2 feb. 2010

Iubitul meu...timp

Eu sufar pentru fiecare pas gresit,pentru fiecare cuvant care l-a inlocuit pe cel corect,pentru fiecare moment in care mi-am vandut sufletul si m-am tradat. Sufar insutit pentru tot ce a fost si spre nenorocirea mea nu va mai fi niciodata.Asa singura si parasita cum ma simt si sunt aivea,ma intreb de ce pun atata suflet acum in ceva ce nu a avut niciodata atat de mult.Simt ca am gresit atat de mult incat si respiratia ce-am avut-o as vrea sa-mi fi fost altfel.De ce-ul rasuna ca intr-un abis ce duce spre infern.De ce mai simt acum?cand s-a terminat si a primit capat ceea ce nu trebuia sa aiba vreodata.Am gresit atat de mult incat ma simt eu insami o greseala,pana in varful fiecarui fir de par.Regretul asta pare o apa plina de sare ce sapa in piatra si face canioane.Haurile create sunt atat de mari incat imi par infinite.Simt un intuneric ce-mi vesteste nestiinta si-mi adevereste lipsa ce-o am.Eu ma definesc ca o lipsa,lipsa a tot ce trebuia facut corect.Timpul e singurul ce-mi jura credinta. Dar ce sa fac eu cu timpul daca nu pe el il iubesc?daca nu de el am nevoie?Am o frica de copil mic pentru constatarea viitoare ca si acum gresesc.As vrea sa imi cer iertare dar n-am cui. Doar mie..si n-am ce face nici cu o mie de iertari..am nevoie de indreptari.Si nu stiu ce sa fac.As vrea a dau timpul inapoi.Doamne cat as vrea...dar timpul nu se mai intoarce..timpul doar imi promite ca va fi mereu cu mine.Sunt bolnavul in covalescenta caruia i se promite vindecarea daca nu face complicatii neasteptate.Dar Doamne cat sunt de asteptate!!Astept Sensul ca pe o pastila mantuitoare,cu o credinta cladita pe un turn gol.In povestea asta tragica nimeni nu moare,nimeni nu uraste,dar eu ma aflu intr-o moarte perpetua..iar mintea mea proasta cauta solutii pentru trecut si nu pentru prezent.Si ma trezesc mai tanara..intr-un balon de sapun,de unde pot vedea cum era bine..dar nu pot face nimic.Si desi ma detest,tot eu sunt cea care ma iubesc cel mai mult,fie si doar prin faptul ca eu ma ascult continuu..ascult glasul meu dojenitor...ca un pickup stricat..e pickupul meu stricat..al carui disc a ramas blocat,blocat in timp si spatiu de un nod de sentimente.A nins atat de mult ca nodul s-a facut movila,movila munte,muntele infinit...iar eu am slabit..si mai mica sunt...si asa...as vrea sa desfac nodul si cu ata sa cos unde vreau eu..sau niciodata.Sa ingrop ata in pamant sa putrezeasca?sa-i dau foc?Tebuie doar sa imi spuna credinciosul meu timp cum sa fac infinitul nod de ata...si cum sa-l descurc...iubitul meu...timp.
Multumiri Antoniei pentru minunata poza:))

Niciun comentariu: