ganduri de anul nou:))

Sunt atatea lucruri de care sa fii fascinat pe lumea asta incat e o tristete sa fii plictisit. Asa e,trist sa fii plictisit. Credeti ca pamantul stie ca vine alt an? Credeti ca mai stie cineva in afara de noi? Oamenii? Doar noi stim,pentru ca noi am creat anul nou,ca pretext de sarbatoare,de asta si doar atat. Maxim un astronom ar avea de ce sa se bucure. Anul nou ce inseamna?ca s-a mai invartit un pic pamantul,ca ti-a mai aparut o dunga pe fata?ca nu mai mergi la serviciu o zi? da..si ca ai reusit sa mai stai in viata un timp. Nu e mult. Cioara aia urata,neagra,cu un cioc atat de inestetic traieste 500 de ani..tu esti norocos daca faci 80:))80 dragule:))nu ti se pare putin?totusi? Atata se vorbeste despre dreptul la viata...dar dreptul la moarte?pe ala de ce nu il vrea nimeni?Oamenii astia asa de multi nu inteleg ca vor sa traiasca doar din cauza instinctului. Si totusi,omul e dator sa caute fericirea si odata gasita sa se chinuie sa o mentina,sa o pastreze. Eu nu stiu ce om isi poate face datoria:)). Omanii cica sunt fiinte complexe,ca pana lor...gandesc...au sentimente...:>dar mai toti au trasaturi atat de evidente incat e greu sa nu ii cataloghezi,sa le pui eticheta in frunte. Cine vrea sa fie om,trebuie sa iubeasca,si inainte de asta,sa invete ce inseamna asta. Nu e simplu sa iubesti. Deci,pentru ca tot celebrati acest an nou,incercati sa faceti si ceva bun. Pentru voi si pentru ceilalti. Incercati sa va indragostiti daca inca sunteti nesimtiti:))sau continuati ceea ce va face fericiti. La multi ani:))si nu uitati sa purtati ceva rosu:))(tuturor,dragilor:)))

Nichita Stanescu,de anul nou:))

Neomodernismul a fost orientarea literara a anilor 1960-1970,initiata de un grup de tineri poeti care au revenit la lirism dupa perioada realismului socialist,cand poezia a fost pusa in slujba ideologiei comuniste. Generatia anilor 60 a redescoperit subiectivitatea,senzorialul ,afectivitatea si mai ales puterea expresiva a limbajului,abordate intr-o forma inedita. Cativa reprezentanti ai acestei generatii sunt Ana Blandiana,Ioan Alexandru,Cezar Baltag,Constanta Buzea,Adrian Paunescu. Insa Nichita Stanescu s-a detasat in cadrul acestei miscari prin reconstituirea limbajului poetic si prin schimbarea liricii reflexive,asa cum se constata mai ales in volumele 11elegii,Necuvintele,In dulcele stil clasic. Nichita Stănescu, numele la naştere Nichita Hristea Stănescu, (n. 31 martie 1933, Ploieşti, judeţul Prahova — d. 13 decembrie 1983 în Spitalul Fundeni din Bucureşti) a fost un poet, scriitor şi eseist român, ales post-mortem membru al Academiei Române. Considerat atât de critica literară cât şi de publicul larg drept unul dintre cei mai de seamă scriitori pe care i-a avut limba română, pe care el însuşi o denumea „Dumnezeiesc de frumoasă”, Nichita Stănescu aparţine temporal, structural şi formal, poeziei moderniste sau neo-modernismului românesc din anii 1960-1970. Ca orice mare scriitor, însă, Nichita Stănescu nu se aseamănă decât cu el însuşi, fiind considerat de unii critici literari, precum Alexandru Condeescu şi Eugen Simion, un poet de o amplitudine, profunzime şi intensitate remarcabile, făcând parte din categoria foarte rară a inventatorilor lingvistici şi poetici. A fost laureat al Premiului Herder şi nominalizat la Premiul Nobel pentru Literatură (1980). Fiind considerat al treilea inovator al limbajului poetic in literatura romana.dupa Mihai Eminescu si Tudor Arghezi,poezia acestuia prezinta anumite particularitati reprezentative pentru lirica neomodernista. In cadrul operei acestuia,surprinderea apare cu fiecare vers,poetul reusind sa capteze atentia cititorului prin inselarea asteptarilor. Temele sale diverse,abordeaza adesea intelectualismul,miturile(reinterpretate),reflectii filozofice,cuvintele in sine. Poetul a abordat de asemenea si marile teme ale liricii,a considerat ca singura cunoastere deplina se poate atinge numai prin poezie,aceasta din urma constituind o participare la creatie. In ,,Arta poetica,, Nichita Stanescu arata curajul necesar pentru a fi poet,deci pentru a crea. Considerand descurajarea poetului cauzatoare atat frunzelor copacilor,cat si femeilor gravide(acestea ,,n-ar mai naste,,)genialul autor incheie ironic,accentuand motivul prin repetitie,,din gratie si din grija,, afirmand ca poetul ,,moare intotdeauna,intotdeauna,/inainte de a se descuraja.”. Daca in primele sale lucrari se poate observa o jubilare intre elanurile adolescentine(Mister de baieti) si consonanta cu sinele si cu lumea(Dimineata marina),si chiar cu ,,iubirea ca sentiment originar al nasterii cuvintelor,,;in cel de-al doilea volum predomina o dragoste ca stare sigura,fiind de asemenea abordata relatia ,,eu-timp,,.Urmeaza apoi perceperea dureroasa a timpului,corporalitatea ajunsa absurda,sincretismul simbolurilor,imposibilitatea materializarii imaterialului. Dar cea mai caracterizanta trasatura a operei poetului este abstractizarea. Pentru mine aceasta a constituit inceputul unei iubiri. Iubirea pentru poezie,pentru frumos,si asa cum ar zice poetul in sine,iubirea pentru creatie. Elementele abstracte pot face poezia dificila,consider acest lucru ca o cerere pentru respectul muncii. O poezie stanesciana nu se citeste pe drum,in statie sau in pauze,dar in liniste,acasa,asa cum savurezi o bomboana rara si fina de ciocolata. Abstractizarea permite imaginatiei sa lucreze,elementele poeziei creand frontiere din ce in ce mai indepartate. In doar patru versuri poetul reuseste sa atinga o coarda sensibila a oricarei persoane. Acest lucru este vizibil in ,,Poem”,una dintre cele mai cunoscute lucrari. Pentru ca orice comentariu ar fi inutil:,,Spune-mi,daca te-as prinde-ntr-o zi/si ti-as saruta talpa piciorului,/nu-i asa ca ai schiopata putin,dupa aceea,/De teama sa nu-mi strivesti sarutul?...”. Intr-un mare numar de opere se poate observa dorinta pentru intimitate,pentru libertatea manisfestarii sentimentelor,in altele dorinta unei unitati si chiar ironia(,,Strigaturile”)cat si metafizica. ,,Nichita Stanescu” este cel mai important poet roman de dupa cel de-al doilea razboi mondial.Odata cu el,prin el,logosul limbii romane ia revansa asupra poetilor ei,”-Stefan A.Doinas.

Ultimul de la 16 ani:))

Fie ca iti place fie ca nu, eu tot sunt,tot o sa fiu. Si cel mai important,tot am fost. Nu poti sa schimbi nimic,nu poti nici macar sa stergi amintirile. Tragic,trist,tampit=>tembel? Ei bine...in cateva minute fac 17 ani. Nu am emotii. Stiu din experienta ca nu se schimba nimic. Mai stiu si ca ziua asta nu e diferita cu nimic,nimic de toate celelalte. E doar 19 decembrie si atat. Cand eram mica aveam senzatia ca de ziua mea e o mare sarbatoare. Mai tarziu am fost foarte dezamagita cand am aflat ca nu e asa. Totusi,nimic nu s-a schimbat,desi dezamagirea mea a persistat o vreme. Nu am nimic special de spus. Totul se mentine la un nivel foarte normal al normalului. Poate prea normal..? as vrea un pic de...actiune? O schimbare ceva? Nu imi ajunge ca am mutat canapeaua,as vrea sa mut casa,undeva la munte....la o cabana...as vrea sa merg cu telecabina...am stat prea mult in orasul asta. O sa plec la un moment dat. Pana atunci...vreau sa ma bucur de sarbatorile astea..de toata luna....si tot ce pot. Pot spune ca vreau sa profit de tot,numai de zapada nu.inca. Desi o sa fie si ea folosita intr-un scop artistic,zilele astea. Profit de fiecare dimineata ca sa dorm si sa ii compatimesc pe cei ce ies afara pe intuneric :)) De asemenea o sa gatesc. Am facut curat si cei 4 brazi:)). Am cumparat cadouri,urmeaza sa le dau si gata. Ma simt bine pentru ca simt. Si e placut sa fii uman:)). Anul asta in sine...a fost destul de interesant. Experienta cea mai traumatizanta:varicela:.cea mai placuta:waterpark:)).cea mai relaxanta...cititul la tara...cea mai stresanta...ora pastilei:))oricum:))m-am mai schimbat din multe puncte de vedere. Mi-am dat seama ca nu ai cum sa fii intr-un singur fel. Drept umare acum imi este imposibil aproape sa ma caracterizez. Un lucru e sigur. Esti asa cum vrei sa fii. Posibilitatile sunt nelimitate. Iar imposibilul nu exista in continuare. Iubirea si-a pastrat in continuare locul1 daca pot spune asa,si ma bucur foarte pentru ca si pe blog sunt mai multi care au votat dragostea decat prietenia. Ei bine,dragi cititori,Romina(adica eu)va iubeste pe toti astia care stiti ca exista. Si tot romina isi spune singura la multi ani,pentru ca poate cel mai important lucru este...sa te iubesti pe tine. Sarbatori fericite daca nu ne mai auzim. Sper sa primiti multe cadouri,daca nu,va sfatuiesc sa va cumparati singuri ceva:)):*:*:*

Printre altele,alegeri.

