20 feb. 2010

Weil nicht 4:D:D

-Unde pleci? -Nu stiu -Atunci de ce pleci? -Pentru ca trebuie? -De ce trebuie? -Pentru ca vreau..?ce ma tot intrebi atatea si tu?lasa-ma sa plec si gata. -Dar de ce sa pleci?unde sa te duci? -Vreau sa nu mai fiu aici. Nu stiu unde ma duc exact. -Si eu? Eu ce fac? -Ce vrei. -Adica nu iti pasa? Pleci si gata? -Oricum nu mai era nimic....tu nu mai esti nimic....eu nu mai sunt nimic... -De unde ti-au venit toate astea? Mai bine te-ai aseza...zau...vorbesti aiurea... -Nu nu. Chiar trebuie. Unde mi-e palaria? Nu as vrea sa plec fara ea. -Da ,da. Nu trebuie sa racesti ca ii dai si Irmei. -Irma.... -i-ai dat sa manance? -Ii va da Victor cand se trezeste. -Te duci la piata? Ce e cu atata ,,mister,,? -Esti un prost. -Nu ma face sa ma ridic. -Nu te face nimeni. Dupa mine nici sa nu te mai ridici de acolo vreodata! -Tamaraaaaaaaaaa(Incepuse sa ridice tonul,prevestind o furtuna verbala daca nu chiar fizica) -Da,August. Ce vrei? -Nu imi dai sa mananc? -Nu cred ca dorintele mele sunt ascultate astfel incat sa nu te mai poti ridica. Deci nu. -Te duci la piata? -Eu iti spun ca trebuie sa plec si tu ma iei cu piata. (Si incepu sa rada,destinzand atmosfera prin care plutea furia lui August. Rasul ei cristalin parea ca cel de odinioara,dar avea o nebunie plina de tristete,greu perceptibila. Oricum,izbucnirea ei umplu camera de sunetul melodios si trada o ironie de martir.)Eu plec. Atat trebuie sa stii. -Si daca nu te las eu sa pleci? Pana la urma ce crezi? Ca esti asa...de capul tau?(si surase la coltul gurii,in timp ce isi aprindea pipa la celalalt) -Tu nu mai traiesti bine,nu in timpul meu. -Ia si cateva portocale. Ca nu mai avem.... -Zii zau cu limba-ntre dinti! @ Si tranti usa dupa ea. August hotari ca trebuie sa schimbe atitudinea Tamarei. Categoric fusese prea bun cu ea,de asta acum se poarta asa. Ce e in fond in capul ei? Ca poate sa faca chiar asa...ce vrea ea? E totusi mama. Poate cam tanara,dar si el e tanar si nu se poarta asa. In plus...daca s-ar afla in societate discutiile lor ar trebui sa o declare nebuna,caci e clar ca nu mai stie de ea. In fond..?unde s-o fi dus acum? @ Tamara a inceput sa mearga pe strada principala,hotarata ca si cum ar fi trebuit sa ajunga urgent undeva. Nu avea geanta cu ea,doar borseta cu banii pentru cheltuielile zilnice,caci aceasta statea in vestibulul de la intrare si a apucat sa o ia. A mers pana a inceput sa isi simta rasuflarea grea,apoi s-a oprit. Perdelutele brodate sau de catifea ale trasurilor se trag usor in spate,pentru a vedea cine e doamna eleganta ce merge pe jos. Locuitorii curiosi ai orasului deja incep sa se intrebe de ce e singura Tamara,fara August in public?! @ Dar pana la urma unde sa mearga? Ce sa faca? Asa...?fara nici un bagaj? Nu se poate. Desclesteaza usor mainile,indreapta spatele si ridica privirea semeata,cu un aer de superioritate candva caracteristic. Chiar se va duce la piata. In fond plimbarea i-a facut bine,a mai luat aer...a fost o prima experienta de una singura in oras dupa atata timp. @ Noroiul din piata ii murdareste rochia. Negutatorii disperati isi intind marfa peste tarabe ca sa atraga doamna,dar nu au succes. Doamna pare ca se fereste,caci are de ce se teme. Toata piata e plina de acesti viitori burghezi si de sevitori trimisi sa cumpere ceea ce le cere stapanul. Ea nu are ce sa caute acolo. Totusi,nu poate sa plece cu mana goala. Ajunge in fata unui morman de portocale si lamai asezate pe o carpa zdrentaroasa dar groasa,intinsa direct pe jos. @ Constientizeaza o problema. Nu are in ce sa care orice ar lua. Totusi,negustorul dornic sa vanda marfa,are o plasa cu broderie de vanzare pentru o nimic toata! Face reducere pentru doamne asa frumoase si tinere.... @ ,,Cred ca ajung astea....August a zis cateva. Acum chiar trebuie sa ajung mai repede acasa,locul asta e groaznic.,,Asa gandea Tamara,cand noua plasa isi pierdu capatul si toate portocalele se imprastiara pe jos. Multe fura adunate in graba de cersetorii infometati.Totusi Tamara se apleca si ea ca sa mai recupereze cateva,cand observa o mana intr-o manusa de piele alba ce I se intinde maiestuasa,pentru a o ridica. Luand-o,portocalele din poala rochiei se rastogolira,creand un moment desavarsit penibil. -Ah doamna stati,le voi aduna eu. Nu va mai aplecati.... -Va multumesc domnule....astazi sunt foarte neindemanatica,de fapt nu stiu ce mi-a venit sa trec prin piata neinsotita. -Nu face nimic,nu face nimic.... @ Si acest cuvant,nimic...rasuna in capul Tamarei ca un clopot de biserica. Vocea barbatului era curata,aparent sincera. Nu avusese timp sa ii vada fata,dar costumul de dandy crem ii evidentia latimea umerilor si il facea sa para mai masiv. -Cine sunteti domnule?

Un comentariu:

Hubba Bubba spunea...

stil caracteristic englez al sec 19:)) dragut:>
vreau continuarea=))