care oricum nu ies din casa niciodata! Si pe ei ii ingrijoreaza vremea asta! Daca ar putea sugarii sa vorbeasca,ar spune ca e prea multa zapada!. Ei bine,imi pare rau ca scriu asta deabia acum,cand zapada a inceput sa se topaesca,dar acum am gasit un ochi de timp liber si strecor la gramada cuvinte,in speranta ca veti recepta ideea. @Si care e ideea? E simpla. Va spun ceea ce cred eu,poate voi avea onoarea de a imi da dreptate. Pana la urma,e iarna! Ma mira ca si bunicile se vaita de iarna(nu ca ar iesi din casa) dar se presupune ca au mai vazut ierni de genul. Pe cand bunicile imi citeaza ce a spus cate unul la stiri,de cat de plina de ometi este sarmana noastra tarisoara,cate drumuri blocate,etc. Cred ca daca la stiri s-ar da si informatii care sa imbogateasca asa zisa cultura generala,bunicile mele ar fi niste enciclopedii vii! In schimb,nu e asa. Si revenind la subiectul meu. Eu am simtit ca e iarna si atat: poate din cauza ca atunci cand eram mica zapada mi se parea si ea mai multa...mi s-a parut o iarna absolut normala! Din pacate,nu am prea vazut copii jucandu-se in zapada pentru ca ii tin parintii in casa. Si cum spunea si cine spunea ca nu ii stiu dupa nume(dar toti sunt destepti)copiii au ajuns praf,stau la calculator mereu. Si este perfect adevarat! Scuza mea este ca niciodata nu am agreat jocurile in zapada,dar imi place sa vad alte persoane razand cu obrajii rosii in zapada:)). Toata lumea e ingrijorata de codul portocaliu(nu de bugetul alocat dezapezirii). De fapt,iarna a ajuns sa fie vazuta ca un cosmar. Si nu e ! totusi! Deci,sfatul meu ar fi sa nu va mai uitati la tv deloc,nu mai cititi ziare ca sunt si alea de kkt. Nu ascultati alt radio decat guerilla!!!! O iarna frumoasa in continuare! Pentru ca da,poate fi frumoasa daca iti schimbi dioptriile:))sau renunti definitiv la ochelari:))

Iubitul meu...timp

Eu sufar pentru fiecare pas gresit,pentru fiecare cuvant care l-a inlocuit pe cel corect,pentru fiecare moment in care mi-am vandut sufletul si m-am tradat. Sufar insutit pentru tot ce a fost si spre nenorocirea mea nu va mai fi niciodata.Asa singura si parasita cum ma simt si sunt aivea,ma intreb de ce pun atata suflet acum in ceva ce nu a avut niciodata atat de mult.Simt ca am gresit atat de mult incat si respiratia ce-am avut-o as vrea sa-mi fi fost altfel.De ce-ul rasuna ca intr-un abis ce duce spre infern.De ce mai simt acum?cand s-a terminat si a primit capat ceea ce nu trebuia sa aiba vreodata.Am gresit atat de mult incat ma simt eu insami o greseala,pana in varful fiecarui fir de par.Regretul asta pare o apa plina de sare ce sapa in piatra si face canioane.Haurile create sunt atat de mari incat imi par infinite.Simt un intuneric ce-mi vesteste nestiinta si-mi adevereste lipsa ce-o am.Eu ma definesc ca o lipsa,lipsa a tot ce trebuia facut corect.Timpul e singurul ce-mi jura credinta. Dar ce sa fac eu cu timpul daca nu pe el il iubesc?daca nu de el am nevoie?Am o frica de copil mic pentru constatarea viitoare ca si acum gresesc.As vrea sa imi cer iertare dar n-am cui. Doar mie..si n-am ce face nici cu o mie de iertari..am nevoie de indreptari.Si nu stiu ce sa fac.As vrea a dau timpul inapoi.Doamne cat as vrea...dar timpul nu se mai intoarce..timpul doar imi promite ca va fi mereu cu mine.Sunt bolnavul in covalescenta caruia i se promite vindecarea daca nu face complicatii neasteptate.Dar Doamne cat sunt de asteptate!!Astept Sensul ca pe o pastila mantuitoare,cu o credinta cladita pe un turn gol.In povestea asta tragica nimeni nu moare,nimeni nu uraste,dar eu ma aflu intr-o moarte perpetua..iar mintea mea proasta cauta solutii pentru trecut si nu pentru prezent.Si ma trezesc mai tanara..intr-un balon de sapun,de unde pot vedea cum era bine..dar nu pot face nimic.Si desi ma detest,tot eu sunt cea care ma iubesc cel mai mult,fie si doar prin faptul ca eu ma ascult continuu..ascult glasul meu dojenitor...ca un pickup stricat..e pickupul meu stricat..al carui disc a ramas blocat,blocat in timp si spatiu de un nod de sentimente.A nins atat de mult ca nodul s-a facut movila,movila munte,muntele infinit...iar eu am slabit..si mai mica sunt...si asa...as vrea sa desfac nodul si cu ata sa cos unde vreau eu..sau niciodata.Sa ingrop ata in pamant sa putrezeasca?sa-i dau foc?Tebuie doar sa imi spuna credinciosul meu timp cum sa fac infinitul nod de ata...si cum sa-l descurc...iubitul meu...timp.

Multumiri Antoniei pentru minunata poza:))