Si ce daca? Si ce daca imi pasa sau nu imi pasa? Si ce daca esti un purice? Si ce daca esti un elefant? Pana la urma de ce trebuie sa ne pese chiar atat de mult? Si cine suntem noi sa hotaram cum trebuie sa fie ceilalti? Eu ma surprind mereu comentand. Ia spune tu mai ROMANULE. Cum te simti? Cum o mai duci? Eu sunt tara ta,Romania. Ma mai iubesti? Si trecand peste aceste aberatii atat de specifice mie,voi aborda si eu un subiect electoral. Mai mult ca sigur,nu sunt in masura de cauza,nici macar nu pot sa votez(deocamdata)si totusi,va invit sa va spuneti si voi parerea,poate reusiti sa mi-o schimbati pe a mea. A iesit Base. Cine se bucura mainile sus. ok...mai usor mai usor. ei...a pierdut geona...da nu e ca a pierdut el amaratul,dar a pierdut si antonescu si eduard manole si mai ales Vadim! Imi place la Vadim faptul ca mereu s-a diferentiat clar de toti ceilalti concurenti. Nimeni nu a mai avut curajul sa faca pe atata lume hoata in sus si in jos ca el,in masura in care eu ma uit la tv foarte,foarte rar. Problema lui este ca poate fi considerant extremist. Nu prea ma pricep eu la politica,dar indarjirea omului asta ma sperie,poate tocmai din cauza asta il si gasesc interesant,special. Omul asta are principii. Nu neaparat corecte,dar are. Nu e ca o trestie unduitoare dupa nevoile personale. Base saracul are un ochi si ditamai chelia. Ca este impozant poate ca nu ar conta,dar atat vocabularul,prestatia,cat si istetimea lui par sa lase de dorit. Si hai sa ne dorim....si hai sa ne dorim sa ii creasca par...sa isi indrepte ochiul....sa nu mai zambeasca asa....sa nu mai foloseasca acelasi limbaj slabut care nu denota nici inteligenta nici prietenie. Hai sa ne dorim sa se schimbe de fapt. De la geona ce sa ceri....imi inspira o prajitura din acea cu multa frisca(poate datorita ochilor albastrii,care au fost de altfel prezenti la toti candidatii)frisca din tub,si crema cu aroma de ipsos. Este FAD omul. Caracter nixu,putere de influenta ciuciu. Singurul motiv pentru care l-as fi votat pe gena este acela ca a fost sustinut de vadim.:))nu?:)). Cel mai tare mi s-a parut din tot showul asta interventia telefonic a lui vadim(!)in timpul serii alegerilor de pe tvr1. Vorbea cu atata patima incat ti se facea teama ca o sa vina prin telefon sa iti spuna cum basescu a stabilit sa se stinga pe rand luminile pentru ca un tovaras de-al lui videanu sa transporte cu duba buletinele de vot. Nu stiu ce sa spun...da...in fond...DE CE NU? Si totusi...in ce hal a ajuns si tara asta....E trist mai oameni...foarte trist. Eram zilele trecute in tramvai. Un om amarat si zdrentaros a inceput sa isi taragane picioarele amortite,goale si rebegite de frig prin tramvai,in timp ce se milogea de calatori pentru un leu,evident,pentru neajunsa paine. Nu stiu daca poezia era sincera sau nu,dar starea lui jalnica era reala,trista,traumatizanta,depravanta,uluitoare. El reprezenta atatia altii ca el. O femeia vorbea la telefon,alta si-a tras geanta,altul a facut un pas sa se dea un pic mai departe,toti au inceput sa se uite pe geam sau in gol,sau oriunde dar nu la amarat. De teama sa nu vina la ei. Unii se ciuguleau langa usa,altii radeau mai prin spate. Iar eleganta preistorica citea lejer ziarele pe scaun. Atata ignoranta...rautate...lipsa de compasiune...ce era junga...dar ce e lumea in ziua de azi...in ce stadiu a ajuns. Fara sa stiti,in timp ce voi stati la caldura alti oameni nu mor neaparat de foame(nu au painea aia de un leu ma nene,de cele mai multe ori nu o au pentru ca isi cumpara tigari sau alcool)dar mor din cauza frigului care ii duce la hipotermie. Acolo jos,la scara blocului tau. O sa te intampine vanat cand iesi din bloc,bucura-te!caci nu va mai avea voce sa iti ceara leul ala. Nu am mentionat de batranele alea care sunt prezente de la 7 dimineata pe langa biserici,magazine,pasaje,etc. Multi spun ca sunt oricum batrane....dar chiar e asa de greu de inteles dorinta pentru viata mai oameni? Credeti ca voi va veti dori vreodata sa muriti?cu adevarat. Ei bine,si daca aveti impresia asta,e gresita. Sa va explic faza. Cum spunea si freud,suntem fiinte sexuale. Si chit ca vrei tu sa mori din cauza ca esti suparat pe viata sau ai ramas fara bani,sau ai fost lovit de niste papuci in cap,sau ti-a murit cineva drag etc,fiinta aia primara din tine zice NU. Nu nu...mai stai...ca nu mi te-ai inmultit destul,carpa ordinara,stai si suporta aici viata. Fraiere. Instinctul asta este atat de primar,incat nu realizeaza ca de la o varsta femeila intra la menopauza si barbatii....la ce or mai intra si ei. Nu am mentionat mare lucru de ziua aia nationala. Singurul lucru bun la ea e ca a fost libera. M-am gandit cate salarii ar fi dat de steguletele acelea nationaliste.multe...destule...revolta asta am simtit-o si cand am vazut excesul de bancute de banci si de cosuri de gunoi amplasate pe tot bd. Decebal si pe la alba iulia,si probabil si prin alte,multe alte,zone ale bucurestiului. Cata bataie de joc. La cate bancute au pus astia ar trebui ca jumate din locatarii din zona sa iasa afara si sa stea pe banci,si tot nu cred ca le-ar ocupa pe toate. Cosurile de gunoi...in loc de ghena probabil ca sunt puse atatea. Si schimbarea nu o sa se produca,mai ales curand. Pentru ca toti suntem scarbiti de politica asta,incat nu ne mai bagam in ea. Si cine are principii si vrea sa fie corect va pica,iar cine va veni sa fure...nu va schimba nimic. Oricum...MA BUCUR CA A VENIT IARNA. Mi-a luat cam multi ani ca sa imi dau seama cat de mult inseamna anotimpul asta pentru mine. E perioada din care am cele mai multe amintiri frumoase,in care apar o groaza de ocazii pentru distractii...si poate ca esential...perioada in care am vacanta. Sa va imbracati totusi gros,pentru ca iarna nu chiar atat de calda.

Cititorilor.

Anul 9.

Pur si simplu se intampla. Nu ai cum sa opresti ceea ce o sa se intample. Trebuie sa scriu,asa din respect,pentru ziua de maine,pentru ca maine vine dupa azi. Pentru ca se intampla sa treaca secundele,minutele,orele,zilele,saptamanile,lunile si anii,fara ca eu sa imi dau seama. Fara sa observ schimbarea pe care o sufar,ba mai mult,am senzatia ca nu o sufar. Am aprins deja lumanarea. Ma priveste din patru locuri,patru poze diferite,puse una langa alta. Are alti ani in fiecare poza,si doar in ultima mi se pare ca il cunosc. Cea mai recenta daca ii pot spune asa. Nu stiam ce fel de lumanarica i-ar placea. De vanilie...portocala...mere?am ales de mere pana la urma...m-am gandit ca poate asta i-ar fi placut. Cu fiecare cuvant pe care il scriu nodul din gat creste. Apoi se opreste,apoi iar mai creste. Fara sa vreau cred ca iese un text asa amuzant. Dar pana la urma...de ce ati fi voi tristi? E ceva ce nu are legatura cu voi. Deabia daca ati auzit de ceea ce va voi spune,si oricat v-as spune tot nu ati intelege pe deplin totul. Credeti ca e o hiperbola? Nu e,pentru ca nici eu nu inteleg totul. Ceea ce ma intristeaza mereu cel mai mult este ca nu imi mai aduc aminte. Am senzatia ca nu am ce sa imi aduc aminte. Ca si cum amintirile alea nu ar exista in capul meu. Cu cat ma gandesc mai mult,cu atat descopar mai multe si mai multe explicatii plauzibile sau aberante. Poate ca atunci am murit si eu? De ce nu?...singurul lucru pe care sigur nu l-ati uita ar fi moartea voastra. Nu? Gandurile legate de tema asta se repeta iar si iar,totusi cu o frecventa mai scazuta decat anul trecut. Credeam anul trecut ca sufera pentru mine,si pentru ca eu tot plangandu-l in invoc si nu il las se odihneasca. Acum cred ca ma iarta pentru ca nu ma mai prea gandesc. As vrea totusi sa fie sigur ca nu l-am uitat...si ca nu o sa il uit niciodata. Aberant ca intotdeauna,nu am cum sa ii spun asta. Nu am cum sa ii spun nimic,dar mai vorbesc totusi cu el. El trebuie sa ma ierte atunci cand gresesc. De altfel,nu prea ar avea incotro...cum sa ma certe? Si ma enervez,ma enervez rau. Pentru ca poza mi-l arata pe omul din ea,dar eu nu-l mai vad in cap pe cel din realitate. Decat pe cel din poza. Probabil spre sigur ca daca ar fi trait pana la urma relatia asta atat de stransa s-ar fi degradat. Desigur,nu de tot,dar suficient incat sa nu mai constituie o trauma. Dar evident ca nu a fost asa. A fost o lovitura la o varsta prea mica. Din cauza asta m-a traumatizat. Eu nu mai sunt copilul ala care il tinea pe genunchi sau in brate,caruia ii facea topagan sau il dadea in leagan,sau il invata sa mearga pe bicicleta. Pentru ca mai nou ,,sufar,, cu romana,ar putea fi vorba de tema paternitatii. Poate ca mica fiind,vedeam in bunici niste parinti. Da...de ce nu? Este chiar plauzibil. In continuare se mentine senzatia ca el era singurul care ma iubea,ma intelegea si care avea incredere in mine. Ma vedea perfecta,ceea ce nu a mai facut nimeni. nu.nu ma mintea. El ii spunea si lui mamaie ce talent am cand faceam niste inimioare lunguiete si strambe pe un caiet vechi de matematica,cand incepeam sa cant prin curte...O sa ii spun eu si acum cine nu ma lasa pe mine sa cant...stiu eu ca o sa treaca sa ma vada...macar in seara asta... Imi e asa de dor de el...asa de dor....si nu am ce sa fac...decat sa astept sa il intalnesc. Mi-am amintit un vis...si am inceput sa zambesc...ei...daca o sa il visez si la noapte macar nu o sa mai am unghiile rosii. Anul asta,dupa ora doisprezece,o sa moara iar,pentru a9a oara.tataie mai baiete,printul.Dar ce sa stiti voi? Lui.

spiritul de echipa/turma

Nu mai tin minte exact ce am facut. Nu am habar despre ce am spus. Nu stiu prea bine nici unde sunt. In spatiu si in timp. In mintea mea sau in realitate. Totul pare pierdut,dar mai ales eu. In inertia faptelor infinitul pare definitia actiunii. Ceea ce ma inconjoara e atat de apasator incat imi e greu sa mai si exprim. Evenimentele vin ca o avalansa. Si ma fac sa ma simt atat de mica.... Vreau sa aberez...sa insirui toate gandurile care imi trec...fara exceptii.. In primul rand as avea nevoie de un mediu caldut...as vrea sa fie placut... Dar pentru ca m-am saturat si eu si tu de fanteziile mele inocente voi vorbi despre altceva. Ma tot macinat de vineri incoace o idee. Si anume...care e marea diferenta dintre spiritul de echipa si cel de turma? Intr-adevar contextul a venit in cadrul unei ore...de psihologie mai precis. In viata trebuie sa reusim pe cont prpopriu,daca vrem sa il numim succes. Altfel....echipa din care fac parte a avut succes... Se pune atat de mult prea pe spiritul de echipa. Este esential pentru multi angajatori,ca doar vor o turma(echipa)nu minti stralucite. Imi amintesc o scurta poveste pe care am citit-o. Era vorba de trei baieti al caror tata murise. Le spusese ca in vie se afla o comoara. Au cautat-o fiecare dar nu au putut gasi nimic. Apoi,au sapat toti via,fara sa gaseasca nimic. In schimb,anul urmator via a dat un rod atat de bun incat s-au imbogatit toti. Daca au fost uniti au fost mai puternici....Cam asta ar fi ideea... Daca o oaie se avanta in locuri mai indepartate de turma,va fi incet incet urmata de toti colegii ei. Desigur...echipa se mentine unita chiar si pe marginea unei prapastii,,,chiar si cand ajung toti in padurea plina de lupi...Echipa oilor ramane unita! Fac totusi diferenta dintre aceste doua...SPIRITE!Adica....in cazul celui de echipa...se corecteaza ca sa ajunga la un bun rezultat. In cazul celui de turma...se urmeaza orbeste pentru orice rezultat. Raman totusi la ideea ca exista asemanari. Te rog sa iti spui si tu parerea...sa o comentezi pe a mea. Sa ma convingi ca gresesc(?!) sau ca gandesc corect. Daca mi-ai spune si despre alte asemenea teme le-as dezbate cu placere. Poate ca imi trebuie o tema data...ca in clasele mici... Ce proasta am acum impresia ca eram atunci...cum ma vedeam atunci in viitor...si cum sunt?daca m-as vedea asa cum sunt acum atunci...proabil ca m-as vedea proasta in viitor. Dar ce mai conteaza?Deja visez sa fiu mamica...si cand o sa fiu...o sa vreau sa fiu bunica...pentru ca asa sunt eu. Si nu orice se schimba...dar orice se poate distruge. E o diferenta. Schimbarea da,e buna. Atata timp cat uiti cat de bine te simteai inaintea ei...daca te simteai bine... O toamna placuta in continuare.

