10 apr. 2009

tup tup

                Eu stiu ca nu mai exist. Dar in fond,nu e nici o paguba. Tu nu ai stiut ca am existat vreodata. Drept urmare. Nu se observa nici o diferenta. Si totusi. Ce o sa se intample?                Imi e frica sa mai scriu. Nu stiu ce ar putea sa iasa. Prea multe chestii rele stau in mintea mea,asteptand sa fie tastate. Nu e chiar asa de usor...nu ti-ar placea...daca stau sa ma gandesc...poate ca nici mie nu mi-ar placea. Poate doar m-ar ajuta sa ma descarc. Si totusi. Trebuie sa anunt oficial ca m-am decis sa nu mai imi spun offurile in acest mod jalnic.                Nu tin la nimic mai mult(cand vine vorba de net si calc) decat la blogul meu. Poate ca este singurul lucru bun pe care l-am facut. Nu stiu totusi cat de bun e....dar printre chestiile pe care le fac eu...blogul era ceva bun.               Nu stiu de ce sa ma apuc. Nu stiu ce sa fac. Sunt mereu dezorientata in ceea ce ma priveste. Totusi,inca mai sunt capabila sa dau sfaturi utile altora. Nu mai stiu nici macar ce vreau. Eu,oficial ma simt completa pierduta,straina de tot ceea ce ma inconjoara.               Parca asta nu e viata mea,e prea diferita de ceea ce putea fi. Nu am nimic si sunt a nimanui. Nimicul nimanui. Nu am insa dreptul sa ma consider nici macar libera. Adevarul este ca nu ma simt bine. Am voie sa ma mai vait aici? In fond...eu am voie sa ma contrazic.dar doar eu.             Amintirile sunt cele care imi ajuta existenta in fiecare zi. Vreau ceva. Ceva imposibil momentan. Problema este ca am impresia ca nu este decat un moft. Timpul clar nu le rezolva pe toate.                Ma intreb de ce mama naibii fac oamenii chestii pe care nu le vor,care nu le aduc nici un folos si care nu sunt obligatorii? Poate ca ar trebui sa imi sustin ideea precedenta...si sa spun ca eu,un nimic,nu am voie sa imi pun astfel de intrebari. Nu am voie nici sa spun pur si simplu ca lumea e proasta. Nu am voie nu? Da bine.                Resimt senzatia furnicii de sub papuc. Resimt o nedreptate fireasca,precum aceea a mortii mele calcate accidental de talpa unui papuc...nici macar mov. Tragic nu?               Dorim sa fim unici si totusi incercam sa ii facem pe altii sa gandeasca precum noi,sa fie ca noi.                 Ascult aceleasi melodii de kkt...depresive pe deasupra. Nu mai am chef sa vorbesc frumos. Vreau sa fiu pe deal. O sa plec. Si stiu ca nu se va observa cu nimic lipsa mea,si ma enervez. Apoi ma calmez:)). Daca toate sunt trecatoare....de ce naiba mai incercam sa facem ceva? Si mai ales....de ce sa faci ceva in care nu crezi...care nu are nici un scop de urmat? Nu inteleg,si chestia asta ma....streseaza.:)              Cred ca pana la urma contrastele sunt tampite...adica...nu ai inteles ce am vrut sa spun...nu conteaza. Diferentele sunt enervante. Vreau un banal lipsit de orice gand,aparent. Pentru ca nu mi se da,o sa il dau eu.                 Apropo...ma simt datoare cu o foooooarte interesanta informatie. Am pierdut luna martie stand in casa,intr-o oarecare masura zacand.                    Vreau sa imi cumpar un stilou. Unul mov de la inoxcrom. Vreau multe si degeaba,nu fac nimic. Cu putin noroc o sa uit dorinta mea de a se face singure. Sa mentionez totusi ca am mai facut rost de o poveste. Una cu o zebra ce a scapat de la gradina zoologica si a fost prinsa de ploaie prin oras. Dungile negre I s-au luat si cand s-a intors la cusca nu a mai fost primita,pentru ca ingrijitorii nu au mai recunoscut-o:P.                   De ce se pun intrebari ai caror raspuns este deja stiut? Poate pentru ca un hobby urban este constituit de lucrurile inutile. Chiar si tu....iti pierzi timpul cu fiecare secunda. 

                 Nu mai vreau sa spun te iubesc nici te urasc. Nu mai vreau sa vorbesc. Am fost sunt si voi fi dezamagita,pentru ca am asteptari prea mari. In fond,spaga mea. Din cauza asta sunt acra(cica). Hmm. Vreau sa spun gata. Gata oricum,pentru orice. 

                 Sa nu uit sa mentionez ca nu mai suport soarele. Vreau sa ploua mult,fara oprire. vreau sa tune,si cerul sa se umple de fulgere...

                Tot ceea ce vad mi se pare trist. Si eu sunt trista. Trebuie sa ajung pe deal. GATA.

                                                                                      Tuturor tristilor,inclusiv mie

3 comentarii:

Andra Irena spunea...

off...mai romina..se pare ca iar ai o stare depresiva...imi pare rau:(
eu te iubesc oricum...
si stii u..poate pt unii esti un nimic..dar pt altii esti totul:*:*

Romina spunea...

way:))unde sunt altii astia mai andra?:))poate ii stii tu:))
imi place sa imi spui ca iubesti:))
doar sa fii mai convingatoare:x=))

Hubba Bubba spunea...

imi place postul..stiu senzatia..nasoala cum s-ar spune..dar necesara uneori:-?...de ce iei pare rau andra?nu pitem fi happy all day long:)pfooaa aia cu esto totu e baza=))te-au luat siropismele andra?=))