Un jeg

Nu e ca si cum ai fi un rahat cu ochi. Total neputincios si lipsit de importanta. Crezi ca ai vreo importanta pt ca existi? Pentru cine existi? Iti spun eu, pentru nimeni! Si daca existi pentru cineva, o faci din greseala! Te-ai putea pipai ca sa iti verifici realitatea, dar iti e si tie sila sa te atingi, pana si intr-un presupus vis... Jeg uman demn abia de moarte. Ai parul naclait de la cojile de seminte scuipate in capul tau, macar de ar ramane ceva acolo, dar nici asa. Speranta nu a fost inventata pentru asemenea rateuri, dar orice ,,inventie” in sine fuge de tine. S-ar numi demnitate faptul ca nu te mira singuratatea ta de pe o raza nedefinita dar vesnic nemarginita, daca, desigur, ti s-ar putea atribui un asemenea cuvant. Dar evident, nu se poate. Stiu doua cuvinte care ti se potrivesc. Ti le-as putea spune. Dar normal ca nu ai avea nimic de dat in schimb, iar pe gratis nu le meriti. Ma bucur ca nu te intrebi ,,de ce?”. Oricum nu ai avea dreptul sa pui intrebari, insa din fericire nici nu te duce capul pentru ceva atat de complex, deci e ok! Si cand spun ca e ok, nu vreau decat sa arat ca nu imi pasa absolut deloc, pentru ca numai ok nu este ceva! Nu sper ca vei crede vreodata ca este ,,ok”. Oricine ar sti ca nu este. Vezi tu, nu exista decat un singur lucru sigur, iar ala nu vine anuntat. Te face sa astepti o viata intreaga cateodata. Si pentru ce pana la urma? Pentru nimic absolut. Asta e si smecheria. Iti promite ,,nimic”, si nimic iti si da! Este un targ absolut corect, ca tot ceea ce nu ne inconjoara. De ce atatea ocolisuri, cand pana la urma tot acolo ajungem? De parca nu e evident-cred ca am o problema cu evident-ca toti murim intr-o buna si frumoasa zi, poate de asta si tot ceea ce scriu eu este despre moarte. Pentru ca este mereu acolo. Si stiu sigur ca atunci cand eu voi pleca vor fi destui oameni fericiti, cum vor fi destui nefericiti, fara a avea vreo legatura cu mine. Poate voi fi o baba scofalcita, poate voi fi un morman de membre si bucati de carne sau poate voi fi intreaga, tanara si palida. Oare viermii vor simti o diferenta? Imi vor reprosa: ,,Romina, erai mai gustoasa daca te fragezea un metrou decat o masina”? Nu cred ca vor face asta, dar cine stie. Nu ar fi exclus. Poate o cartita imi va sopti dimineata printre emisfere ,,jalnic”iar seara ,,patetic”. Cuvintele astea care te-ar fi costat scump pe tine daca aveai cu ce sa platesti, dar cum nu ai avut, iata, le-ai primit pe gratis. De la mine! Ce sa intelegi tu?! Cum ar fi o plimbare pe o plaja? Sa se auda pescarusii printre valuri, la apus...? frumos cred. Destul de frumos incat sa nu se intample vreodata. De asta, spune noapte buna si da-mi un pupic pe obraz, multumeste-mi pentru ca iti zic ,,la multi ani” pentru ca esti roman patetic, dar roman.

Dimineata

-Ce dimineata frumoasa, iubitule! Ce citesti acolo? Si daca tot fumezi, deschide si tu geamul.

-Stii ce citesc…

-Ma refeream la articol, nu la tot ziarul! Esti morocanos? Pisoiasul are nevoie de un pupic sa se inveseleasca? Sau de… altceva?:>

-Nu draga. Mi-a ajuns.

-Hm. Ce ai visat?

-Nimic. Cel putin nu mai tin minte…

-Vrei sa iti spun ce am visat eu?

-Da…

-Ei hai nu esti asa un pic curios…?

-Ba da, ma intereseaza teribil. Te rog. Spune-mi.

Totusi, nu ii arunca decat o privire fugara, un zambet tampit si ironic, continuand sa citeasca cu ziarul intr-o mana si cu tigara in cealalta, stand tolanit in patul ravasit. Ea se aseza pe cealalta jumătate, imbiba o bucata de vata cu acetona si incepu sa isi stearga unghiile.

-Vezi ce rau mi s-a stricat manichiura? Oja asta nu e prea buna. Vii cu mine sa imi iau stampilute pentru unghii?

-Mda, sigur.

-Asa, acum sa iti povestesc visul.

-Asa.

-Uite, te-am rugat sa deschizi geamul.

-Ah da, am uitat. Hai nu te supara pe mine. Zi-mi mai bine anul asta ce ai visat.

Ea deschide geamul si se intoarce. Se uita la el, pana cand isi da seama ca toata atentia lui era concentrata asupra ziarului si ca prezenta ei nu avea, asadar, mare importanta pentru el. Apoi isi relua locul si stergandu-si unghiile incepu:

- Iubitule te-am visat pe tine!

- A da? Si ce faceam?

- Mai putine decat mine.

- Oooo… asta suna bine.

- Stiu, asa mi se parea si mie.

Se intinse pana la ea si o cuprinse de mijloc, stand sprijit intr-un cot. Ea insa se trase incat sa nu i se puna in poala.

- Stii dragule, ai putea sa faci si tu mai multe…

- Normal ca as putea, dar stii cat imi place sa ma uit la tine. Dar nu ai de ce sa te vaiti.si isi relua locul si ziarul.