http://www.youtube.com/watch?v=_5EqkKToQHg

fara limite

Pentru ca nebunia nu are limite.Si teoretic dar mai ales practic limitele nu par sa existe. Dam in schimb peste incapacitati. Doar noi suntem limitati.Si nu ne prea chinuim nici macar sa concepem depasirea propriei conditii. Sa fie oare din cauza ca asa suntem obisnuiti?Prea multi copii cu personalitatea subminata din totdeauna. Ajung si ei oameni ai societati. Din pacate sunt incapabili de orice fel de actiune. Actioneaza ca niste roboti coordonati,programati sa nu incalce ordinele. Si pentru ca asa au fost ei ,,educati,,(daca se poate numi educatie comportamentul de retard al parintilor cu lipsa acuta de endorfine si serotonina)asa fac si ei cu ale lor odrasle-leguminoase psihic si fizic. Ca un cerc vicios. Singurii care reusesc sunt cei care nu au fost astfel coordonati. Ori din nepasare,ori din exagerarea sunt proasta impunere a tutorilor. Emotional oamenii aparent puternici sunt distrusi. Roboteii sunt stabili,pentru ca nu au capacitati prea mari de asociere psihica-emotionala.Desigur,exista si robotei destabilizati...care separand inima de minte(emotiile de psihic)reusesc sa obtina o inteligenta emotionala,capabila de intuitie spectaculoasa.Din aceasta cauza,roboteii au si ei depresii. Dar pentru ca nu are cine sa ii coordoneze astfel incat sa paraseasca acea stare(ajunsa la nivelul psihicului)raman acolo.Pana ce mintea lor post depresiva vede gri-negru craciunul. Pentru copiii cu parintii coordonatori este imposibila viziunea de sub dominatia barbara.Este adevarat ca unii robotei nu ar fi capabili sa ia decizia corecta. Dar e suficient sa aiba un parinte care sa ii devina model. Un mic exemplu.Daca mama ta ar otravi pisicile de la scara blocului,si tie ti s-ar parea normal in timp,acceptand imoralitatea ca normalitate inevitabila.Si tu ai face asta sau ai fi de acord cu ea la varsta cand deciziile tale ar conta.Daca tatal tau fura masini,atunci si asta va fi normal!iar tu vei fi o scursura a societatii,poate mai rau ca el,ca doar vrei sa il intreci ca sa il faci mandru.Nu? Parintii astia...au primit si ei aceeasi educatie ,,comunista,,(ai deja 10 tricouri,eu aveam doua!pana nu ti se rup toate nu iti mai cumperi altele!ai inteles?).Parintii astia AU limite. Dar au atat de multe,ca sunt mai ingusti decat un zar de table.Nepermitand copilului sa isi dezvolte personalitatea dar nici macar individualitatea,ei isi exprima dorinta provocata de lipsa puterii decizionale.Refularea aceasta este permanenta,ajungand sa faca parte din comportamentul lor,din personalitatea lor.Acaparand trasaturile posibile.Primordial,omul isi doreste putere.Aspira la ea.Isi doreste sa comande,sa fie acultat. Mereu subminat,contrazis si in final infrant,isi pastreaza ardoarea instinctiva si normala de a ordona pentru cand va putea. Totusi,sunt destul de rare cazurile cand ideea unei inversari de situatie va fi posibila. Ajunsi pe ,,cont propriu,,daca se intampla vreodata asta,pentru ca mai ales mamele isi suna baieteii si la 40 de ani sa ii intrebe daca s-au spalat pe dinti sau daca au pus apa la flori(nevastata aia face de mancare?vrei sa vina mamica sa iti faca?)nu isi pot varsa furia asupra cui trebuie,adica asupra dominatorilor lor,dar o fac asupra supusilor.Au si ei satifactie,chiar daca au gresit persoana.Unii care erau foarte asupriti(nu ai voie sa iesi din casa saptamana asta)considera o darnicie uriasa daca isi lasa copilul juma de ora in mijlocul zilei sa mearga pana la colt si inapoi(noi il lasam sa faca ce vrea!ca parintii nostri erau foarte stricti si nu vrem sa se simta si el ca noi).Nu se simte ca voi,se simte mai rau pentru ca au trecut zeci se ani de pe vremea AIA. Circumstantele atenuante precum un cerc de prieteni cu parinti permisivi/dezinteresati sau ,,plini de incredere,, in odraslele lor ajung sa constranga copilul pana la lipsa comunicarii. Eu nu propun o revolutie impotriva celor ce submina autoritatea,propun negocieri pana la acorduri multumitoare pentru ambele parti,dar mai ales pentru viitorii oameni ai societatii.Nu de alta,dar nu e in ordine sa fim cu totii robotei.Desigur,sunt destui cei care vor profita si se vor bucura de incapacitatea voastra de afirmare.Iar in cazul in care esti un parinte,inceteaza sa mai fi de kkt,ca ce cresti tu nu e reincarnarea maicatii sub forma de copil,peste care sa te razbuni tu si sa iti arati puterea.Cum spuneam,nu mai fi de cacat!

mentionez ca eu nu voi fi o autoritate,dar o necesitate:)).

Iubitului meu blog,ce a facut un an pe 19 octombrie:X

In unele momente as vrea sa te iubesc asa cum meriti. Dar cine sunt eu sa hotarasc cantitatea de sentiment? Si cum sa dau mai mult daca nu mai am de unde? Daca maximul a fost atins si irosit de la varsta asta mica si proasta,la care suntem niste hibrizi. Prea multi cu minte batrana in corp tanar. Prea tristi si suparati pe viata cu motiv. Ca si cum ar fi o molima. Daca ai trecut o data prin depresie recidivezi...si nu mai treci. Ramai acolo. Esti scarbit de ceea ce te inconjoara? Si eu. Vrei sa schimbi ceva? nu.pentru ca visul asta nu exista decat pt cei care nu vad adevarata mizerie in care se afla. Toata omenirea asta e infecta. Prea multe femei se calugaresc ca sa le fie iertate pacatele capitale. Prea multi calugari sunt ceea ce sunt datorita imprejurarilor. Prea multe inele pe degetele grasute ale preotilor. Dualitatea nu e infinita. De asta doare,pt ca se rupe. Mintile si sufletul sunt asa de mici ca se unesc si fac unul singur. Cand le desparti,nu mai sunt bune de nimic. Ajung gunoaie dragul meu. Gunoaie. Cum erau si inainte,pt ca nu au asteptat sa creasca. Si daca perfectiunea e un lup mov....iar subiectivitatea e movul de la o bratara...atunci poate ca si nebunia e o pasare colibri,ce se ascunde in urechea lupului meu mov iubit. Il iubesc asa de mult si degeaba. Nu vine niciodata sa il mangai. Chiar si cand am impresia ca il zaresc se pierde....mi s-a intamplat o data sau de doua ori sa ma trezesc cu el langa mine. Se uita la mine...dar nu a stat mult..s-a dus prin padure,la naiba.

Raufacatorilor.

Ei bine. Si raufacatorii se impart in mai multe categorii. Excluzand clasificarea dupa gravitatea faptelor(neconcludenta)putem spune ca unii sunt raufacatorii recunoscuti,iar altii care isi formeaza clubul din batranica ce omoara pisicile cu otrava pt soareci,din grasele care te arunca pe jos CU Curul in noroi cand esti la piata,din sotii care isi cumpara tigari in loc sa ia un buchet de flori(sau paine),si din tine mai cap sec,ca si tu pacatuiesti angro! Pacatuiesti atat de mult(prefer sa cred ca involuntar,chit ca in acest caz prostia ar fi mai mare)incat ti-ai putea vinde pacatele in niro(daca nu sti ce-i aia?!sigur ai auzit de europa aia din voluntari:>). Ei bine,raufacatorii aia trebuie respectati. Pentru ca mediul lor e mult mai dificil decat al altora. In primul rand ei se confrunta(in cazul in care nu fac parte)cu minoritatea noastra preferata si oachesa. Sarmanii ochi oblici,dupa ce isi transporta marfa pe vapoare(ca sa nu mai plateasca atatea taxe si impozite)se lupta cu nemiloase combinatii de culori pestrite,asezate pe ,,matasuri fine,, , 110%plastic:>. Acele prea alese materiale stau botite pe tesuturi adipoase mai mari decat cele pentru care au fost create. Totusi,tin chiar si pachetele(caci doar e engros)bagate cu ajutorul degetelor nespalate. Trecand peste acesti ,,raufacatori,,mai sarmani,ce isi indura pacatele,putem trece la oricare alt tip. Dar cei mai nemernici sunt copiii care incep sa urle ca sa obtina ceva. Nu se gandesc deloc la saracia tutorelui,dar mai ales,la urechile celor din jur. Eu as bate copiii care plang pana cand ar ramane fara corzi vocale. Dar trecand si peste acesti bacili,ajungem la batranii care incep sa te inghesuie,ei in picioare fiind, ca sa stea jos. De cele mai multe ori sunt si alte locuri libere,dar ei or il vor pe ala,ori nu vad sarmanii locul,ca doare sa intorci gatul sau sa rotesti ochii in orbita. Ce sa mai zic de aia care te imping pt ca vor un loc in picioare cu vedere la sofer sau alte obiective? Sau de femeile singure si urate care se dau la sotii altora,sau care rup prietenii din invidie,sau barbatii cu vieti duble,de copiii care chiulesc,de bibliotecarele care isi dezbraca clientii din priviri(pe sub ochelari) sau de profesorii care dau note sub 5?criminali in serie!verdict? MOARTE LENTA PRIN SCURGEREA TIMPULUI. Chiar fara sa vrem spunem lucruri in care nu credeam sau pe care nu le putem face. E vina mintii umane ca se crede capabila de mai mult decat este de fapt,ca aduce persoana fizica in eroare,ca o baga in buclul. Cateodata o scoate de acolo,alteori...nu. Si ne trezim singuri desi inconjurati de oameni. Si nu facem decat sa avem o parere din ce in ce mai neagra despre cei din jurul nostru. Fiecare iubeste in felul lui,dar acest fel nu trebuie considerat un pacat. Accepta ceea ce nu poti sa schimbi. Si mai ales,nu face schimbarea de dragul ei,dar doar daca aduce o imbunatatire. Si daca nu esti sigur,fa-o atunci cand esti,caci altfel,devi un pacatos. Dragul meu pacatos,acum hai sa ne rugam impreuna,poate vom fi iertati,daca rugaciunile noastre se vor uni,poate ca El le va asculta si se va indura. Roaga-te si pt cei ce nu stiu sa o faca,caci asa vei capata mai usor izbavirea. Si trecand peste aceste aberatii. Va urez o luna cat mai buna. Va spun ca regret daca acum considerati ca ati citit aiurea si ati pierdut timp(nu va contrazic)dar voi imi sunteti martori cand spun ca va iubesc,iar iubirea nu este pacat. Incercati sa nu mai pacatuiti. Incercati sa nu mai ganditi,caci este un pacat daca este facut prea mult si prea profund. Inevitabil asta devine. Scoateti cu un cleste incins pacatul din voi si faceti-va un tatuaj permanent astfel. Un alt pacat este si maltratarea corpului. Dar este spre binele sufletului. Ganditi mai putin material,caci nu asta va e esenta. Pacatosilor. Cred ca ati observat ca infractorul a devenit pacatos. Infractorii nepedsiti sunt doar pacatosi.

