27 mar. 2009

La....mine

              E greu,primavara e intotdeauna greu. Regret,sincer,ca iar ,,ma descarc,, in scris. Nu pentru ca as vrea sa o fac altfel,dar pentru ca e trist. Este deplorabil sa imi secatuiasca in halul asta imaginatia si sa scriu numai despre trairile mele interioare. Dar ma doare capul.iar. Mi-am dat seama ca se termina martie....si Doamne cat de draga imi era mie luna asta...si aprilie si mai. Pentru ca am stat atat in casa,va trebui sa recuperez,si vremurile nu vor mai fi tot asa de frumoase cum ar fi fost fara tampenia asta de boala. O persoana strict inclinata pe partea de real mi-a spus ca de ce sa mai scriu de amalia..sau weil nicht...in loc sa scriu de mine? Intrebarea asta m-a facut sa ma hotarasc sa scriu neaparat continuarea Amaliei si daca se poate,si a ,,weil nicht,,. Si totusi,sunt niste povesti denaturate,pentru ca iti solicita prea mult nu numai imaginatia,dar si ingaduinta. Conversatiile din weil nicht apar de nicaieri,cu o ura nemotivata ce pare ridicola. Amalia pare o poveste spusa de o prostituata,iar eu ce mai pot face?              Eu vreau asa. Simt ca trebuie sa ma duc la tara. Locurile alea ma cheama,ma vor tot asa cum le vreau si eu. Ma simt legata de satul ala,mai ales de deal. Vreau sa urc dealul ala,sa o iau pe acea poteca intortocheata si inclinata. O sa gasesc multe flori de paste atunci cand ma voi duce. Stiu ca inca nu au dat pentru ca a nins. Gasesc si multe cochilii de melci. Ca sa pot sa intru pe locurile alea trebuie sa sar un gard. E un gard mic nu e problema. E de fapt o poarta facuta din sipci indoielnic de groase din lemn. Se clatina atunci cand imi las masa in maini pe ea. Cand ies o iau pe alta parte,si ies chiar prin gard,pentru ca are gauri. Degeaba se indeasa craci si maracini,taranii isi baga vitele prin astfel de feluri,gaurind gardul. As vrea sa zabobesc un pic sus,dar nu mai e nucul ala mare,a fost despicat de trasnet acum un an. Drept urmare,o sa o iau pe dealul ala din fata. Il urc repede,pentru ca altfel obosesc. De sus se vede satul...insirat pe langa drum. Masinile vechi depasesc prin curbe carute manate de tigani,pline cu fan,coceni,lemne...nisip sau alte asemenea lucruri. Se vede chiar si o masina dintracea patrata si albastra...care vinde legume.,,haideti la cartofi...cartofi...car'ofi...=))Cerul e senin...doar cativa nori mai fac o umbra placuta...se vad ulii de gaini,ce zboara in cercuri. Ma uit inspre dealul celalalt. Astept si vad ce vreau,un fazan. Si alearga speriat din tufa in tufa. Il pierd din ochi...si ma duc in jos,spre locul ala plin de ierburi...unde sper sa mai gasesc fulgi colorati. Am un manunchi intreg de floarea pastelui. Daca nu aveam ghinion cand o culegeam si eram mica,de ce as avea acum? Adevarul este ca nu as mai vrea sa plec. Dar cel mai probabil ca sunt acolo singura..mamaie o sa isi faca griji. Nu pot sa il iau pe varamiu cu mine,si oricum e molau. Fetele de acolo nu mai apreciaza natura,traiesc prea mult in si cu ea. Inainte sa plec nu uit sa iau cateva nuiele de alun. Sunt bune cand intri in obor la gaini,si sunt frumoase. Alunul are o coaja alba lucioasa...cu muguri sfiosi de un verde palid ascuns de un puf... O sa trec de zona rau mirositoare,ce marcheaza drumul spre deal. O sa ajung in curte,si cu ajutorul cutitasului ala mic si maro,cu care si eu si fratemiu ne antrenam aruncarile in pamant,voi da la o parte coaja de pe nuielele de alun,nu inainte de a pune florile intr-un borcan transparent(am spus oare ca am gasit si toporasi?!). Nuielele de alun au miros de pepene. Asta e ceva fascinant. Miros a pepene...atat de bine. Si nu e una din impresiile mele(ca acelea cand mananc branza si simt gust de miere,sau inghetata cu nesquick si simt gust de cafea)...atunci cand le avanti prin aer scot un zgomot pur si simplu frumos. Via trebuie sa aiba si ea muguri mici si cu tente mov verzui...frumoase. Capsunile din gradinita mica sigur sunt pline de flori...paturica alba ce incanta privirea atunci cand cobori din veranda. Si eu cobor prin veranda,ca sa nu mai trec si prin camera lui mamaie atunci cand doarme. Sa nu uit de garofitele roz. Sunt atat de frumoase...si de firave. Au niste noduri de unde se rup mai usor fabuloase...frunzitele alea ascutite de un verde ce da in gri...vreau si lalelele alea rosii batute,dar de ce sa nu fie si alea mov inflorite?si alea roz simple..alea mov inchis...tufanelele au dat si ele. Au dat si narcisele albe. Vreau si tufa de iasomie. Las seara geamul ce da in gradinita mica,de flori deschis....si ce miros vine...de la iasomie...           