- Nu ma vait. Ziceam si eu asa…Ei, ma rog. Sa iti spun. Era o vreme ca acum asa. Si eu ma trezisem inaintea ta, nu stiu de ce dar nu puteam sa dorm de emotie, pentru ca trebuia sa fac ceva foarte foarte important dar stiu ca nu prea voiam dar stiam ca asa e cel mai bine, si totusi as fi vrut o salvare care sa vina din partea ta, iar tu dormeai si erai complet lipsit de aparare…

- Dragut. Si ce faceai tu mai mult decat mine?

- Stai ca iti spun. Nu m-ai simtit cand m-am dat jos din pat, in vis adica, si nici cand m-am pus la loc. Cand te-ai trezit am facut dragoste, si a fost extrem de placut, ca si cum ar fi fost pentru ultima oara iar tu ai fi fost ultimul barbat de pe pamant…

- Ar fi bine…si macar in vis faceai tu mai multe atunci sau cum?

- Nu dragule…adica nu atunci.

- Dar unde, iubito?

- Nu vrei sa lasi ziarul ala si sa te uiti la mine?

- Dar te ascult. Citesc si eu…

- Bine. Si dupa eu ma ridicam si mai stateam amandoi de vorba, dar tu nu imi dadeai prea mare atentie. Parca imi stergeam unghiile…

- Activitate de baza.

- Da, da, erai asa uracios…cam ca acum. Si eu ma ridicam sa iau ceva din biblioteca…

Iar ea chiar se ridica si se duse spre biblioteca.

-Acum ce faci iubito, iti urmezi visul?

-Nu e nevoie sa fii ironic. Apoi te intrebam daca stii cat de mult te iubesc. Chiar, stii cat de mult te iubesc?

-Da stiu, o sa se raceasca vremea. Cu ce sa ma imbrac azi?

-Dragul meu sa stii ca te iubesc extrem de mult. Nici nu stiu cum as putea sa traiesc fara tine… Ma intelegi?

-Hai ca mai citesc horoscopul si termin si te ascult.

-Ei dar nu e nevoie…mai am tare putin. Apoi am luat ceva din biblioteca si stiu ca te-am mai vazut o data, apoi am simtit o durere uriasa la tampla si m-am trezit…

-Gata, am terminat.si isi lasa in sfarsit ziarul jos. Ce faci cu ala in mana? De unde il ai? Ai innebunit? Ti l-a dat vreun pacient? Iubito…lasa-l jos ca ma sperii.

Iar ea, pe un ton diafan ii spuse:

-Ti-am zis ca faceam mai multe decat tine…

Pisica albastra pe gardul verde

O zi. Normala. Nu pot descrie soarele sau norii, nici ploaia sau vantul, caldura sau frigul. Nu pot descrie toate astea pentru ca nu ele conteaza. Conteaza doar pisica albastra pe care am vazut-o plimbandu-se pe un gard verde. Calca exact asa cum imi imaginam eu ca pot sa o fac cand eram moarta de beata, cu varfurile ghearelor pe varfurile de tabla verde. Poate din cauza contrastului total fashion-in cum i-ar placea cuiva...nu am mai tinut eu minte alte detalii. @ Din fericire, atunci cand am intalnit pisica mergeam perfect normal, fara nici o tentativa de a calca doar in degetul mare si am retinut conversatia cu ea. A intors capul, m-a vazut si s-a dat jos, asteptand sa ajung in dreptul ei. Iata ce mi-a zis: @ - Vezi tu, Romina, inima e ca o cetate, stiu ca suna patetic, dar crede-ma! Asa e. Nu degeaba exista vorba asta. Problema apare cand oamenii cred ca cetatea trebuie cucerita, iar cand e cucerita cu forta nu mai vorbesc. Nimeni nu se gandeste sa emigreze acolo, sa aiba o casa si sa nu o mai paraseasca niciodata. Nu. Toti vor sa ii darame zidurile, sa ii omoare regele si sa troneze sorbind sangele supusilor credinciosi ce curge pe strazile asediate. Mare cucerire! Ceea ce e si mai amuzant este ca noii domnitori se mai mira de ce sunt singuri, de ce totul incepe sa se darame in urma luptelor, de ce ard bibliotecile pline de istoria oamenirii? Oare de ce? @ -Vezi tu...o cetate din evul mediu avea la intrare strajeri. Automat cei care tot insistau sa intre, in loc sa astepte zilele de sarbatoare cand portile erau deschise tuturor, deveneau suspecti prin repetatele incercari si strajerii deveneau si mai asprii. Daca e sa te gandesti la inima, nu ca organ, ai sa observi ca dupa fiecare daramare de ziduri(in urma careia inima nu se poate reface) devine ea insasi un zid, o fortareata, o inchisoare a intunericului, dar totusi necucerita. Cel mai bine in aceste situatii ar fi ca nimeni sa nu mai incerce sa o cucereasca, dar sa ii refaca zidurile. Dar nu se intampla asta. Cateodata exista cate un vierme care vrea sa intre si acolo, sa fie in mijlocul castelului! Dupa ce o gaureste nu mai poate urma decat necroza care transforma totul intr-un puroi. Viermele poate sa inoate, sa caute o pluta, sa se adapteze sau sa plece. Dar ar fi de-a dreptul absurd sa mai caute locuinta sau confort dupa asa ceva. @ Tacere. Pisica a facut o pauza de cateva secunde, apoi a adaugat: @ -Iar tu esti plina de puroi, draga mea. @ -Crezi? @ -Imi dai un pic de cer? @ -Dar cum as putea sa iti dau daca nici macar nu il ating? @ -Nu atingi nici ceea ce e la tine in buzunar, asta nu inseamna ca nu poti sa o faci, mai ales cu ceva care e atat de usor pentru tine... @ - De ce ar fi usor pentru mine? @ -Cand deschizi ochii nu e usor sa vezi? @ -Ti se pare ca sunt capabila sa inteleg ceva? @ -Nu. @ -Atunci de ce ma mai intrebi? Speri ca le voi tine minte si ca la 80 de ani voi fi in stare sa le inteleg? @ -Nu neaparat. Stiu ca ai un blog mov care are nevoie de un post nou pentru putinii lui cititori si m-am gandit ca aparitia mea te-ar putea ajuta. . @ -Merci... . @ Apoi pisica zambi. La inceput fara a isi arata dintii, dupa care toti coltisorii luciosi au aparut de sub blanita albastra. A sarit inapoi pe gard si a plecat, leganandu-si elegant posteriorul in mersul pe varfuri, exact asa cum as fi vrut sa fac si eu.