ghiocelul in ghiveciul cel sexy-:>

             Zambeste! Razi! Cat de mult poti. Doar atat? Haide...stiu ca poti mai mult.mai bine.mai frumos. Eu stiu.(tu habar n-ai)               Adevarul este ca imi e lene si sa mai respir. Totusi,dorul nu tine de lene. As vrea deci sa aud ceva frumos. O poveste:-?. Foarte mult timp trecut de cand nu am mai auzit nici o poveste. Mi-am citit Harap-Alb. Daca nici amaratul ala n-are puteri miraculoase desi este in basm...atunci ce sanse mai ai tu?               Totusi .... nu e chiar asa de greu sa ghicesti un gand. O sa clipesc,deci pt o fractiune de secunda o sa am ochii inchisi,asa ca o sa mi se para magie. Gandeste-te! Doar daca te concentrezi un pic mai mult,sau nici macar,pt ca nu e nevoie decat de atentie,o sa cred ca ai puteri supranaturale. Bine....batman e doar unul,dar tu poti sa fii....batbebe!               Trecand peste aceste mici aberatii,doresc sa spun ca mi-a fost dor de lumea blogerilor. Si daca inca nu v-ati prins,asta e un monolog. Stiu ca nrul cititorilor mei rar depaseste numarul de 2. Ii iubesc totusi pe acesti cititori pe care ii cunosc. Motivul scrierii acestui post?               Ah dar geniule ghiceste! Nu vreau sa treaca o luna in care sa nu fi scris nimic. Opera mea nu este pregatita sa se nasca. Trebuie sa mai creasca,e pusa la dospit:>. Si macar de-ar fi ceva care sa iti placa,dar singurul lucru care te va tine pe linia de zbor este ca eu n-am treaba cu ce va scrie acolo.               Ca si anul trecut,odata cu inceperea orelor incepe si dorinta actiunilor extrascolare. Vacanta parca nici nu a fost. Si zilele astea parca nici n-ar fi. Stiu ca in afara unor evenimente atat de neplacute incat sa devina marcante nici una din zilele astea nu se va diferentia de precedenta sau urmatoarea,devenind toate una singura. O singura ora care va fi clasa axa,in aceeasi clasa. Voi tine minte totusi combinatiile vestimentare mai speciale,ca in fiecare an:)). Cam atata vreau,atata fac.              Nu cred ca vrea cineva sa fac cat pot.             Sa inchei acest post cu ce as vrea acum. As vrea un cremsnit. Si miros de frezii. Si culmea,o camera cu totul alba,scaldata in lumina. Ar merge un jazz. Apoi sa se traga niste cortine mov spre negru grele ca moartea peste geamuri. Sa se aprinda un glob disco in mijlocul camerei si sa se trasneasca acolo toti dansand. As avea chef apoi sa te arunc in piscina,ca apoi sa ma arunc si eu.dar asta nu e suficient. Uite ce-as mai vrea. Niste jeleuri cu,cola in timp ce merg pe nisipul plajii desculta. Cu palaria in cap. As vrea sa invat niste copii sa danseze ca mine=)) apoi sa ma duc la cursuri de tango...sa joc intr-o piesa de teatru apoi sa mi se arunce cativa stanjenei pe scena(nu conteaza ca sunt de la prieteni). As vrea sa fiu in secolul opsrezece si sa port rochii lungi...pe toate le-as face la inceput mov!macar 30 mov...si dupa cate 10 din alte culori. Doamne...as fi asa de fericita...

                 Apoi as vrea sa ma retrag intr- cabana cu apa curenta din munti. Carti....iarba...primavara. Si un ghiocel in ghiveci. Ai fi si tu acolo,dar nu m-ai conduce nici pana la tren...

                  Mentionez ca toata chestia e un kkt. Nu prea se merita citita...dar se merita scrisa. cred.acum,oamenelor si oamenilor. succes.va doresc.din ambele calcaie(calcaiul are 7 muschi,stiai?)

Baba

                   -Saraca baba....ce sa ii facem mama?                    -Nimic draga mamii...nu mai e nimic de facut...                    -Dar...asa...singura...nu o sa o duca mult...                    -O va duce atat cat va vrea...crede-ma.                    -Ce tot vorbiti voi acolo? Crede-ti ca baba e surda mototoalele maichii? Baba aude tot...auzul nu e zbarcit ca fata....                    -Mama hai sa o luam cu noi la oras!                    -Dar ce are sa faca ea acolo? Oricum nu vrea...                    -Baba mea...vii cu noi la Bucuresti? Hai ca sa nu mai stai aici singura...stai la noi...o sa ai tot ce iti trebuie...                   -Eu am crescut aici. La ce bun sa plec acum cand tineretile mele s-au ofilit de atata timp? Cimitirele voastre sunt pline...si pline de hagi....aici am eu loc langa mosul meu...mosul meu...                  -Ce vrei sa iti lasam de mancare mama? Eu cu fata plecam ca avem treaba. Ai aici de toate...doar sa vrei sa mananci.                 -Duceti-va sanatoase fetele mele...baba vrea sa ramana singura. Dar baba nu e singura...trebuie sa vina mosul la ea...daca nu vine el se duce ea la el....ma duc eu la el...ca ma asteapta...il vad...sta cu bratele intinse sa ma stranga la piept. Ah....                   -O ia razna baba....                  -Hai sa plecam. Ia geanta si iesi ca ii zic eu ca plecam.                  -Bine mama.... sarut mana baba..!                   S-a inchis usa. Ultima clipa cand a mai fost atinsa clanta pe dinauntru a trecut.Usa a scartait incet si trist,zgaltaind funda mare si neagra ce atarna pleostita.                 -Baba e singura....sau nu e singura? Ati lasat baba sa moara aici...dar baba va multumeste ca nu ati mai chinuit-o...de ce sa ma luati la Bucuresti mai copii? Ce sa caut eu acolo...de cat l-am trancanit pe saracul mos ca sa nu ma lase singura...ma dor toate ciolanele....copiii mei iubiti....doar pe voi va mai am...dar voi nu o mai aveti pe baba. Sa stiti ca baba v-a iubit ca pe ea...sa o iertati pe baba daca v-a suparat...sa nu o uitati pe baba decat daca va face sa suferiti amintirea ei...baba va va iubi mereu....copiii mei...de ce credeti voi ca m-am prostit eu asa de rau sa nu mai pot sa va pup ultima oara pe frunte?Mosul v-ar fi zis....,,pupa-ma taica!doar te iubesc!,,dar uite ca il aud pe mos...ce te-as mai pupa eu...dar te-ai dus....vine baba la tine...nu te las singurel mosul meu...Cand a trecut viata mea?ma vad zbarcita in minte,dupa cum simt la mana asta care tremura ca batuta de nuia. Nu mai am gene...sa-mi tina o lacrima in aer...le lasa pe obrajii astia buhaiti sa curga...ce urata s-a facut baba....stai..stai ca viu acu'. Mana stanga...au...mosule ma doare...asa ma iei? Ti-am zis ca viu...acu' de ce ma grabesti? Stai sa mai fac si eu doi pasi....aoleu ce greu...e....mai!maaaaaai!!!!....asa mai....?               Umilinta a prins mandria de picior si a trantit-o la pamant. Un zambet larg dezvelea larg dintii atacati de tartrul vremii. Obrazul drept cadea lenes pe barna ascutita si lungita de timp si slabiciune. Ochii mari,luciosi,ca de peste se uitau in gol...aruncand privirile unui copil ce a primit un sac de jucarii. O fericire tembela si inexplicabila stralucea pe chipul spalat cu lacrimi.               -Sunt libera...viu.viu acu'!    

Nimicul nr.2=))

                 Pentru ca nimic nu exista. E doar o aparenta. Pura imaginatie creata de minti in trupuri slabe si bolnavicioase,imaginatie menita sa te paraseasca intr-un final dezastruos,menit la randul lui sa te ucida.si atat.                  Pentru ca nimic nu merita. E doar o minciuna valoarea lucrurilor,faptelor,oamenilor. Tu n-ai valoare. Pentru ca esti insignifiant,ca si mine. Si daca dragostea ne da pret,o face doar in speranta reducerilor de vara,urmand lichidarea de stoc.                   Pentru ca nu trebuie sa iti para de nimic rau. Iauzi ce spunea Krishna! Sa simti la fel pentru bucurii si necazuri. Poti?nu poti...pentru ca esti slab. Turma asta din care facem parte...e slaba. E trista. Si o sa ramana mereu unita,si mereu vom semana,pentru ca ne temem sa o parasim. Ce parere ai?                    Pentru ca banalitatea iti stapaneste rasuflarea si tu nu iti dai seama. Ai o aura de mediocritate ce se face simtita de pe bulevardul meu pana la unirii.ah....dar cine sa iti spuna daca toti avem aceleasi aure monstruoase,aurele prostiei si ochelarilor de cal? Se intrepatrund si nu se mai observa deloc pana la urma...aurele noastre...                    Pentru ca nici eu nu sunt diferita de tine,deci nu trebuie sa ma tratezi ALTFEL decat pe tine. Ai grija de mine cum ai de tine,nu ma atinge mai mult decat te atingi pe tine,nu imi vorbi mai mult decat iti vorbesti. Iubeste-ma ca pe tine. Eu te iubesc ca pe mine,iar pe mine ma iubesc cel mai mult,regret doar ca nu ma voi putea saruta niciodata.                   Pentru ca nu trebuie sa intelegi nimic de aici,pentru ca nu am vrut sa spun nimic nu trebuie decat sa faci NIMIC.

Ai uitat?

              O sa plec. Dar nu o sa raman acolo. Inca nu am plecat,dar ma gandesc deja la momentul intoarcerii. O sa imi fie dor de tine. Dar tu oare imi vei simti macar un pic lipsa? Macar un pic?                O sa trebuiasca sa invat sa respir la sute de kilometrii de tine. Nu cred ca o sa imi placa...mai mult. Sunt sigura ca o sa imi displaca!                 Dar tu o sa te distrezi. O sa uiti ca exist si ai sa cauti ocupant al postului ce momentan in detin eu. Si nici nu iti va fi rusine. Si nu voi fi nici eu acolo sa iti spun sa iti fie. Nici tu nu vei fi langa mine sa ma asculti,nici sa ma auzi macar. Si o sa te strig atat de tare pana cand,fara suflu,voi auzi in a mea minte raspunsul glasului tau. Voi zambi usor. Apoi o sa incerc sa deschid ochii. Dar pentru ca nu pot vreau doar sa te intreb de ce nu mi-ai raspuns mai devreme....de ce nu mi-ai raspuns mai devreme?                Erai ocupat....am inteles. Ma scuzi tu ca te-am deranjat. Vad ca vrei sa te intorci. Ce spui tu? Ca era frumos acolo?aha...ma bucur sa aud asta...aud si ca te-ai simtit bine...Hai ca nu e nevoie sa iti ceri scuze pentru ca ai uitat ca exist. Nu e nimic draga. Hai stai linistit... pana la urma ce conteaza? Nici tu nu sti de ce te scuzi atat...poate ca vrei sa te acuzi...Am inteles draga. Tot. Se mai intampla....celor ca tine...Mie nu o sa mi se intample niciodata. ah...ai uitat si ca sunt specialista in toate domeniile?doamnisoara Romina? Acum chiar e cazul sa iti fie rusine....                Dar vad ca nu iti e. Ai ochii mari atintiti spre mine. Si un zambet ingaduitor ce imi spune ca ma ierti,daca si eu te iert,chit ca nu as avea pentru ce. Gresesti! E destul ca nu m-ai convins cum e adevarul. E urat pentru ca nu mi-ai aratat tot. Vezi tu....                   Unele lucruri sunt facute sa nu isi gaseasca niciodata o limita. Si daca tu o sa tii minte asta,eu nu voi fi nevoita sa te intreb daca ai uitat. Ai uitat?

Si sa adorm la loc...

