28 ian. 2010

ena,doi,try-again together we are

@Amintirile mele...scumpele mele amintiri. Le simt ale mele,si imi e drag de ele. Simt ca sunt tot ce am si ca ma definesc. Am senzatia ca sunt copii mici toate,si toate stau in mintea mea. Unele plang altele se joaca frumos...altele canta...dar nu e haos..pentru ca nu poti fi atent decat la una. Nu le poti vedea sau asculta pe toate in acelasi timp. Imi e drag de tot ceea ce s-a intamplat,si as vrea sa mai pot sa retraiesc momentele frumoase. @Sunt unele momente in viata cheie. Poate de la high key:>. Sunt acele momente in care simti ca nu mai poti face fata,ca ai sa cedezi si culmea! Nu te mai ia Dumnezeu! Si nici macar un lesin acolo micut nu iti da! @Ei bine,eu am intrat in depresie,sau poate ca doar ma laud ca am facut-o! E acea stare magnifica...in care viata si-a pierdut sensul(desi am vazut-o pe silvia in fusta!!!!)da. Simt in continuare ca traiesc ca o planta vegetala(de parca ar mai fi altele) si ma roade faptul ca nu mai sunt sigura de viitor. Ca nu stiu cand voi mai iubi,nu stiu cand ma voi casatori nu mai stiu nimic din viitor,iar modul asta de viata categoric NU e pentru mine! @Culmea e ca NU vreau sa mor. Dar chiar deloc! Poate ca motivele actuale le compenseaza pe cele din copilarie,inexistente. Vreau doar sa dau un ff ca sa treaca totul mai repede,pentru ca nu sunt in stare sa trec peste tot ca peste o groapa de sosea,si nu imi place perioada asta in care sunt bolnava. Si ca intr-o raceala,in loc sa imi curga nasul imi curg ochii si delirez in trecut de la o febra inexistenta. Desigur,un mic accident de masina nu ar strica! Un lesin o vizita la spital ceva! Cred ca inconstientul imi spune sa imi doresc asta,pentru ca asa m-as trezi din drama asta patetica si jalnica si mi-as da seama ce inseamna viata. In schimb,motivul constientizat este acela al victimizarii(ca orice persoana proasta),fiind curioasa de posibilii mei vizitatori.Dar nuuuuu. Eu sunt sanatoasa tun! @Imi pare rau ca nu mai sunt capabila sa maschez ceea ce traiesc,ca vorbesc la persoana intai. Dar nu mai sunt in stare,sunt o incapabila,cel putin pe moment. O sa ma straduiesc totusi sa mai scriu cateva parti din amalia si weil nicht. Desi nu cred ca mai tine si altcineva minte in afara de mine despre ce era vorba in ele. @Este o senzatie noua,si trista,si coplesitoare,si urata si rea si groaznica in ansamblu! Senzatia de prostie. Sa stii ca tot ceea ce ai facut pana in momentul curent in viata a fost gresit. Sa nu poti sa dai vina pe altii asa cum ai vrea. Sa nu poti opri o suferinta si sa nu poti sa o alini macar cu faptul ca nu e vina ta. Sa iti dai seama ca esti PROST este primul pas. Stiu ca e primul,dar nu stiu care e al doilea...pentru ca nu mai sunt in stare sa ma ,,destept,,. Sa stii ca ai fost tras de sfoara de propria ta prostie,nemarginita...sa stii ca te-ai sacrificat pentru ceva inexistent. Sa vezi cum de fapt nu ai fost decat un obiect teribil de prost dar care se credea destept... E groaznic...e coplesitor...te face intr-adevar sa iti smulgi parul din cap! Sa pierzi totul cand credeai ca ai totul...sa nu iti ramana decat amintiri...Pana la urma...ce mai valoreaza amintirile daca prezentul nu te mai are in comun cu ele decat pe tine? Cand totul se schimba fara sa poti sa controlezi ceva,desi te credeai stapan... Sa iti para rau dar sa nu conteze absolut deloc...sa nu se schimbe nimic...pentru tine... @Dar cred ca se detaseaza totusi impresia de greseala. Perceperea gresita a fost prima. Exista scuza lipsei de experienta...dar nu e de luat in seama,in conditiile in care desteptaciunea pretindea un inalt loc in mine. Senzatia ca fiecare pas facut a fost gresit. De la inceput...pana la sfarsit. Culmea e ca impresia era de stapanire totala,odata primit sutul in posterior gatul se intoarce spre spate. Si ce vede. Nu numai ca nu se poate intoarce,dar nu poate schimba nimic,nu mai poate reface nimic,nu mai poate repara nici una din greseli. Nu iti mai ramane decat sa doresti fericirea celor ce le-ai gresit...si sa nu ii urasti,cu atat mai putin sa te mai bagi in viata lor reparata de buba de tine,sa te bucuri de binele lor,fara tine. @Un lucru e sigur. Niciodata,dar NICIODATA nu incercati sa uitati pe cineva prin intermediul altei persoane. Nu veti reusi DECAT sa le pierdeti pe amandoua dupa ce ati ajuns sa le iubiti in egala masura,si veti suferi dublu deci...eventual triplu daca mai aveti vreo trauma din copilarie..
Iubitului Quijote,care lupta si el pentru ceva inexistent la vremea lui,depasit. si cand a realizat care era realitatea...era pe moarte. a murit sanatos!

6 comentarii:

Gabriel spunea...

Este destul de realist articolul...toti avem la un moment dat faze de genu si cand se aduna mai multe rele simti si mai mult...dar na un sut in cur e doar un pas inainte ...mult succes pe viitor :)

Hubba Bubba spunea...

mda..nu cred ca mai are rost sa zic ceva..si da e adevarat ca fiecare sut te impinge inainte dar..usor de zis mai greu de realizat:)))

Anonim spunea...

wow, mi se pare foarte ciudat ca am dat peste blogul tau total intamplator, cautand ceva pe google images :-s ideea e ca am citit asa pe ici pe colo si am recunoscut multe dintre lucrurile pe care le-ai descris (exact asa percep si eu depresia sau "pasele proaste")
nu stiu exact prin ce treci, dar stiu ca mi s-a intamplat si mie si pot spune ca e ca si cum te uiti la lume printr-un geam fumuriu, care nu te lasa sa vezi culorile. ce e foarte straniu e ca lumea din jur e exact la fel, doar perceptia noastra se schimba si mi se pare asa incorect sa ne privam de ce e cu adevarat frumos... cel mai greu pt mine, de exemplu, e sa ma relaxez cu totul, asa ca stiu ca de fiecare data imi revin dupa pasa proasta atunci cand reusesc cumva sa ma desprind de ceea ce imi favoriza norul de deasupra capului.
zambeste, uneori actiunile fizice pacalesc corpul si mintea :)

purplegirl9212 spunea...

merci...pentru sfaturi...

Anonim spunea...

E o vorba care spune ca nimic nu e grav (si ca dragostea nu exista).

Intotdeauna apare ceva mic care ne salveaza. Nici nu iti poti imagina de unde o sa vina, dar mereu apare cand nu te astepti.
Mult noroc

purplegirl9212 spunea...

merci iar..:))imi dai sperante...dar de ce esti anonim?