Out of words

Cum te simti cand omori ceva? Ai in fata mana ta apasand cutitul infipt in pieptul cuiva? Iese sange din locul in care a intrat? Imbiba hainele? Il atingi...simti? E cald? Nu te uita in ochi. De ce ti-ai dori asta? Poti sa te uiti dupa, cand nu se mai misca...macar asa stii sigur ca TE FIXEAZA! Chiar si ochii unui prost pot parea profunzi cand e mort. Par mai adanci...poate din cauza golului care il creaza. Probabil e invers in cazul persoanelor care gandesc. Moartea le ia ratiunea, asa ca ar trebui ca acelasi gol creat de moarte sa micsoreze adancimea lor.

Nu e totusi obligatoriu sa vizualizezi sange cand citesti asta. O moarte nu are nevoie de sange, functioneaza la fel de bine si fara. De ce ar trebui tu sa omori facand mizerie? Stii ca si atunci cand strivesti un tantar(care de fapt e o femela daca te-a muscat)omori? Omori mereu.

Poti sa omori in orice caz si altfel. Nu e nevoie de o interactiune. Nici macar de atat. E suficient sa spui un cuvant cateodata. Cand spui ,,vinovat” si esti judecator intr-unul din statele unde pedeapsa cu moartea este permisa-esti criminal. Dar poti sa omori si fara a fi intr-o functie care sa iti dea dreptul asta. Te-ai nascut cu asta. Ca sa supravietuiesti trebuie sa omori. Si ca orice lucru care face parte din tine, nu poti sa scapi de asta. Ca o doza de heroina...trebuie sa faci rau din cand in cand!

Nu ajunge sa deschizi ochii si sa vezi suferinta. Trebuie sa fie provocata de tine, sa stii ca tu esti cauza. Placere sadica pe care o avem toti...dar nu se activeaza mereu...in general apare dupa ce si tu ai suferit. Simti nevoia sa fii capabil...vrei sa verifici daca poti, daca SI tu poti. Normal ca poti. Oricine poate. In punctul asta apar musculite in jurul tau, care iti spun despre iertare...despre nepasare...indiferenta...cunoscutul ,,treci peste”. In general persoanele care iti spun asta au trecut prin asa ceva, si dupa ce s-au ars o data incearca sa te impiedice, fara sa realizeze ca este un pas esential.

Sufletul tau se va linisti doar atunci cand va vedea ca poate. Spuine-i unei pasari sa nu zboare...se va intreba de ce mai are aripi! Este exact acelasi lucru. Normal ca acum nu mai omoram persoane...doar ne-am pune viata in pericol! Pe vremuri se chemau la duel...pentru o insulta...mda. Am evoluat. Ne multumim cu rautati periodice ca sa ne descarcam. E evident ca realizam la un nivel ca ,,omoram” persoana care are de suportat asta. Incet...putin...totusi nu sigur...pentru ca treptat se angajeaza intr-o lupta tacita...care va duce la depresia sau nebunia unuia cel mai probabil.

In cazul meu, majoritatea lucrurilor le-am facut pt ca am putut. Daca pot, de ce sa nu le fac? Exista ceva care sa ma opreasca? Fac in asa fel incat sa nu mai existe. Multi actioneaza in cautarea confortului, sigurantei si placerii. Nu neg ca nu as fi facut si asa, insa mi se pare greu sa gasesc ceva care sa imi placa cu adevarat incat sa fac asa...nu prea am pasiuni altfel spus...una ar fi scrisul. Din fericire, nu m-am lasat de el. De ce nu? Din cauza ca imi face si placere!

Totusi, sunt lucruri pe care nu ar trebui sa le faci daca nu te asiguri extraordinar de bine ca nu iti fac vreun rau, sau ca te depasesc in vreun fel. Cel mai bun exemplu pentru asta sunt copiii! Sa te nasti nu este o alegere, dar sa dai nastere da. Si nu este doar un act care sa treaca ca o tura de shopping. NU. E ceva ce te indatoreaza pe viata:material, sentimental, etc. Nimeni nu neaga ca nu ti-ar aduce si dezavantaje. Insa trebuie sa te gandesti ca nu e vorba doar despre tine. Mai e cineva. Pe care tu il creezi. Iar cel mai mare angajament pe care ti-l iei este de dragoste continua. Trebuie ca tot restul vietii tale sa-l iubesti si sustii neconditionat. Nu este o alegere pe care o poti face mai tarziu. Alegerea a fost luata cu mult inainte. Extrem de important este ca un copil nu poate fi schimbat cu un altul! Slabe sanse sa poti schimba ceva la el...dapoi sa il schimbi cu totul! Pur si simplu nu merge! Daca nu esti absolut sigur ca ii poti asigura un mediu care sa nu il marcheze si tot ceea ce mai are nevoie, atunci nu deveni parinte. Stim cu totii ca populatia scade, a tuturor tarilor dezvoltate cat si acelor in curs de dezvoltare, dar mai bine inculti, needucati si fericiti decat destepti, frustrati si complexati.