                    Spune-mi o poveste. Vreau sa imi spui cea mai frumoasa poveste care a nu a existat vreodata. Vreau sa fie o poveste speciala,doar pentru mine. Nu vreau sa o mai stie nimeni! Decat noi doi...vreau sa stai langa mine si sa fie intuneric. Vreau sa ma iei in brate si sa incepi sa imi soptesti povestea. Nu trebuie sa ma tii prea strans,pentru ca as ramane cu si mai putin aer decat am, si e vara...deci nu e asa de frig.                     Vreau ca prin geamul cu zabrele sa se auda greierii si brotacii. Sa vina miros de regina-noptii si ora opt,menta si busuioc. O sa te intreb daca simti. Apoi o sa ne jucam asa,cum iti voi spune eu acum:eu iti descriu o floare iar tu trebuie sa ii spui numele. Si daca nu ghicesti din 2 incercari am voie sa te ciupesc cat de tare vreau eu,de unde vreau...tot eu. O sa te rog sa nu ii lovesti pe ei pentru ca te-ai asezat tu. Ursuletii mei sunt foarte pretioasi,au ceea ce se numeste valoare sentimentala. Sunt acel gen de lucruri care material fac 2 cepe degerate,dar sentimental sunt suficiente ca sa compenseze aproape totul. Si nu interpreta gresit! Nu am spus ca te-ar putea inlocui pe tine. Nu poti sa inlocuiesti o fiinta umana cu o carpa sau cu orice altceva care sa nu fie om. Dar in visul asta esti de neinlocuit.                    Vreau sa ma lasi pe mine sa stau la margine,pentru ca asa vad mai bine cum se rasfrange lumina lunii pe cele patru ziduri. Uite vezi? Zabrelele alea ruginite sunt mai mari si mai intunecate acum....Boarfele alea aruncate par a fi monstri. Imi vine sa rad:)). Poate de fericire. Nu imi mai e frica de nimic,pentru ca sunt la tine in brate. Ia-ma in brate....sa nu pleci dupa ce adorm. Te rog. Stii ca ma sperii cand ma trezesc singura...                     Vreau o poveste cu zane,printi printese imparati regi boieri balauri spirite magi vrajitori si animale vorbitoare. Poate ca ar merge si un spiridus...sau mai multi. Vreau ca printesa sa fie plina de virtuti,ca si printul. Vreau sa aiba neaparat final fericit! Nu concep o poveste care sa se termine rau. Si daca o sa fie asa te voi da jos din pat. Si nu sti tu cat e pana jos....                     Vreau ca apoi sa te visez pe tine print, iar pe mine printesa. Si sa trecem prin toate aventurile pe care mi le-ai soptit. Cand ma trezesc nu vreau decat sa ma gasesc tot la tine in brate...si sa adorm la loc.

Frustratilor.

               Oameni frustrati. Sunt inconjurata de oameni frustrati. Incapabili tembeli sa aduca realitatea intr-o forma multumitoare. Dau vina pe un ghinion de tipul lui sherlock holmes,menit sa ii gaseasca intotdeauna. Oamenilor!!! Adunati energii negative! Trebuie sa fiti calmi....                MEREU calmi. Deoarece nimic nu merita(in afara de mine). Eu merit pentru ca doar pe mine ma am. Doar eu imi vreau binele si doar eu sunt calea de comunicare cu ceilalti. Doar prin mine eu traiesc. Doar eu am ca scop propria fericire si DOAR EU incerc sa o ating.               =))ah...nu spun ca trebuie sa fiti narcisisti. Trebuie sa invatati sa va iubiti. Singuri. Pentru ca ceilalti au lucruri mai bune de facut(serios acum,sigur ii intelegeti). Nu exista cale mai sigura de consolare decat deplina stapanire de sine. Gandeste asa atunci cand crezi ca esti singur si toti par veniti de pe alte meleaguri.,,Am alaturi de mine o persoana care ma cunoaste si imi vrea binele. Mai mult de atat. Ma iubeste si are ca tinta supravietuirea mea. Eu sunt aia(ala)!,,                Priviti avantajele intotdeauna. Aruncati o negura de nepasare peste imprejurimi. Fiti obiectivi atunci cand ati picat. Subiectivismul nu este prea bun nici pentru perioadele bune,dar atunci este permis. Cheia spre perfectiune este prin noi. Totul se face prin sine. Chiar si tu...esti facut din 2 parti. Minte si corp. nu ai suflet. Ai fost mintit! Esti o primata. Iar dragostea este ceva aparent real,dar in esenta ceva de neatins. Ceea ce vezi sunt doar insticte. Nu iubesti. Nu esti iubit. Nu suferi. De fapt,nu faci nimic. Uite. La aceasi intamplare se intampla aceleasi lucruri. Daca cineva moare. Toti au pareri de rau sau plang. Nu mai comentez cati o fac doar pentru ca trebuie,pentru ca E CAZUL SI MOMENTUL. Facem ceea ce am fost invatati. Nu incercam sa descoperim mai mult. De ce nu dam o petrecere pt ca se va naste sub o alta forma? De ce nu suntem capabili sa credem si noi in ceva?in halul asta de terminati suntem. Sau mai bine zis:-? SUNTETI? Nu imi place sa ma includ in auditoriu. In tot ceea ce faci trebuie sa folosesti capul. Dar TOT. Numai capul trebuie sa fie personajul principal in toate ecuatile tale. Doar prin el sufletul tau isi poate gasi mantuirea.(si aici ma refer la spirit).                  Ah...incerc sa te scutesc de latura mea filosofica....Dar simt nevoia sa iti spun noua mea viziune asupra iubirii. Cred ca o sa fac asta intr-un post viitor. Pentru ca nu mai am nici un chef sa vorbesc despre orice teorie posibila. Noapte buna. La mine,acum,e 3:00.    

Cam mediocru...

                Nu. Nu imi e dor de tine. Pot spune doar ca simt lipsa a ceea ce stiam ca esti,a ceea ce eram.Recunosc ca traiesc bine si asa. As vrea sa mai continui fara sa stiu ca o sa ranesc. Dar stiu bine ca asa cum sunt eu. Asa cum esti tu. Totul ar fi un rau pe care ti l-as face. Poti considera ca esti indispensabil/a. Dar de ce sa te convingi de o asemenea minciuna?Nu ar fi oare mai bine sa accepti ca nu depasesti mediocritatea inconjuratoare?De ce sa incerci sa te mai supui momentelor de autoconvingere cand poti sa accepti?exista aparentele...mereu disponibile pentru orice doritor sa le imbrace. Ma rog. Poate ca aberez degeaba. O,tu suflet mult prea nobil ce nu te incumeti la asemenea josnicii. Ma pufneste rasul de subiectivismul cu care toti privesc viata. Iar ma rog. Tin sa anunt ca sunt curprinsa de un sictir profund. De o nepasare acuta. Simt ca nu am pe nimeni dar nici nu simt ca as avea nevoie de cineva.Momentan sunt plina de curaj:))un vis o sa ma tina pe linia de plutire multa vreme. Poate toata viata. Pana una alta. Treabuie sa mai spun ca emotiile si sentimentele pot fi controlate de minte si ca grijile astea cotidiene sunt atat de prostesti...Poate ca acum am ajuns si mai plictisitoare pentru cei ce citesc pe aici. Se datoreaza cursului de filosifie. Am chef sa ma las purtata de valuri sa vad unde ajung. De ce sa ma chinui sa ma gandesc ca o sa fiu disperata cand imi voi da seama UNDE AM AJUNS.? Nu are rost...in fond...sunt un vehicul...:))pentru sufletul meu nemuritor (logic).Si totusi...imi trebuie o pereche de sandale negre cu toc ortopedic de panza....de 10.

 

Bravo lor.(Pentru ca imi plac contrastele si limitele,ca nu-s mediocre.)

Vizita traumei mele

                             Nu doresc nimanui sa se simta atat de singur cum ma simt eu cateodata. Mi se spune ca sunt rea,iar eu recunosc ca imi place singuratatea. Nu mint pe nimeni,decat pe mine. Si Dumnezeu mi-a dat atata drept incat sa imi fac rau singura. Nu va bucurati prea repede! Nu inseamna ca prezenta voastra ma bucura. Sunt foarte convingatoare si reusesc sa ma pacalesc. Afisez o figura multumita de sine,pentru ca in fond,simt cel mai adesea ca tot ceea ce sunt se datoreaza propriei persoane. Stiu ca egoismul meu pare fara limite,dar tot eu stiu ca ele exista,si nu am curiozitatea sa le cunosc.          Ma multumesc la a-i multumi pe ceilalti. Incerc sa traiesc prin fericirea lor si nu reusesc. Ar insemna sa stau prea mult langa ei. Sa ii vad cum respira si cum prea des incearca sa imi vorbeasca si se mai si asteapta sa le vorbesc. As lua cateodata o oglinda si le-as pune-o in fata. ,,VORBESTE!,, poate asa ai sa intelegi la ce teroare ma supui. Ah scumpa figura de stil e hiberbola! Scumpa abilitate e naivitatea altora in momentele mele de luciditate! Ma face sa ma simt sus,mai sus,mai sus...pana cand parca plutesc. Dar dintr-o data a naibii constatare! Nu am aripi. Foamea de stiinta m-a facut sa cunosc gravitatia.           Nu doresc raul meu decat unui singur dusman. Cumplita deziluzie! Nu-l am! Dar stiu cine ar putea fi. Dar nu exista! Si nu pot deci sa imi imaginez o mogaldeata chinuita de tot ceea ce ii doresc eu. Imaginatia mea sufera de aceasta constrangere,de o realitate ce nu poate fi pacalita.Presupun ca acum apare intrebarea mai mult ironica...ce rau?:))          Poate ca nu mai e nici un rau. Poate ca a fost chiar bine. Poate ca asa a fost cel mai bine! Iar eu,in imensa mea prostie nu imi dau seama de asta. Stiu ca daca as fi desteapta as trece peste,as depasi momentul,as accepta trecutul si m-as impaca cu prezentul. Dar este atat de real ca nu sunt capabila sa fac nici una din toate astea! Acel ,,nu pot,, pe care il urasc.          Ma uit la mainile mele. Imi dau seama ca am depasit intamplarea. Am acceptat cele petrecute. Dar a ramas trauma. A ramas defectiunea. Aia nu vrea sa treaca! Si nu stiu cum sa scap de ea! Simt ca ma tine strans de tot in brate. Nu pot sa scap. De fiecare data cand incerc parca ma strange si mai rau,pana raman fara aer. Apoi ma las moale,caci stiu ca nu imi voi gasi scaparea. Deabia cand ii cad prada cu totul mai slabeste stransoarea si ma lasa sa iau o gura de aer.          Trauma asta a mea e atat de cruda incat atunci cand ma vede scaldata in lacrimi imi spune sa nu mai plang,ca ma fac fata urata. Pe mine atunci ma pufneste plansul si mai tare,pana ce imi simt amortite mainile si picioarele,capul imi vajaie si urechile imi tiuie;iar ea ma face sa ma simt o criminala,caci nu ii dau ascultare. Si plang si plang...pana ce simt ca am sa lesin. Dar a naibii sanatate...mai curand ma innec si tusesc si mi se ia orice urma de respiratie,mai curand imi bate inima ca scapata din gara si ochii se fac rosii si ma ustura ca de fum,dar niciodata nu pot sa scap intr-un fel convenabil de vizita traumei mele.             Nu vreau asta! Din simplul motiv ca nici ceilalti nu ma vor pe mine asa. Oare? Stiu ca intr-o buna sau rea zi voi afla raspunsul tuturor intrebarilor mele. Pentru multe el va fi acelasi:nu mai conteaza.Dar Doamne cat de bun ar fi fost daca il aveam la momentul potrivit!            Ma gandesc mult la iubire,la dragoste. La ce inseamna ea si cum se manifesta. Atunci ma simt parasita,si fara sansa sau speranta de a mai fi iubita vreodata. In mintea mea schimonosita In mod barbar de acesta trauma,eu am fost iubita o singura data. Nu cred in repetitie,asa cum voi nu credeti intr-o alta inviere. Singura persoana care m-a iubit vreodata pe lumea asta m-a lasat si ea singura. Si a trecut mai mult timp de cand a plecat fata de cat m-a iubit pe mine. De asta sunt eu singura. Pentru ca nu am cum altfel sa fiu. Timpul a fost si el atat de cumplit incat acum raul se travesteste in adevar,in real trecut. Face magnificul un banal,ma face pe mine un papitoi cu idei mari,prea mari pentru intreaga mea fiinta. Vreau sa spun ca poate persoana aia nu simtea decat ce trebuia sa simta,ceea ce era normal din acea postura,si ca eu dramatizez totul,eu fac totul mult mai tragic decat a fost de fapt. Poate ca totul nu era decat o aparenta necesara,iar eu am transformat-o intr-o esenta existentiala. Trauma asta face parte din mine. M-a modelat de-a lungul anilor. M-a facut sa nu uit de unde am plecat si unde trebuie sa ajung. Poate ca asa trebuia sa fie.       Nu mai am ce sa spun si acum mint. As vrea doar sa nu fiu condamnata pentru ceea ce simt si traiesc. Nu am pretentia ca cineva sa inteleaga cum e sa te simti SINGURA pana in clipa ce vei muri si te vei duce de aici. Nici ca cineva sa inteleaga fericirea singuratatii mele aparente,caci doar atunci eu raman cu mine,si doar in mine il mai pot gasi pe el. Pentru ca persoana aia e un el,este tataie.

