3 feb. 2009

Amalia 4-albert si judecatorul

         - Ce faci?          -Bine          -tot mai esti suparata?          -Am fost vreodata?          -Hai mai amalia termina...devi enervanta sa stii.         -Bine         -spune ceva..         -ce vrei?         -Stii ce vreau...         -nu .nu stiu         -hai mai amalia...cat mai ai de gand sa stai asa?         -Nu mai suport!nu mai vreau!trebuie sa plec de aici !trebuie!         -Daca te-ai stradui si tu un pic....ti-ar placea.        -M-am saturat sa ma tot gudur pe langa mosul ala! Si oricum nu vreau sa raman aici! Trebuie sa ma ajuti sa plec albert.trebuie!         -Dar eu vreau sa ramai aici cu mine.uite ce bine ne intelegem. Cu nimeni nu m-am simtit asa de sigur pe mine. Nu inteleg de ce vrei sa pleci....tata o sa te accepte pana la urma. E el un pic mai incapatanat...dar daca ar fi sa accepti...si daca i-am spune ... ar accepta      -Albert....esti atat de naiv....daca ai semana un pic si tu cu bufnita de taictu'....de cate ori trebuie sa iti explic?       -Ce e de explicat? Eu stiu foarte bine ca si tu ma iubesti. Doar ca esti mai rusinoasa si nu vrei sa recunosti. Asta nu ma face decat sa te iubesc si mai mult:D. Hai vin-o sa te iau in brate>:D<.      

         -ia gheara aia de pe mine! Vrei sa ma aduci la disperare. Stiam eu! Vrei sa innebunesc! Poate ca e un complot de-al tatalui tau ca sa ma poate trimite in alta parte!!!sa fie foarte clar! Orice fel de relatie pe care am avut-o cu tine a fost din cauza ca o cereau circumstantele! Nu te-am iubit.nu te iubesc. Si garantat nu o sa simt nimic decat maxim simpatie fata de tine! De cate ori trebuie sa iti mai spun asta?        

            -Esti cam nervoasa azi....ce vrei sa iti aduca albert ca sa fii mai vesela?                    -Stii foarte bine ce as vrea.    

         -Si tu stii ca nu se poate...chiar vrei sa ne dea tata afara din casa pe amandoi?          

         -Nu exista nici un motiv pt care sa nu se poata!    

            -Ti-am mai spus. In primul rand taticul zice ca nu am voie nici eu acolo,mai ales tu...nimeni nu si-a vazut fisa vreodata...spune-mi de alta fisa si o ti-o arat imediat.      

           -Foarte bin...    

            -nu!!! nu a mamei flori! In afara de aia!      

           -Dar aia e singura care ma mai intereseaza!      

            -Dar nu am cum sa le iau pe alea! Oricum nu stiu cum as trece de Pufi.         

        -Daca bufnita face totul ca in carti...ar trebui sa ii canti mai!esti asa de prost albert! Ma enervezi! Vreau sa plec de aici! Nu te gandesti decat la tine!!!!nu te mai suport! De ce ai mai venit sa vorbesti cu mine!!!        

        -deja intreci masura...        

        -a da? Si ce o sa faci? O sa ma lovesti? O sa dai in mine?ce sa vezi!? Nu o sa ma doara! Ghici ce!?! sunt moarta!    

          -Esti la fel de vie ca si mine aici...        

           -of doamne..tu nu ai nici o vina...tatal tau e de vina pt tot!!! cu ce s-a ales de la Sef daca m-a trimis pe mine acolo?!?!!! doar pt ca asa mai putea sa treaca si el pe acolo?!!! este un zburator batran somnambul pervers si nemernic! Habar nu ai tu cat a trebuit eu sa indur din cauza lui! Cum il suporti???CUM?    

         -Cred...ca trebuie.        

            Albert era singurul fiu legitim al judecatorului. Era inalt,blond si avea niste ochi albastri in care puteai sa vezi parca oceanul. Se face ca atunci cand bufnita a ajuns pe pamant pt tratamentul cu graunte,a intalnit o foarte frumoasa fata,care soca prin contrastul frumusete-intelgenta. Judecatorul nu a tinut cont de asta,si sub forma umana a avut acest baiat. Greseala genetica sau nu,albert semana si cu el,avand gheare in loc de maini si cateva pene aurii pe langa urechi. Asta era singura asemanare cu al sau tata,in rest fiind o bucatica rupta din mama lui,drept urmare,era cam prostut...naiv...dar cu intentii bune. Albert se indragostise de amalia,poate din cauza ca nici nu mai stia prea multe spirite in afara de tatal sau. El avea un intreg etaj din palatul tatalui sau,de unde nu prea avea voie sa iasa. Nu intelesese niciodata de ce nu are voie la petrecerile date de marele judecator,si totusi,ii dadea dreptate tatalui sau cand ii spunea ca trebuie sa fie protejat. Prin aranjamentul mamei flori,de craciun a nins chiar si in infern,dubios sau nu,locul a devenit mai urat,mai trist,mai plin de disperare -poate din cauza noroiului. Annafeo si-a tinut promisiunea si a ajutat-o pe amalia sa plece. Ar fi prea putin spus faptul ca plecarea ei nu i-a convenit,nu se poate spune exact,poate,decat faptul ca el a trebuit sa ii ia locul o vreme,inca nu a revenit la postul lui. I-ar fi placut sa nu se tina de promisiune,asa cum era si normal,asa cum se astepta,daca nu ar fi nins. Problema era ca un demon ce nu isi tine promisiunea devine un inger. Un inger asa ca annabele,cum el nu ar fi vrut niciodata sa devina. Astfel ca lucrurile si-au urmat cursul impus de mama floare,care nu avea sa isi mai murdareasca numele din cauza fiicei sale,pe care o ,,cazase,, la casa judecatorului. Acesta din urma ar fi vrut sa refuze,doar ca unele datorii trebuiau platite,sau unele guri ce vorbesc trebuiau tinute sub forma etansa.        

         

         Stiu ca aceasta parte este mai dubioasa,ca sa nu zic de-a dreptul nereusita,doar ca a mai fost scrisa o data,si am incercat pe cat posibil sa refac ideea initiala,textul original. Nu stiu in ce masura am reusit, pt ca trebuie sa recunosc ca nici mie nu mi-a transmis nimic acest text. In orice caz...aventurile amaliei continua.:D

Un comentariu:

Andra Irena spunea...

e interesaaaaant:)) si slava domnului mai scurt:)) place