Cati oameni fericiti vedeti pe strada? De fapt..cati oameni cu facultate(capacitatea de asimilare a informatiei ii face destepti, chit ca nu sunt doar ei si exista multe exceptii)se plimba pe strada ca sa ii putem vedea? Totusi in we mai ies din scorburile lor si isi arata fata. Cati sunt fericiti? Daca ne uitam la cei din jur devenim depresivi. Nu mai spun de toti cersetorii si ologii care sunt pretutindeni. Ei nu mai au dreptul la fericire. Desi nu li l-a furat nimeni, l-au pierdut sau li s-a luat cumva...?

Nici ca ar mai avea vreo importanta. Se face dimineata. E vara. Dar frig. Exact ca o greseala...nepotrivita prin definitie:)). Dar speranta moare ultima...greselile se pot indrepta(nu sterge)...asa cum o va face si vremea. Desigur,nu toate greselile. Sunt unele prea mari pt a putea fi trecute cu vederea. Unele greseli sunt atat de mari incat pot fi considerate defectiuni...pot fi considerate ca o schimbare climatica...nu ai cum sa mai dai timpul inapoi in cazul asta. Trebuie pur si simplu sa te acomodezi. Sau sa visezi la fosta clima...:))

In cazul in care va intrebati ce e asta, de fapt tot blogul in general, ar trebui sa stiti ca nu este nimic mai mult decat o adunatura de cuvinte pompoase ce alcatuiesc texte fara subiect sau idei, fade. Desigur, asta nu am zis-o eu, dar este un foarte bun exemplu al dozei zilnice despre care vorbeam.

A nu se uita un lucru esential. Aparitia dezamagirilor survine doar in urma asteptarilor! O vara cat mai frumoasa in continuare!:-h

Lasa valurile...

@Vino mai aproape. Hai. Uite aici. Vino! Stiu ca te temi. Dar esti destul de inconstient incat sa stai la o distanta incat sa ma poti vedea, asa ca hai, pierde-te pana la capat, VINO! @Simti? Ce simti? Ti-e frica? Parca da si parca nu, inca mai tii la tine incat sa nu ma asculti. La un moment dat tot ai sa pici, nu fi naiv incat sa crezi ca ai sa rezisti. As putea sa fiu sincera, dar de ce as face asta? Recunosc, adevarul nu e asa de frumos incat sa poata fi spus fara consecinte. Poate nici nu va fi vreodata, pentru ca nici nu trebuie sa fie. Asadar, nu iti voi spune sa fugi. Ai pierdut sansa. E timpul sa mori. @Vezi tu, toti murim la un moment dat. Nasterea e o condamnare la moarte. Asadar, odata ce realizezi incapacitatea ta de a opri acest lucru trebuie cat mai repede sa incepi pregatirile. Daca ar fi un text romantic, ti-as zice ca putem muri impreuna. Dar hai sa fim seriosi! Nu doar ca nu am de gand sa mor(eu am mai multe pregatiri de facut)dar mai ales cu tine! E invitabil ca eu sa mor singura. O sa ma asigur ca si tu simti ura. A existat un moment in care speram ca tu sa nu ajungi la asemenea sentimente, dar acum stiu. Nu se poate altfel. Altfel ar fi existat riscul ca tu sa iti doresti sa ma urmezi, nestiind ca moartea mea va succede mortii tale. Sincer! Ura te va consuma destul de mult incat sa iti rapeasca din anii vietii, nu ca ar fi prea pretioasi si aia. Ai sa ajungi sa urasti tot ceea ce te inconjoara, apoi ura ti se va mai potoli, arealul se va rastrange la tot ceea ce are legatura cu mine. Uiti insa ca te-am atins si pe tine, uiti ca ar trebui sa te urasti si pe tine. Si nu as vrea sa ma intelegi gresit, dar e esential! Dintre tot ce cunosti, tu ai fost contaminat in cea mai mare masura. @Stiu ca ai vrea sa pleci. Cine nu ar vrea? Diferenta e ca pleaca doar cine poate. Deci tu vei ramane!:)) Ai putea crede ca am o placere in a te chinui. Si vei crede pt ca atat poti sa intelegi:)). Trecand peste glumita expirata cu ura. @Se stie, sau trebuie sa se stie ca ura e ceva rau. Nu, nu trebuie sa urasti. Si nu pentru ca multe persoane nu ar merita asta, dar pentru ca in general persoanele care urasc sunt afectate in mult mai mare masura decat cele urate... Daca iti doresti sa nu mai simti nimic, gresesti. Bucura-te ca simti! Ai sa ajungi sa nu mai simti, e relativ simplu. Desigur, m-as putea da pe mine ca exemplu, insa sustin reciclarea! @Traieste viata care ti-a mai ramas. Nu ai amintiri din somn, nici de la tv nici macar de la radio. Toate amintirile ti le faci prin actiune, socializare. Desigur, sunt si amintiri cu cate o anumita persoana...dar la ce iti vor folosi acelea? @Nu uita ca singurul motiv pentru care exista dezamagire este acela ca exista si asteptari. Asadar, nu astepta nimic si nu vei fi niciodata surprins sau dezamagit. @Scumpul meu cititor, care iti pui dilema daca tie iti vorbesc sau nu, iti urez o primavara cat mai frumoasa, de fapt, o vara si ce a mai ramas din primavara. Sa te plimbi cat mai mult si sa te distrezi, si sa nu iti mai pese...decat in ultimul moment. Desigur, va fi prea tarziu...dar...meriti sa nu te mai gandesti. Prea multa ratiune nu are urmari afective prea placute. Mai bine spus in acest context meditatie interioara. Sterge amintirile lacrimogene, sterge dorintele, sterge sperantele. Lasa doar valurile....Te vor duce la un moment dat in Bali. Acolo sunt si eu cateodata, cand nu ma duc valurile in Haway.

