23 apr. 2009

Weil nicht 3

            -Of Doamne! Nu mai vreau nimic! Vreau doar sa ma lasi in pace! Crezi ca poti? Nu ma intelege gresit. De fapt ce spun eu aici...nu m-ai inteles niciodata! Nici nu ai incercat! Aici esti si tu de vina! Nu ai vrut sa ma cunosti August! Nici macar nu ai incercat! Acum off.....            Se opri pentru 2 secunde ca sa ii poate vedea fata si reactia. August statea nemiscat si linistit pe fotoliu,sustinandu-si pipa cu degetele inconjurul ei,in coltul drept al gurii. Isi tinea ochii intredeschisi si se uita melancolic cand la focul mocnit din semineu,cand la miscarile Tamarei dintr-o parte intr-alta a camerei slab luminate. Era o atmosfera romantica,exact ca in seara cand se mutasera ei acolo....acum 16 ani.             -Cred ca imi e foame....As vrea sa mananc.             -Esti....esti.....DU-te si mananca!             -Du-te si pune-mi!         -Dragule....voiam sa vorbesc cu tine. Sa iti explic....ca eu de fapt sunt femeie,sotie si mama...nu sluga. Voiam sa iti spun ca ai interpretat gresit pana acum postura mea in casa asta. Voiam sa lamurim cateva lucruri....            -Mai Tamara....Fii tu femeie serioasa...!           August vorbea linistit,cu privirea atintita in continuare asupra semineului. Ochii se mai micsorasera un pic. Avea obiceiul sa devina irascibil,si poate ca deja ar fi izbucnit daca Tamara s-ar fi uitat la el. Nu suporta ca cineva sa se uite la el sau sa ii spuna ceva pe un ton mai ridicat. Era intotdeauna cel mai calm,cel putin aparent.            -Dar sunt mai August.....stii ce zi e azi?            -Una importanta daca ma intrebi. Si?            -Imi pare rau ca ai ajuns asa...Hai sa incep totusi frumusel...            -Ai culcat copilul?            -L-a culcat Victor...            -Unde e Victor acum?            -Ce iti pasa tie? Vorbeam ceva! Cu tine chiar!            -Draga....Am voie sa intreb...si sa stiu chiar ce fac membrii familiei mele...            -Victor e fratele meu. L-am rugat sa stea in camera lui ca sa pot vorbi cu tine.            - De cand ai inceput tu sa ii spui ce sa faca lui Victor?            -De cand avea 6 ani....            -Pfff....spune mai repede ca doar imi e foame!             -Draga August.... Eu am luat o hotarare!            -Teoretic doar asta faci,si niciodata nu te-am auzit spunand o hotarare buna.            -Diferenta e ca de data asta....nu mai glumesc...            - Imi e foame.            August devenise deja agitat si incercand sa scape de o posibila discutie din care nu ar fi iesit victorios facea tot posibilul sa opreasca discurusul Tamarei. Aceasta se asezase turceste pe jos,la o mica distanta fata de semineu,stand cu spatele la August.           -Tu nu ma intelegi mai August...eu vreau sa fiu libera!           -Nu te vad la inchisoare...spuse acesta pe un ton ironic.          -Ma simt ca o omida inchisa in gogoasa ei....e casa mea...si totusi...eu nu sunt ceea ce ar trebui sa fiu. Eu nu sunt eu de cand stau aici. Eu trebuie sa fiu libera!           - Ce incerci sa imi sugerezi....?!           -Nu iti sugerez...iti spun....August....eu stiu....poate ca nu ti-am spus niciodata totul asa cum era. Iti spun acum,cand e prea tarziu. Ai putea daca ai vrea...dar nu conteaza pentru ca nu vrei. Stiu eu...          -Vorbeste mai clar!       -Te-am iubit asa cum nu credeam ca pot iubi pe cineva. Te-am avut in inima mea incontinuu...cand s-a nascut Irma am crezut ca sunt cea mai fericita femeie de pe pamant...te aveam pe tine...si pe ea. Mai era si Victor cu noi....ma temeam ca nu cumva Dumnezeu sa imi ia toata bucuria pe care o aveam. Nu stiam ce sa fac ca sa o pot proteja,cred ca atunci am inceput sa devin eu ,,enervanta,, pentru tine...               -Hai mai Tamara...               -Stai ca mai am un pic....Termin...promit. Nu o sa ma mai auzi. Si ma oftic ca nici nu o sa iti fie dor de mine...si nici de vocea mea....nici nu ai sa stii ca am existat. O sa spui peste cativa ani....,,aia...cum o chema?!aia...mama Irmei...cum o chema?,,              -Opreste-te!              -Nu ....nu si de data asta...              -Dar oricum nu mai poti sa vorbesti...ti-au dat lacrimile...             -Asa e....imi tot repet...ca si daca plec...nu o sa il pierd pe August...dar pe tine. Iar TU nu meriti nimic! Pentru ca nu esti el!              -Cum adica?! Unde sa pleci? Tu te-ai prostit de tot mai Tamara draga...              -Way mai August...nu m-am prostit....nu conteaza unde...              -Hai sa mancam. Poate ca esti obosita acum si de asta vorbesti aiurea...              -Nu e asta....nu imi mai inchide gura! Asculta si tu ce am de spus! Chiar m-am hotarat!            Tamara era de data asta in picioare,sprijinindu-se cu o mana de masa,iar cu cealalta la ochi,pentru a isi stapani lacrimile. El statea in continuare jos,de data asta cu ochii larg deschisi si cu pipa in mana. Avea gura stransa de teama si nervi. Isi dadea seama ca acum nu o mai putea controla pe Tamara,sau ar fi putut...            -August....Ma gandeam sa iti spun cele doua variante...dar e inutil...e atat de clar ca nu exista decat una...da-mi batista!              -Poftim...              -Vreau sa stii totusi ca te-am iubit...              -Ce....variante...?          -Prima....cea imposibila...este acea in care se schimba lucrurile...si tu devi asa cum ai fost...atunci cand tineai la mine....si asa...am fi o familie fericita....si tu m-ai iubi pe mine si pe Irma....si totul ar fi asa de frumos....             -Dar va iubesc si asa....           -Hai mai August! Termina cu prostiile astea! Din dragoste urli la mine si ajungi sa ma lovesti nu?               -...            -Nu te mai uita asa la mine! S-a terminat! O iubesc pe Irma mai mult decat orice pe lumea asta acum...pentru ca August pe care il stiam eu nu mai exista....dar nu mai pot sa suport tot ce se intampla. M-am hotarat.....             -ce?            -Plec!            -Unde?            -Conteaza?            -Da! E dreptul meu sa stiu unde!            - Deocamdata...o sa intentez divort. Chem maine avocatul...            -Si daca nu sunt de acord?          -Dar August....asta vrei tu sa fie ultimul rau pe care mi-l faci? Vrei sa ma silesti sa stau langa tine? Iti spun ca este inutil... pot sa plec si fara sa am foaia aia in mana.... dar ma gandeam la tine...si la Irma...poate ii vei gasi o mama...pe care sa o iubesti...si cu care sa iti faci o familie fericita...          -Tamara......          -Gata lasa-ma!           Si astfel...se termina discutia inceputa asa de calm. Tamara i-a spus ce avea de spus. A plecat plangand in hohote in camera ei,pentru a incepe sa isi faca bagajul. Nici macar nu era hotarata sa faca asta...dar fiecare cuvant spus de August o forta sa isi dea drumul. Fiecare privire de-a lui era menita sa o umileasca....sa o faca sa il dispretuiasca. Se iubisera enorm cand fusesera tineri,dar acum totul se terminase. Si nu ii venea sa creada cum...cum a putut sa lase sa se intample una ca asta. Nu stia unde se va duce...nici ce va face...dar totul era deja consumat. August a ramas in picioare,de cand a auzit ca ea avea sa plece. Statea cu ochii in fata,ca un sphinx batut de vant. Se vedea deja sotul parasit,victima compatimita de cunoscuti. Ii era totusi foame....convins ca asta e doar imaginatia lui si ca pana maine totul va reveni la normal...isi lasa privirea in jos si se intreba ce zi era.Observa ca tutunul din pipa cazuse pe covor atunci cand isi lasase mana in jos. Cuprins de scarba momentului lovi pipa de lemnele din semineu,provocand scantei ce se pierdura usor si repede in aer. Indreptandu-se spre bucatarie cu pasi mari si apasati spuse in soapta...,,TRECE,,....

2 comentarii:

just_andra spunea...

interesant..a trebuit sa recitesc alea din urma ca sa-mi aduc aminte..si iti amintesc ca weil inseamna pt ca:)

Hubba Bubba spunea...

nu trece dar ma rog..oamenii sunt liberi sa traiasca cum vor chiar si in minciuna si in iluzii...imi place postul cam dramatic dar essentialul conteaza:)