inainte de vacanta...probabil

M-am ganditca ar mai fi cazul sa mai aberez pe aici:)). Vine vacanta!!!!!!!Nu pot decat sa va doresc distractie placuta si succes...:))

Vreau sa va spun la ce concluzii am mai ajuns. Cred ca dragostea este un sentiment primitiv. Cu regret pot spune ca nu il stiu pe cel mai evoluat:))

Substanta de contrast

               Sentimente contradictorii. Ca o frunte fierbinte chinuita de febra intr-un trup strabatut de frisoane. Ca un solitar fulg de nea in vazduhul torid al unei plaje. La fel de absurde la un loc precum un cersetor la o parada a modei. Intreaga tragedie se produce cand sesizam cat de reale si posibile sunt toate. Ca si cum am analiza pozitia nucii in perete,iar la final am spune:merge!se potriveste!               Ah Doamne! Dar oare locul unei bucati de lemn eliptice oarecum este pe jumatate in moloz cu var superficial,iar in cealalta jumatate in aer?               Corina avea o pisica. O duce la doctor. Mult iubitul animal suferea de calvitie.(inchipuie-ti!)Acesta din urma fiind zoofil,starea pisicii se inrautateste pana la deces. Corina cumpara alta pisica,iar in timp ce o mangaie pe aceasta sanatoasa felina,se gandeste la cea incinerata intr-un crematoriu. Uda blana siamezei cu lacrimi dupa cea persana,actuala crezand ca sunt lacrimi de fericire datorate posesiunii ei.(scuzati numele  stapanei,dar mi se pare cel mai comun nume ce se potrivea aici)               Concluzia? La prima vedere poate ca este departe de gandurile voastre,al tau de fapt,pentru ca TU citesti. Poate ca solutia bolii pisicii nu era DOCTORUL(zoofil de altfel). Sa o luam treptat. Mult stralucitoarea blana a pisicii persane isi gasea sfarsitul dintr-o cauza. Acea cauza era chiar stapana,care ii vorbea prea mult,nepermitandu-i sa doarma cele 17 ore recomandate. Vindecarea ar fi venit deci ...de la tacere. Sau altfel. Pisicile sphinx sunt foarte frumoase,iar Corina,in ignoranta ei incomensurabila nu stia ca pot exista pisici sanatoase fara blana. De altfel,nici nu ar fi vrut sa aiba asa ceva.               Ce vreau eu sa spun de fapt aici?Ca poate ca nu intotdeauna solutia se afla acolo unde pare evident a fi. Poate ca ...ar trebui sa ne gandim mai bine la ce vrem. Sa ne dam seama cand e cazul de imposibilitatea dorintelor,altfel vom fi obligati sa suportam consecintele,precum Corina. De cate ori suntem suntem siguri de ceea ce spunem? De cate ori credem macar ceea ce convinge pe altii? Sunt tentata sa spun ca oamenii actioneaza fara sens. Dar ma gasesc in postura de om si vreau sa elucidez enigma propriilor actiuni. Recunosc ca imi este din ce in ce mai greu sa travestesc realitatea in aceste texte,ce mi se par acum canonice.               Tie cum ti se par contrastele? Te gandesti la culori cand auzi cuvantul asta? Eu nu la asta ma refeream...ma gandeam la contraste dintre sentimente,ganduri si vorbe.                De ce spun oamenii lucruri care nu sunt adevarate? In care nici macar nu cred? Care nici macar nu au un scop precis? Oare asta ii face sa fie mai interesanti sau ii caracterizeaza de-a dreptul? Atatea intrebari ale caror raspunsuri nu sunt nici eu sigura ca vreau sa le aflu.                A venit vara. Ce presupune aceasta incalzire la nivel psihic? Oare schimbarea peisajului va produce indirect si o schimbare la nivelul gandirii? Sau macar al starii de spirit? S-ar putea spune categoric. Depinde unde ne uitam cand mergem:in fata sau in jos. Nu de alta,dar betonul a ramas la fel,nici macar nu se mai fura bani pt borduri noi,ca doar vin alegerile.               Incerc sa trag linii intre temperatura si starea mea,intre vremea acestui anotimp si actiunile mele. Sunt mai activa. Rad si alerg mai mult. Dar pot spune sigur ca nu ma simt neaparat mai bine. Deduc ca ceea ce trebuie schimbat intotdeauna....va fi cauza,efectul fiind iremediabil adesea.               Ma simt incapabila sa mai comunic. Nu mai am puterea si timpul pentru a repara ceea ce putea sa nu fie gresit,putea fi perfect! Ma enervez si am migrene cand vad ca nimic nu isi gaseste rezolvarea de capul lui! Cand nu iti convine ceva,schimba! Sunt prea obosita si pentru a ma convinge de principiile mele,ce trebuie reimprospatate la intervale de timp mai mult sau mai putin fixe.              Timpul trece prea repede! Si nu stiu ce poate fi mai incorect decat ramanerea noastra in urma fata de el. Ca o randunica ce striga dupa un pescarus. Am ramas in urma!!! trebuia sa zburam amandoi! (pescarusul e timpul)               Regretul meu va fi etern daca v-am plictisit in vreun fel cu acest text,dar Dumnezeu imi va fi martor ca nu a fost cu intentie(nici cu dorinta). Va urez o vara cat mai frumoasa,plina de ploi,ca doar alea sunt cele mai frumoase din acest anotimp. Ah da. Si desigur....cat mai multa distractie(placuta) si succese(pentru cei care prefera fetele brunete,ca eba,succesuri).

Apolodor in oaza.

            A fost 1 iunie. Mi s-a zis la multi ani(!?). De catre 2 fulgi(de parca nu era logic).Nu am avut bunul simt sa le multumesc si nici sa le raspund(cred ca este foarte bine ascuns).Nu despre asta e vorba. Aseara a fost emisiunea Zona libera pe guerilla. Dj Vasile a dat numai muzica pentru copii. A fost un program genial. Si am apucat sa notez cateva versuri dintr-una ca sa le pot pune si aici. Mie mi-au placut foarte mult...Ada Milea.Apolodor in oaza.:))

In pustiu nu vezi un corb In pustiu nu vezi un corb Nici un mijloc de transport Nici un mijloc de transport Nu zaresti un baobab Sau coliba de arab Pe intinderea pustie Nu-i urma de cofetarie Si nici n-a existat vreodata Macar un chiosc cu limonada Cum mergea Apolodor Si se gandea cuprins de groaza Aicea imi e dat sa mor Dadu in calea lui de-o oaza A cantat apolodor Si de sus de langa cer Pe creanga unui palmier L-a ascultat intai cu frica O foarte mica maimutica O foarte mica maimutica Tinandu-si coada gratios a coborat pe creanga jos Si-a spus rosindu-se usor: -Eu n-am decat un singur dor Sa fiu sotie de tenor Deci daca dragoste exista si daca nu doresti cumva Sa vezi o maimutica trista As vrea sa fiu sotia ta I-a raspuns Apolodor: -N-aveam de gand sa ma insor Dar fiindca dragoste exista si nu mi-ar fi placut nici mie Sa vad o maimutica trista Sant gata pentru cununie Apoi ca doi copii cuminti Ce vor sa faca totu' bine S-au dus si ei cum se cuvine Sa ceara voie la parinti Dar domnul Cimpanzeu a spus: -Dansul aud ca merge catre Polul Sud Acolo e un ger cumplit N-ai sa rezisti, nu te marit Dar mama doamna Cimpanzeu: -Eu dragii mei nu pot sa spun Decat atata: ma opun! Si ei ca doi copii cuminti Ce vor sa faca totu' bine Au ascultat cum se cuvine De sfatul scumpilor parinti Si a plecat Apolodor Si a ramas pe-o ramurica Departe suspinand de dor O foarte mica maimutica O foarte mica maimutïca

Interpretare?

             Am spus unor persoane o informatie. Era ceva care pe mine m-a bucurat teribil,poate din cauza ca era chiar indeplinirea unei dorinte mari ce s-a pastrat in stare latenta,iar acum ca se infiinteaza,a revenit la viata. 

          Prima persoana care a aflat  m-a privit mirata si a spus:,,Si ce te bucuri asa?Calmeaza-te!,,:))(persoana de sex masculin mai mare cu 5 luni si 6 zile decat mine)

             Au urmat fulgii. Irina:,,poftiiiiiiiiiiiiiiiiiiim?????tu vorbesti serios????????cat de tareeeeeeeee,,

               Rux:,,O Doamne.Dar ce a apucat-o?,,

               Andra:,,iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii,,(sa mentionez ca asa facea pe strada...nu stiu cat de tare...dar oricum,cel putin la telefon s-a auzit tare:)).

              Marea veste suna cam asa:SE MARITA SORMEA!!!!=))Diferenta de varsta dintre mine si ea este de 8 ani 10 luni si 24 de zile:D:)).

              Dimineata(adica pe la 11-12) zilei de duminica am auzit-o pe mama vorbind(tare)la telefon. Mi-am dat seama cu cine se conversa. Era ,,cuscra,,. As putea sa jur ca am auzit ceva de logodna,dar am aflat ca nu despre asta era vorba. In decembrie,Claudiu si Bianca(Clau si Bibi)fac 8 ANI! de cand sunt impreuna. Nu stiu cum vi se pare voua asta...dar pentru mine....8ani inseamna foarte mult. 

                Relatia lor nu poate fi decat o dovada clara si vie! ca dragostea exista si ca,evident,trece peste orice bariere. Poate suna aberant,dar cred ca defectele ce ii faceau antipatici fata de ceilalti i-au facut sa se iubeasca intr-atat. Au si eu momente cand se mai cearta dar oricum...mi se pare ceva colosal sa iei decizia de a ramane cu o persoana(una singura)toata viata. Un act de renuntare...de curaj....sau de victorie?

               Am fost acum o saptamana in gradina botanica unde o groaza de proaspat insuratei faceau poze(nuntile se mutasera acolo). Era placut sa vezi ca lumea se iubeste...se casatoreste...si mai face si poze!:)). Dar totusi!!!Aici e vorba de sora mea! Si nu am decat una! Iar ideea ca se va casatori...si ca eu voi fi domnisoara de onoare m-a bantuit nu de putine ori in copilarie. Orice casatorie trebuie luata ca o triumfare a iubirii. Cred ca lumea nu intelege ca atunci cand unul dintre cei doi se hotaraste sa plece si sa il lase pe celalalt(pe motiv ca a gasit pe cineva mai bun,ca nu mai suporta...divorteaza)acea persoana nu se inseala decat pe sine. Inseamna ca nu a facut fata. ca a avut si va avea in continuare sentimente pripite. ma rog. ca este o persoana slaba si mizera.

             Revenind. 8 ani inseamna enorm. Pentru ca sunt 8 ani ai tineretii lor(deabia au terminat facultatea). Au reusit sa treaca peste o groaza de obstacole. S-au sprijinit reciproc si nu s-au inselat. De 2 sau 3 ani stau impreuna si au avut grija unul de altul. Toata relatia lor mi se pare fabuloasa. Prin rezistenta..prin ei.

              Se spune ca dragostea ne umanizeaza. Sunt perfect de acord. O casatorie fara dragoste este o subjugare fara sens. Oricum.