Culcusul

@Hai sa ne alegem un loc caldut. Hai sa gasim un culcus pufos. Sa fie cat mai confortabil! O sa ne ia ceva timp, asa ca trebuie sa fie cat mai ferit. Sa aiba saltea de pene de gasca. Ai vrea de apa? Nu, nu, nu ar fi buna. Sa aiba perne extrem de moi, si sa fie tare mare. Culcusul asta, sa fie placut...sa ne afundam in el. Asa, imbratisati sa stam pana cand nu ne mai simtim, incat sa strangem degetele sa verificam daca mai suntem acolo unde ne-am lasat. @Sa verificam pana cand miscarea va fi din ce in mai lunga, pana cand membrele se vor prabusi si vor face un drum din ce in ce mai mare pana la regasire. Coastele noastre s-ar lipi, si am deveni unul. Unul singur, mereu...in culcusul nostru pufos. @Nimic nu ne-ar mai fi despartit, pentru ca cea care ne-ar fi putut desparti ne-a vizitat in culcusul nostru pufos, si nu ne-a putut muta de acolo. Asa ca ne-a luat pe amandoi, ca la super-oferta. S-a bucurat si ea, asta e adevarul. Pentru o clipa ne-am intrebat pentru cine a venit. Pentru mine sau pentru tine? Pentru mine sau pentru tine, este pentru amandoi, asa ca de ce ne-am mai fi intrebat? Ne-am mai zambit o data, am miscat falangele pentru ultima oara intr-o apasare calda, nu spasmodica, desi ar fi putut fi asa. Insa tu, care simteai miscarea mea nu meritai decat o miscare usoara, incat sa simti ca sunt acolo. Si de parca nu as fi stiut ca esti, ai vrut sa ma asiguri printr-o ultima incolacire a bratelor in jurul meu. Nu stiu daca am ramas fara aer de la cum m-ai strans tu atunci in brate, sau de la venirea ei. @Inchipuie-ti ca dupa venirea ei, nu ne-am mai certat niciodata, pentru ca buzele nu mai ascultau miscarea. Si cine s-ar mai fi certat, cand puteam da o ultima sfortare a gurii intr-un sarut? @Culcusul nostru...nimeni nu ne-a deranjat acolo, intr-o zona cu aer curat...unde primavara sa ne acopere viorele... L-am cautat mult...ce-i drept...dar ce e o viata in comparatie cu moartea de dupa? E doar tot ce am cautat, apoi e tot ce am gasit... @Ne-am gasit culcusul, iar moartea ne-a gasit pe noi acolo. Si nu ne-a putut desparti. Ne-am mai indepartat un pic, asta e adevarul. Cand s-a topit carnea, oasele nu s-au miscat. Ma uitam in orbitele tale, iar orbitele tale in ale mele, stiu ca si tu vroiai sa fim iar lipiti. Am tras cu radius si cubitus, tu ai folosit si humerus. Dar nu prea a mers... Asa ca la un moment dat coastele s-au sudat. Atunci am devenit unul. @De atunci, asa am ramas.

Pasiune vs. ratiune

e geniala melodia:D

As putea sa scriu? Da, as putea sa scriu. Dar oare chiar as putea sa scriu ceva care sa aiba sens? De 3 luni trebuie sa scriu un articol in franceza si nu sunt in stare.

A venit in sfarsit primavara. Au dat ghioceii si viorelele in Cismigiu, si ar fi atat de frumos daca nu ar mirosi a apa clocitaaa:)). Ideile mele au fugit, s-au dus dupa viorele. -Vino.

-Unde? -La mine. -De ce? -De ce nu? -Nu imi rapunde cu o intrebare. -Vino. -Nu vreau. -Vino cat te chem. -Altfel? -Nu pune intrebari la care stii raspunsul. -L-am uitat. -Minti. -Nu imi mai spune ca mint! -Vino. -Am sa fug. -Eu am sa stau pe loc. -Si am sa scap de tine. -Si voi fi totusi cu tine. -Atunci? -Te intrebi? -Te intreb. -Nu se poate. Stii doar. -Si daca refuz? -Vino! -As vrea sa pot face asta fara sa ma las in urma. -Nu te mai dedubla atunci, vino! -Mi-e frica. -Nu trebuie, toti traiesc asta. -Si toti mor. -E inevitabil. -Da? -Nu asta e vina. Vino. -Sunt aici. -Stiu, dar vino! -Am venit. -As fi stiut. -Nu mai tine de mine. -Atunci de cine? -Nu de mine. -Sigur ai venit? -Da! -Atunci pleaca. -Cum? -Nu stiu. -Dar daca ai sti mi-ai spune? -Nu cred, depinde. -Nu pot sa plec. -Atunci ramai. -Nu conteaza? -Ba da. -Atunci? -Am vazut impreuna ca daca te zbati cand esti prins in nisipul miscator mori mai repede, deci asteapta. -Ce sa astept? -Sa mori sau sa dispara nisipul. -Atat? -Deschide ochii. -wooooo!!!!!cum ai?….unde te-ai dus?!Vino inapoi! @ Ce este o pasiune? Prin definitie este un sentiment de afectiune puternica si durabila, si ar fi absurd sa ma cert cu dex-ul, dar durabila? @Unde s-a trezit 2-ul?Unde era 1? Stiu ca textul poate capata multe intelesuri insa am vrut ca 1-ul sa fie pasiunea iar 2-ul mintea, ratiunea. Si sper ca se facu lumina! E normal ca 2-ul sa se opuna permanent, o data pentru ca se teme de necunoscut, apoi pentru ca stie ca nu poate fi ceva bun. Insa daca ratiunea nu se pierde complet atunci cand se daruieste pe sine pasiunii, atunci transferul nu mai are loc, astfel ca desi este ,,acolo”,practic nu este. Incercarea esuata nu primeste repetitie, pasiunea renunta si lasa ratiunea sa faca ce vrea, totusi ii mai da un indiciu. Ratiunea nu poate vedea decat partea negativa a pasiunii, asemanatoare cu nisipul miscator insa pasiunea inimioasa ii da un bobarnac pentru a iesi din panza de păianjen in care crede ca se afla. As putea spune ca s-a trezit pe o campie cu flori insorita, dar nu ar fi logic, pentru ca atunci cand reusesti sa iti invingi o pasiune nu faci altceva decat sa revii la cautarea dinainte. Atunci este nevoie de o pasiune permanenta? Trebuie sa acceptam predispozitia umana de a iubi. Sa ne lasam liberi? Sa ne lasam toata pasiunea de florica sa zboare? Nu poate fi bine. @S-a trezit intr-o padure. Si da, acolo erau ghiocei si viorele, ca in Cismigiu, dar mult mult mai multe. Nu trebuie sa gaseasca decat un drum, dar va da peste multe, si mereu se va intreba pe care sa o ia, va mai auzi voci care sa spuna ,,vino!” si se va duce si apoi se va pierde iarasi, pana cand? @La un moment dat pasiunea oricum ar fi plecat, sau in cel mai fericit sau nefericit caz s-ar fi transformat in obisnuinta, insa ideea este ca daca ratiunea ar fi venit de la inceput si transferul ar fi avut loc, atunci s-ar fi trezit in cel mai frumos loc, si nu singura, pasiunea fiind cu ea. Problema apare atunci cand ratiunea sesizeaza schimbarea pasiunii in obisnuinta si reactioneaza urat. E nevoie de o pasiune, nu de o obisnuinta, sau nu doar de aia. Cand vine valul, trebuie sa te duci cu el, nu sa incerci sa ii faci fata. Trebuie sa te lasi purtat complet, si nu sa te arunci ghemuit in val, pentru ca vei fi ca un bolovan. Lasa gratia libertatii sa te cuprinda. @A nu se confunda pasiunea cu dragostea/iubirea. Sunt lucruri diferite. Nu pot spune ca nu au legatura, insa momentan nu pot spune exact care este aceasta, asa ca prefer sa nu zic doar de dragul de a spune si asta. @Pana mai tarziu…o primavara frumoasa! Cea mai frumoasa! Si multe multe viorele!!!

uei

@Iubeste-ma. Vreau sa iti simt mainile cum se plimba pe tot corpul meu. Nu te-ai intrebat niciodata de ce ma tot uit la mainile tale si de ce ma stramb daca nu arata perfect? Vreau sa te sarut mult, pana adormim. Vreau sa ai aroma de pepene, sau de orbit cu pepene. Vreau sa iti aud respiratia sacadata si sa o simt pe gat.Tu esti zburatorul meu, nu vezi? Numai ca tu nu esti un balaur noaptea si fat-frumos ziua. Tu nici macar nu esti. De fapt, tot ce vreau este sa ma plimb prin cimitir pe o vreme frumoasa, si nu ca sa te vizitez! @De treci codrii de argint, de departe vezi...ca ai nevoie de ochelari! Ca de obicei, nu am un subiect. Aveam, dar intre timp a trecut starea indusa de zburator, asa ca nu mai sunt in stare sa scriu ceea ce am inceput, si ar fi fost in genul paragrafului de mai sus. @De ce sunt oamenii ipocriti? Intrebare idioata. Stiu. Azi a venit un nene de la ceva cu u.e.. mare sef...cu inca doua tanti dupa el si un alt nene care avea fata de idiot. A tinut un discurs lung...lung.....lung...incat desi incercam sa fiu atenta...observand ca de fapt nu spune nimic...aproape ca am adormit. @ Cat de roz poate fi uniunea asta!! Singurul motiv pentru care nu am realizat ca plutim intre miere si lapte este criza mondiala. La un moment dat, dupa indelungi cuvantari anoste si raspunsuri care intorceau pe dos intrebarile elevilor, mai vine o intrebare de la o blonda din fata. Vroia sa stie despre dezavantaje, nu i se parea plauzibil sa existe ceva ideal. Ei! Concluzia a fost ca exista! Iar dezavantaje nu exista! Nu exista decat costuri, asa se numesc, care sunt depasite si umilite de-a dreptul de asa zisele, BENEFICII!! Si daca nu stiati, banii de la acesta superba uniune atarna ca niste ciorchini de struguri! Nu asteapsta decat sa fie culesi!!! @ Cine nu si-ar dori sa iubeasca? Cei ce se tem...au de ce?sau nu...as vrea sa simt cu un rost. Probabil ca nu doar eu ma confrunt cu problema asta. Nu vreau decat ceea ce NU pot atinge, si o data ce am atins ceea ce imi doream, nu il mai vreau. E destul de trist...Spunea Gide ca asteptarea este cateodata mai importanta decat ceea ce iti doresti. Si am ajuns sa ii dau dreptate, mai ales in masura in care doar atunci cand ,,astepti" iubesti, iar cand intalnesti nu mai astepti nimic...si nu mai iubesti. Si asteptarea asteptarii e interesanta...e ca si cum ai fi un caine infometat care adulmeca pe bulevard. Totusi, e cam urata asemanarea. Nu esti un caine, doar ai dispozitie de a iubi, tu si florica:)). @ Zburatorii...pot zbura! Insa nu o fac. Iti dau tie aripile lor iar lor le cresc gheare uriase, menite sa insface, sa sfasie si sa rupa tot ceea ce prind. Le cresc in timp ce te mangaie prin par, in timp ce tin mana in buzunar si cand tin umbrela. Cand nu conteaza ce fac, dar se gandesc la tine. so. ia un Retouchan!poate nu te vor mai recunoaste;)-nu vei face asta, si nu pentru ca ai stii ce presupune miraculosul retouchan, dar pt ca vrei sa fii recunoscuta! i-ul din titlu vine de la iubire:)