                 Eu. In calitate de sora a viitoarei mirese. Nu pot decat sa le doresc tot binele din lume...si sa fac tot ce imi sta in putinta pentru ca binele lor sa nu fie periclitat. Am scris acest post pentru a va aduce in fata exemplul clar al puterii iubirii. Ei sunt pentru mine dovada vie ca se poate! Cel putin pentru o vreme,datorita lor,eu am uitat de toate grijile si problemele mele...

                                                                                                      Logic...lor....

explicatie?

             Poate ca ar trebui sa dau o explicatie.sau mai multe? Nu conteaza. Nu o sa stau nici macar sa ma gandesc la cum o sa sune acest post. A trecut mult timp de cand nu am mai scris nimic. Explicatia ar consta in motivul pentru care nu am mai facut-o. Nu stiu daca e simplu sau nu. Dar pentru mine cel putin,e clar.               Am ce sa scriu...dar blogul asta nu e un jurnal,si nici viata mea o telenovela. Nu am mai avut timp sa ma gandesc la Amalia sau la cealalta poveste. Sau la cam orice fel de creatie.                M-am mai acomodat cu actualul. Si aici ma refer mai mult la gandurile,framantarile interioare si problemele existentiale specifice varstei. Partea neplacuta este ca au ajuns actiunile sa imi contrazica gandurile. Deja am spus prea multe. Cum vi se pare melodia lui katy perry?thinking of you? Mie mi-au dat lacrimile cand am ascultat-o prima data:)).                Oricum...va urez o vara frumoasa. Pentru ca urmeaza sa fie vara....voi stiti ce faceau ,,hensel si gretel,,?(stiu ca se scrie hansel)faceau...curat in norvegia....de edmund lars cel puturos:)).  

Algun dia.

         Nu am fost si nici nu cred ca voi fi vreodata o mare adepta a versurilor...sau mai bine zis a melodiilor pline de versuri. Aici(ca sa fiu mai exacta)bat un apropo legat de opinia Andrei,dar si a fratelui ei,conform careia melodiile fara versuri sunt tampite(recunosc ca nu mai tin minte exprimarea exact). Eu sunt de parere ca muzica nu inseamna cuvinte dar sunet. Acel sunet trebuie sa fie capabil sa iti transmita o anumita stare. De prea multe ori versurile trantite de catre diversi ,,artisti,, se potrivesc ca nuca in perete cu linia melodica a sarmanului cantec.

         Conform studiilor,chiar si vacile dau mai mult lapte daca asculta muzica de opera. Daca asculta in schimb muzica rock sau disco lactatia lor....scade. Se stie ca muzica face bine la sanatate(psihica)...si cred ca este evident ca deja am inceput(in mod tragic)sa scriu si eu un post despre muzica. Am observat ca mai toti copiii canta...eu imi aduc aminte de mine cel putin....desi nu voiam sa fac o cariera in muzica(culmea!)cantam...mult! Ce e si mai dubios este faptul ca...nu foloseam cuvinte...adica...foloseam silabe...ieseau....nu stiu ce erau de fapt. Poate ca doar niste cuvinte necunoscute mintii umane...Oricum...eu cantam! Si eram foarte furioasa ca fratemiu(simpaticu') imi spunea sa tac draq din gura:)). Aceasta...inclinatie a mea...nu facea decat sa fie una dintre multele aptitudini vazute de bunicul meu...si de nimeni altcineva(eu aveam si talent la desen...eram vorbitoare de engleza si de spaniola desi inca nu stiam sa citesc...eram....fata lui tataie:-j)

      Of...ma rog...iar am ajuns la acest subiect desi chiar nu aveam de gand.

        Aveam de gand sa pun aici niste versuri. Am gasit si varianta lor in romana,dar erau prea...siropoase. Sunt...foarte frumoase....cel putin mie imi plac...imi mai plac si alte versuri...poate ca intr-o buna zi le voi posta pe toate.....Este o melodie de la Rbd...si nu...nu am si nici nu am avut vreodata curea cu Rbd...am fost la ambele concerte desi le incurcam numele tipilor din trupa(christopher si christhian seamana!)...Si NU. nu ascult numai asa ceva...de fapt...melodia asta si cu inca una...sunt singurele lor melodii pe care le mai ascult. Cealalta este Salvame....Daca ati citit pana aici...va rog sa cititi si versurile...sunt chiar...(ma repet)frumoase...

Encontrarme en tu mirada y sentirme enamorada. Era menos fragil junto a ti Pero todo era mentira, te marchaste de mi vida Y me perdi, y me perdi Si revivo tu recuerdo Me hace daños se te pienso Estoy triste, pero estoy de pie Aunque me ya o has olvidado Se que tarde o mas temprano, pasa a entender Cuanto te ame Algun dia sin pernsarlo Te vas a extrañar despacio Algun dia en la mañana, sentiras q te hago falta En tu interior, pasa a sentir amor Nadie sabe lo que tiene, hasta que al final lo pierde Y cada vez que vuelvo a verte No, lo miedo aún me duele Pero sé que un dia estaré bien Aunque me ya has olvidado Se que tarde o mas temprano, pasa a entender Cuanto te ame Algun dia sin pernsarlo Te vas a extrañar despacio Algun dia en la mañana, sentiras q te hago falta En tu interior, pasa a sentir amor Nadie sabe lo que tiene, hasta que al final lo pïerde 

Tema la romana.2.comentariu pt Shakespeare in love:>:)):x

           Shakespeare in love este unul dintre putinele filme ce mi-a placut. Mai mult drama decat comedie romantica,ecranizarea pare sa surprinda o relitate de vis. Actiunea este plasata in sec XVI,in Anglia. Aflat intr-o pana de inspiratie,Shakespeare isi gaseste noua sursa intamplator:Viola de Lesseps.             Dragostea celor doi este transpusa in marea lui opera,Romeo si Julieta. Cei doi proveneau din medii foarte diferite. Will era un tanar scriitor,ce isi ducea viata dupa o zi pe alta,promitand piese mai multor patroni de teatre. Viola era fiica unui negustor bogat.              Iubirea lor este de la inceput imposibila,Will fiind casatorit,iar ea in incapacitate de alegere al viitorului sot. Constransi de normele mai mult sociale decat morale,ei sunt nevoiti sa isi ascunda dragostea. Tanara Viola iubea poezia si teatrul,crezand in dragoste. Admiratia ei pentru poetul Shakespeare face ca dragostea pentru el sa creasca. Will isi gaseste in ea muza mult cautata.             Doica da o nota amuzanta filmului,ea fiind protectoarea fetei,ajutand-o.              Viola isi ia un risc foarte mare travestindu-se pentru a putea juca. Ea gaseste nu numai bucuria de a fi pe scena,dar si ,,rasplata,, de a il avea alaturi pe iubitul ei.              Decorul este de o importanta mare,reusind sa ne transpuna atat in acea perioada,cat si in acele locuri. Sfarsitul este ,dupa mine, tragic,desi regizorul a incercat sa dea o nota optimista,sugerand supravietuirea dragostei lor peste timp si spatiu.            Consider ca elementul iubirii a fost foarte bine surprins in acest film. Pasiunea,dorinta,emotia,riscul,neasteptatul,nebunia si dependenta,chiar si permanenta impletindu-se cu succes pentru a descrie ,,aventura,, celor doi.             Pot totusi sa ma indoiesc despre marea lor dragoste. De ce nu era ea destul de puternica pentru a fugi impreuna? Pentru a renunta la tot si a isi risca propria viata(inclusiv pe a celui iubit)?            De ce aceasta dragoste nu i-a innebunit si nu i-a facut sa actioneze ca propriile personaje?            Desi regizorul a dorit sa stearga gustul amar al despartirii lor,intuitiv definitiva,printr-o perspectiva optimista,sunt de parere ca nu a reusit decat aparent. Dragostea poate trai din amintiri,dar se transforma in suferinta continua si acuta,ajungand o obsesie. Ea trebuie sa isi aiba izvorul in prezent. Contest astfel decizia celor doi de a se desparti,doar din ordinul reginei. Daca nici dragostea nu poate depasi orice bariere...atunci trebuie sa fim facuti pentru a trai in lanturi.