Colierul...

Am ceva de spus. Nu ceva mare sau interesant. Trebuie sa iti vorbesc. Am sa iti spun ceva, vor fi mai multe, ambalaje de cadouri. Stiu ca doar cadoul conteaza, dar imagineaza-ti un colier de diamante care sa nu stea pe catifea neagra si care sa nu aiba o cutie cu clips,si aia tot de catifea...eu as vrea si cutia de catifea neagra. Colierul de diamante nu este o declaratie de dragoste. Si nici metalul cu care e facut nu e platina. Este de aoleu ma tai in tabla,iar pietrele nu sunt nici macar semipretioase. E o sticla in tabla. Dar arata...as putea spune ca arata bine. Dar sticla ..nu luceste in cate culori ar trebui. Ti-as putea spune acum, daca as indrazni...dar nu am putere. Fiecare pietricica are de fapt lichid inauntru, menit sa te otraveasca daca sunt atinse de sangele tau. E otrava. Si tabla se va transforma in boa! Vreau sa iti spun cum vei muri. Nu va mai fi nevoie sa afli din testul ala de pe net! afla data mortii...ei...eu iti spun modul. Ti-am mai povestit, dar probabil ca ai uitat. Vei fi inghitit de un sarpe boa=)). mai stii? Se va incolaci in jurul, te va imobiliza apoi te va inghiti. Priveste partea buna, nu vei simti cum esti descompus in stomacul sarpelui, te vei sufoca inainte. Vei muri... Sau vei face o tumoare pe creier. Chimioterapia nu te va ajuta. Asta e o prostie. Stii foarte bine ca nu vreau sa mori si nici nu voi dori vreodata asta. Dar e placut sa te sperii. Vei muri oricum, fie ca isi doreste sau nu cineva asta. Ti-ai dori un colier de diamante? Ce ai putea sa faci cu el? Ai lua bani pe el si ti-ai lua o masina si haine?:))Nimic nu se rezolva de la sine, desi ar fi foarte placut sa fie asa... Ai vazut cat de frumos era azi afara? Ne-am fi putut plimba prin parc. Sincer, as fi vrut la padure, ai vazut ca femeile alea deja au ghiocei? Am intrebat-o pe una de unde i-a cules(si asta cand inca era frig) si a zis ca din padurea de langa bucuresti...care nu stia cum se cheama. Cand vei muri iti voi aduce in fiecare primavara ghiocei, asta in cazul in care nu o fac eu inaintea ta=)). Si cum iti spuneam, vroiam in padure, sa alerg. Poti de altfel sa alergi si tu, e gradina zoo langa si au zis la stiri ca ar fi adus un animal...dar am uitat ce animal=))se mai intampla. Timpul trece cu sau pe langa tine?Ai grija, depinde doar cum te uiti cand de fapt adevarul e acelasi. Tu nu te faci 6 odata cu el, nu te faci nici 7, nici 8, nici 00:00...odata cu el. Dragoste...interesant cuvant. Vine gogol. pe 9 martie. e atat de liber omul ala...e genial prin ceea ce poata sa transmita. Prin fiecare miscare iti spune ca nu ai decat o viata. La sfarsitul careia mori!=))nu citi de prea multe ori postul sa nu se trimita un mesaj subliminal si sa mori subit. Ar fi trist, sau patetic... Nu vreau frig iar. E ca si cum ai sta la tara, ai dormi sub pilota si in camera s-ar auzi lemnele trosnind...si din cand in cand cineva te scoate afara, cu picioarele goale in zapada, fara caciula, decat in pijama...Si nu poti opri persoana pentru ca dormi, mereu dormi ataaaaat de bine acolo...degetul tau mic tine un alt deget mic...dar muschii nu sunt incordati pentru ca dormi...si degetelul cu tot cu persoana ramane in pat, iar tu esti aruncat afara...neplacut nu? Da, se mai intampla si lucruri neplacute. Iti voi da colierul, dar ai mare grija cum il tii, taie. Stii ca nu as vrea sa te tai pentru ca nu ai fi in stare sa te bandajezi... Urare: bucurati-va de vremea asta cat mai tine!!!:))

Nimic nimic sau Amalia 6:))

asta suna tare bine! Despre revelion. Ce se poate spune despre momentul intrarii in noul an?Personal nu vad ceva interesant sau nou la acest revelion. Poate asa zisele ,,ozn-uri"!=)) Gol, nul. Stiu ca poate fi deplasat sa mai vorbesc acum despre revelion, de fapt chiar este, dar ce mai conteaza? As putea vorbi despre renuntare. Pentru ca este cateodata benefica. Mai ales cand renuntarea include o libertate inegalabila si nu regretul. Imaginea zborului, mirosul zborului, sunetul zborului, SENZATIA ZBORULUI. Si nu, nu ala cu avionul. Acum ceva timp(mai mult de altfel) ma intrebam care e diferenta dintre libertate si singuratate? Ei bine, este una destul de mare! Poti sa fii liber printre oameni, dar singur...nu. Bine, te poti simti asa, dar nu vei fi la propriu. De ce sunt judecate actiunile noatre? De ce sunt judecate fara sa fie cercetate? Cateodata amanuntele fac mai mult decat fapta in sine. De exemplul ascendentul, care poate cateodata sa fie mai important decat zodia. Totul este extreeeeeem de ...cum se zice...superficial! da, superficial chiar si ceea ce se crede profund si sentimental. Nu este in ordine? Poate ca asa trebuie sa fie. Inca ceva. Retelele de socializare-fb de exemplu. Bune sau rele? Reale...intr-o oarecare masura. Pot sa faca atat rau cat si bine. Evenimentele mondene...rau sau bun?Rele pentru cei care fac rele acolo(adica se distrug) bune pentru cei care se distreaza. Noaptea nu e facuta doar pentru somn! Timpul...timpul poate fi foarte enervant atunci cand nu curge asa cum ar trebui. E enervant mai ales atunci cand trece prea repede, iar mintea ta nici macar nu il percepe pe tot, il pierde...si se trezeste la un moment dat la acelasi nivel cu el, ca si cum ar putea sa te traga dupa el si doar cand face pauza sa iti dai seama... Nu este scriitor cel ce isi foloseste experienta proprie pt a scrie. Adevarat. Fara imaginatie creatoare...Realitatea o omoara, si sa traiesti intr-o lume paralela e rau. Va e dor de Amalia? Daca intrebati cine e atunci nu va e=)) Amalia a fost dusa in acel loc ciudat, combinatia dintre rai si iad. Anafeo a venit cu ea. S-au casatorit, ea a ajuns chelnerita iar el somer, dar oricum nu aveau nevoie de mancare? De ce? Pentru ca sunt ai mei, si ii fac fara lanturi. Nu faceau decat ceea ce vroiau, iar ea lucra doar ca sa isi cumpere bijuterii, traiau in blocul pentru expulzatii din viata de dincolo. V-ati dat seama ca a fost dusa pe pamant. Nu a putut avea copii...si nici nu a incetat vreodata sa regrete asta, pentru ca e nemuritoare. La un moment dat s-a intors in lumea ei...a zanelor. Era pe moara mama floare. Insa cand a vazut-o s-a speriat asa de rau incat si-a revenit...si toate zanele au fost socata de cat de schimbata (in bine) fusese Amalia. Dar ce sa ii faci. Candva Amalia si-a luat o floare. Era o orhidee albastra(de la cearneala din apa)partea interesanta la ea nu era asta, dar faptul ca Anafeo a facut-o sa aiba parfum. Unul extrem de frumos. Incat atunci cand Amalia a mirosit-o a devenit muritoare. Si si-a recapatat aspectul. A facut un copil apoi Anafeo a parasit-o, s-a intors in iad. A murit si Amalia, iar copilul nu a stiut niciodata cine au fost parintii lui(avea vreo 6 ani cand a ramas fara Amalia). Amalia totusi, mai avea darul ei de zana, incat in mormant i-au crescut aripi iar luciul pielii nu i-a trecut niciodata, pentru ca nu a putrezit. De data asta i-a murit si spiritul. Corpul ei...a ajuns bec pentru morti. Anafeo s-a reprofilat si a devenit om, nu a mai vrut sa fie drac. Asa ca daca te intrebai ce ai fost intr-o viata anterioara, IATA! In rest...niciodata sa nu aveti asteptari! si incetati sa va mai credeti nebuni!:))sunteti toti normali, pentru ca fiecare e unic si toti suntem unici blablabla. Depresii? de fapt nu aveti decat stari proaste, poate si mai proaste dar oricum nu se prea pot numi depresii. Asa ca, si daca voi ajunge un viitor psihiatru nu va doresc sa aveti nevoie de mine. Dar daca destinul va fi sa fie:))si sa ajungeti la 9 atunci...inseamna ca trebuia sa ne mai intalnim! Vacanta placuta! si renuntati la pasiuni bolnave, la obsesii, la traume...chiar daca sunt o parte din voi, nu aduc nimic bun. ce-i drept, va puteti trezi fara nimic dar....in timp veti capata speranta! Hai sa mergem departe, unde sa nu ne mai stie nimeni, nici macar noi. Sa plangem pana ni stafideste pielea apoi sa ne trezim fara nici un regret, eliberati de tot...la fel de usori ca aerul...parte din aer...eu vreau sa fiu N-ul...te bagi pt Ar?:))nu nu....macar sa plecam in zbor...sa fim pescarusi...simti aerul pe sub aripi....tu esti un pescarus zambitor!:))pentru ca iti imaginezi asta...e senin(nu ana nu e furtuna si nu mori innecata in ocean!)si ajungem pe....o insula exotica unde nu traieste nimeni, decat animale vegetariene....exista o casuta...de fapt. un cuib pentru pescarusi!pe stanci, da, are si stanci. si seara ne transformam in oameni, si ramanem fara cuib=))si la ocazii de urgenta, cum ar fi un taifun, ne transformam in pesti...ce pesti...delfini! DA. si venim inapoi...si cum era sa uit!trecem peste curcubeu! ne dam pe el, ca in reclama skittles!:))