Weil nicht 3

            -Of Doamne! Nu mai vreau nimic! Vreau doar sa ma lasi in pace! Crezi ca poti? Nu ma intelege gresit. De fapt ce spun eu aici...nu m-ai inteles niciodata! Nici nu ai incercat! Aici esti si tu de vina! Nu ai vrut sa ma cunosti August! Nici macar nu ai incercat! Acum off.....            Se opri pentru 2 secunde ca sa ii poate vedea fata si reactia. August statea nemiscat si linistit pe fotoliu,sustinandu-si pipa cu degetele inconjurul ei,in coltul drept al gurii. Isi tinea ochii intredeschisi si se uita melancolic cand la focul mocnit din semineu,cand la miscarile Tamarei dintr-o parte intr-alta a camerei slab luminate. Era o atmosfera romantica,exact ca in seara cand se mutasera ei acolo....acum 16 ani.             -Cred ca imi e foame....As vrea sa mananc.             -Esti....esti.....DU-te si mananca!             -Du-te si pune-mi!         -Dragule....voiam sa vorbesc cu tine. Sa iti explic....ca eu de fapt sunt femeie,sotie si mama...nu sluga. Voiam sa iti spun ca ai interpretat gresit pana acum postura mea in casa asta. Voiam sa lamurim cateva lucruri....            -Mai Tamara....Fii tu femeie serioasa...!           August vorbea linistit,cu privirea atintita in continuare asupra semineului. Ochii se mai micsorasera un pic. Avea obiceiul sa devina irascibil,si poate ca deja ar fi izbucnit daca Tamara s-ar fi uitat la el. Nu suporta ca cineva sa se uite la el sau sa ii spuna ceva pe un ton mai ridicat. Era intotdeauna cel mai calm,cel putin aparent.            -Dar sunt mai August.....stii ce zi e azi?            -Una importanta daca ma intrebi. Si?            -Imi pare rau ca ai ajuns asa...Hai sa incep totusi frumusel...            -Ai culcat copilul?            -L-a culcat Victor...            -Unde e Victor acum?            -Ce iti pasa tie? Vorbeam ceva! Cu tine chiar!            -Draga....Am voie sa intreb...si sa stiu chiar ce fac membrii familiei mele...            -Victor e fratele meu. L-am rugat sa stea in camera lui ca sa pot vorbi cu tine.            - De cand ai inceput tu sa ii spui ce sa faca lui Victor?            -De cand avea 6 ani....            -Pfff....spune mai repede ca doar imi e foame!             -Draga August.... Eu am luat o hotarare!            -Teoretic doar asta faci,si niciodata nu te-am auzit spunand o hotarare buna.            -Diferenta e ca de data asta....nu mai glumesc...            - Imi e foame.            August devenise deja agitat si incercand sa scape de o posibila discutie din care nu ar fi iesit victorios facea tot posibilul sa opreasca discurusul Tamarei. Aceasta se asezase turceste pe jos,la o mica distanta fata de semineu,stand cu spatele la August.           -Tu nu ma intelegi mai August...eu vreau sa fiu libera!           -Nu te vad la inchisoare...spuse acesta pe un ton ironic.          -Ma simt ca o omida inchisa in gogoasa ei....e casa mea...si totusi...eu nu sunt ceea ce ar trebui sa fiu. Eu nu sunt eu de cand stau aici. Eu trebuie sa fiu libera!           - Ce incerci sa imi sugerezi....?!           -Nu iti sugerez...iti spun....August....eu stiu....poate ca nu ti-am spus niciodata totul asa cum era. Iti spun acum,cand e prea tarziu. Ai putea daca ai vrea...dar nu conteaza pentru ca nu vrei. Stiu eu...          -Vorbeste mai clar!       -Te-am iubit asa cum nu credeam ca pot iubi pe cineva. Te-am avut in inima mea incontinuu...cand s-a nascut Irma am crezut ca sunt cea mai fericita femeie de pe pamant...te aveam pe tine...si pe ea. Mai era si Victor cu noi....ma temeam ca nu cumva Dumnezeu sa imi ia toata bucuria pe care o aveam. Nu stiam ce sa fac ca sa o pot proteja,cred ca atunci am inceput sa devin eu ,,enervanta,, pentru tine...               -Hai mai Tamara...               -Stai ca mai am un pic....Termin...promit. Nu o sa ma mai auzi. Si ma oftic ca nici nu o sa iti fie dor de mine...si nici de vocea mea....nici nu ai sa stii ca am existat. O sa spui peste cativa ani....,,aia...cum o chema?!aia...mama Irmei...cum o chema?,,              -Opreste-te!              -Nu ....nu si de data asta...              -Dar oricum nu mai poti sa vorbesti...ti-au dat lacrimile...             -Asa e....imi tot repet...ca si daca plec...nu o sa il pierd pe August...dar pe tine. Iar TU nu meriti nimic! Pentru ca nu esti el!              -Cum adica?! Unde sa pleci? Tu te-ai prostit de tot mai Tamara draga...              -Way mai August...nu m-am prostit....nu conteaza unde...              -Hai sa mancam. Poate ca esti obosita acum si de asta vorbesti aiurea...              -Nu e asta....nu imi mai inchide gura! Asculta si tu ce am de spus! Chiar m-am hotarat!            Tamara era de data asta in picioare,sprijinindu-se cu o mana de masa,iar cu cealalta la ochi,pentru a isi stapani lacrimile. El statea in continuare jos,de data asta cu ochii larg deschisi si cu pipa in mana. Avea gura stransa de teama si nervi. Isi dadea seama ca acum nu o mai putea controla pe Tamara,sau ar fi putut...            -August....Ma gandeam sa iti spun cele doua variante...dar e inutil...e atat de clar ca nu exista decat una...da-mi batista!              -Poftim...              -Vreau sa stii totusi ca te-am iubit...              -Ce....variante...?          -Prima....cea imposibila...este acea in care se schimba lucrurile...si tu devi asa cum ai fost...atunci cand tineai la mine....si asa...am fi o familie fericita....si tu m-ai iubi pe mine si pe Irma....si totul ar fi asa de frumos....             -Dar va iubesc si asa....           -Hai mai August! Termina cu prostiile astea! Din dragoste urli la mine si ajungi sa ma lovesti nu?               -...            -Nu te mai uita asa la mine! S-a terminat! O iubesc pe Irma mai mult decat orice pe lumea asta acum...pentru ca August pe care il stiam eu nu mai exista....dar nu mai pot sa suport tot ce se intampla. M-am hotarat.....             -ce?            -Plec!            -Unde?            -Conteaza?            -Da! E dreptul meu sa stiu unde!            - Deocamdata...o sa intentez divort. Chem maine avocatul...            -Si daca nu sunt de acord?          -Dar August....asta vrei tu sa fie ultimul rau pe care mi-l faci? Vrei sa ma silesti sa stau langa tine? Iti spun ca este inutil... pot sa plec si fara sa am foaia aia in mana.... dar ma gandeam la tine...si la Irma...poate ii vei gasi o mama...pe care sa o iubesti...si cu care sa iti faci o familie fericita...          -Tamara......          -Gata lasa-ma!           Si astfel...se termina discutia inceputa asa de calm. Tamara i-a spus ce avea de spus. A plecat plangand in hohote in camera ei,pentru a incepe sa isi faca bagajul. Nici macar nu era hotarata sa faca asta...dar fiecare cuvant spus de August o forta sa isi dea drumul. Fiecare privire de-a lui era menita sa o umileasca....sa o faca sa il dispretuiasca. Se iubisera enorm cand fusesera tineri,dar acum totul se terminase. Si nu ii venea sa creada cum...cum a putut sa lase sa se intample una ca asta. Nu stia unde se va duce...nici ce va face...dar totul era deja consumat. August a ramas in picioare,de cand a auzit ca ea avea sa plece. Statea cu ochii in fata,ca un sphinx batut de vant. Se vedea deja sotul parasit,victima compatimita de cunoscuti. Ii era totusi foame....convins ca asta e doar imaginatia lui si ca pana maine totul va reveni la normal...isi lasa privirea in jos si se intreba ce zi era.Observa ca tutunul din pipa cazuse pe covor atunci cand isi lasase mana in jos. Cuprins de scarba momentului lovi pipa de lemnele din semineu,provocand scantei ce se pierdura usor si repede in aer. Indreptandu-se spre bucatarie cu pasi mari si apasati spuse in soapta...,,TRECE,,....

Interviu...cu un necunoscut:))

                   -Iti e dor de mine?              -Nu....              -Vrei sa ma mai vezi?              -De ce as vrea sa te vad?              -Deci nu...intrebarea urmatoare. Este adevarat ca nu ma cunosti?              -De ce sa te cunosc?! Nici nu as vrea.:|              -Deci da...ce ar mai fi....ma iubesti?              -Hai mai ca esti nebuna:))cum sa te iubesc?              -Nu deci....ce crezi ca simt eu pentru tine?              -De ce ar trebui sa imi pese?              -Raspunde si tu altfel...nu tot cu o intrebare.              -Raspunde daca tot te-am intrebat.              -De ce as raspunde la ceva ce nu are vreo importanta pentru tine?              -Din politete.              -Atunci cred ca intr-o alta viata mi-ai spus nesimtita.:))              -Eu nu cred in asa ceva. Mai ai ceva sa imi spui?              -Stai sa mai vad ce mai scrie pe aici....              -Te misti cam incet...poate ca nu esti facuta pentru asa ceva.              -Ai spus ca nu ma cunosti asa ca taci!              -Nu am spus...              -Nu conteaza. Ce ai face pentru mine?              -Asa...degeaba?              -Presupunand ca iti pasa...              -Ah...esti simpatica...si totusi....              -Spune.              -Stai sa ma gandesc...              -Hai.              -Nimic!=))doar nu te asteptai sa fac ceva nu?:))              -Vrei sa mai ai de-a face cu mine?              -De ce ma intrebi?              -Pentru ca asa scrie aici.              -Dar nu e corect!se refera strict la tine!              -Esti prost. Nu intelegi nimic. Multumesc de raspunsuri oricum. Papa              -Esti nebuna...Du-te!

Asa...de Paste...>:D<

              Trebuia sa scriu si eu un post cu ocazia sfintei sarbatori de Paste. Cred ca ar trebui sa incep cu urarile,pentru ca multi nu citesc decat inceputul:-?. Drept urmare va voi ura chestii simpatice la sfarsitul textului:)).               Trebuie sa spun cu regret ca nu am simtit sarbatoarea asta. Nu stiu cand a venit si nici cand a trecut...acum fiind duminica seara.                Nu am avut niciodata notiunea de iepuras:)). Ce iti aduce iepurasul....in toti ceilalti ani nimic...anul asta...s-a indurat de mine si mi-a dat bani,ca unui cersetor...chit ca nu am cerut....cu mentiunea...,,vezi pe ce tampenii ii mai cheltui...(si intr-o completa scarba)numai prostii iti cumperi!,,. Am avut si eu buna intentie de a face curat in toata casa ...ma gandeam ce fericita o sa fie mama cand o sa vina acasa si o sa gaseasca frumos in toata casa... Dragutii fulgi...2 dintre ei...s-au apucat si mi-au facut o ordine geniala in raft...s-au apucat si de sifonier...doar ca nu l-au terminat...mie mi-au ramas o groaza de chestii,majoritatea haine,imprastiate peste tot si pentru ca nu am fost in stare sa le strang....le-am indesat in pungi depozitate acum in spatele canapelei...ordine in stil romina... Eu am inceput sa ma ocup de toata casa. Dupa ce am dat cu aspiratorul apare mama care de cum vine....isi arata puterea corzilor vocale...deoarece muzica era data prea tare! Asa ca...am renuntat. Imi place sa cred ca am avut intentie...dar nu am avut cu cine... Oricum...am fost la piata si mi-am imputit geanta cu aroma de ceapa si usturoi...amanunte:-j:-j. ,,Toata lumea da in branci,nesimtot-o!,,-asta mi-a spus simpatica mea bunica..pentru ca eu nu faceam absolut nimic...am fost o planta....mama cu sormea(putin) si bunica...au gatit...au facut toate mancarurile alea cu miel...stufat drop ciorba...au facut oua frumoase...dar la ce bun? Eu am dat cioc singura. Mana dreapta a spus ,,Hristos a inviat!,, iar cea stanga i-a raspuns ,,Adevarat a inviat!,, am dormit pana la 2 in ziua Pastelui...mi-a placut ca a plouat...macar atat.               Stiu ca mai trebuia sa scriu despre cateva chestii....sa nu uit de TEVI...si da...ma rog:)). Poate as putea sa strecor aici si o noua idee...si anume ca...toate chestiile rele sunt facute involuntar. Nu am vrut aproape niciodata sa fac rau. Nu imi place sa ii fac pe ceilalti sa se supere(desi cel mai adesea se supara fara motiv,parca special ca sa ma enerveze pe mine,ca doar sunt amuzanta cica atunci cand sunt nervoasa).M-am gandit eu mult si am hotarat ca ar fi cazul sa imi cer scuze oficial pentru toate chestiile care i-au facut in vre-un fel pe ceilalti sa sufere. Nu urasc pe nimeni...deabia daca simt antipatia....dar se intampla sa actionez fara sa imi dau seama. Oricum:))mai bine mai tarziu decat niciodata:)). Persoanele care se supara ma cam enerveaza. O alta chestie descoperita de curand...este inutilitatea supararii:)). De ce sa te superi daca iti trece? Cea mai tembela reactie a unei persoane suparate este...a ta andra...,,hai ca eu am plecat,, sau nici macar. Pur si simplu pleci! E ca si cum nu ai face fata situatiei si iti iei talpasita. Ma rog. Poate ca eu am un mod mai ciudat de a actiona cand vine vorba de suparari...eu ma comport dupa o cearta sau ceva gen...ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Mi se mai intampla(mai ales din partea pers care nu ma cunosc) sa mi se spuna...hey stii suntem certati...sau si mai frumos...sunt suparat/a pe tine! Imi vine sa spun ,,ei na!iauzi...,,esti suparat/a pentru ca nu poti sa ma intelegi. Eu nu actionez fara motiv sau scop...Daca te suparam intentionat...aveai voie sa fii suparat pe mine. Altfel NU!... atunci cand tii la cineva...ii doresti fericirea. Si nu altceva! Am avut o discutie cu Baloo pe tema asta. Nu cred ca este ceva mai important decat fericirea(exceptand dragostea). Drept urmare,eu cred ca atunci cand chiar iti pasa de cineva,faci orice pentru a il vedea fericit,aici intrand si minciuna. Rux era de o alta parere,evident. Eu imi sustin in continuare ideea,deoarece nu ma transforma intr-o mincinoasa... sa nu uit sa mentionez de sacrificii...e suficient cuvantul...nu mai spun nimic despre ele.               Pana una alta...am chef de munte si de mare....mi se intampla sa ma vad ori pe o plaja scaldata in soare...ori intr-o padure. Vreau foarte mult la padure...dau si eu din taste...iar sansei ii dau cu piciorul...candva...o sa ajung si eu la padure....o sa imi fac o casa pe deal...si o sa stau acolo...si imi voi arunca telefonul in lac,fara sa ma mai bag dupa el. Vreau si cu barca in herastrau...dar imi e frica si ca ma voi pierde(iar)si ca voi cadea in lac....iar eu nu stiu sa innot. Ma rog...nu vreau sa stiu cat de stupid va suna...dar cred ca nu mi-as mai dori nimic absolut...daca l-as avea pe tataie. Imi e foarte dor de el...vreau o eternitate in care eu sa am 4 ani...si sa fie totul ca atunci...cu un mic amanunt...si anume...acela de a nu imi mai dori sa cresc. Deja nu mai vreau. Dar daca dau timpul inapoi...imi aduc aminte cat de mult....voiam.SARBATORI PASCALE FERICITE!.