Aud apoi rasete zgomotoase pe strada,pentru ca gradinita e langa strada...incepe si Pufi sa latre. Imi aud numele strigat,scot capul pe geam si zic imediat. Sunt aproape gata,in fond sunt obisnuiti sa stea pe strada. Ma pregatesc psihic pentru o distractie locala,incep si eu sa folosesc apelativul ,,fata,, si cu gandul de a uita de tot,incep sa ma autocompatimesc pentru toacele ce urmau sa imi distruga picioarele.            Asa e intotdeauna...dimineata incepe atunci cand vreau eu..pe la 1. Vreau sos:))numai mamaie ica face un asemenea sos,prea gros dupa gustul maicamii. Sunt anumite feluri de mancare ce imi sunt dragi tocmai pentru ca vin de acolo. Primul pe lista e sosul rosu:))adevarata comoara. Urmeaza apoi ciulamaua...cand eram mica am mancat ciulama de gugustiuc...tataie prindea. E vesnica supa de taitei,fiind singura de altfel pe care o inghit. E si o friptura misterioasa. E un vas ciudat...e o cratita din material de tuci de fapt...in care se pun copane si cartofi..si se picura apa. Iese ceva atat de bun incat acum chiar imi e pofta grav de asa ceva.-la bucuresi nu poate sa iasa nici asemenator prea bine.:))in toata curtea e un gazon verde,foarte verde facut din iarba. E si tipirig mic pe langa poteca ce duce la poarta. De vreo 2 ani se intampla ca...papadiile au stricat gazonul de iarba,dupa mine il fac cu mult mai frumos. Pe maini ma spal la tuturoi....tuturoiul asta....vesnic cu probleme pe care eu incerc sa le repar,folosind uneltele lui tataie,este chiar in spatele leaganului,langa fosta bucatarie de vara. In bucataria aia de vara am batut eu primele mele oua pentru omleta. Mamaie i-a zis lui tataie ca eu am facut-o,si eu am aprobat...cat de fericita am fost pentru felicitarile ce mi se adusesera...era atat de clar pentru tataie ca voi ajunge o gospodina nemaintalnita...si doctorita... o sa dau in alte chestii...si o sa imi aduc aminte de cum ma dadea in leagan...de cum curata porumb stand pe un scaunel mic si verde,care a fost bagat pe foc chiar anul trecut...sau pe cel roz...printre cearceafurile batute de vant...intinse pe sarma cu acei carligi de lemn pe care nu ii puteam suporta. E si o masa cu musama langa bucataria de vara actuala...acolo mai toaca mamaie pentru pui,cu ditamai satarul...sub musamaua aia roasa de vreme cu floricele roz se ascunde cheia de la bucatria respectiva,care corespunde cu o magazie. Masa cealalta,pe care se mananca e galbena,are tablia de plastic gros si picioare de fier vopsite verde. Pompa e chiar langa gradinita de zarzavaturi,unde sta o galeata pentru gunoi. Tot acolo sta si farfuria de mancare a pisicii...acum mavo...candva bizu....pisucu....si atatia de petrica. Putul e un pic mai incolo,adapostit de bolta,bolta care se usuca pe zi ce trece tot mai rau...manerul de la roata e rosu...roata e fina,galeata e de fier. Apa are un gust special,multora neplacut. Mie imi place foarte mult,aduce a fier,mai ales bauta din canuta de fier atarnata de sarma din care e facut gardul gradinitei de zarzavaturi. Mai incolo e o banca...nu mai are farmecul bancii originale,pentru ca sipcile de lemn i-au fost inlocuite,i-a ramas in schimb scheletul...dar din culoarea de verde scorojit pe care o avea cand eram eu mica acum e un roz palid ce da in alb,ca si gardul. La usa casei e acea chestie pentru a da noroiul jos de pe talpa incaltarilor. Nu asta e in sine special...dar forma lui. Are un maner facut ca un cerc..ce iti ajunge pana la sold. Astfel ca atunci cand eram mica treceam pe sub el...inca mai incap:)). Oare as putea sa uit de scumpele mele gaini?nici o sansa. Nu mai am gainile pe care le iubeam...nu mai e ferante ipolito ademaro leonardo codita...nici macar bianca. Sunt oricum frumoase...si imi e dor de ele,ca nu le-am mai vazut de asta vara:)). In obor sunt si 2 cotete in care tineam porcul...intr-unul mai stau puii cand sunt mici,pentru ca altfel au niste bete cu acoperis foarte interesante de dormit. Locul in care fac ouale este insa cu totul special. Acolo si-au facut cuib si randunicile...acolo e intuneric...si praf. Praful straluceste minunat aninat in aer prin lumina venita din geamul podului. Bucataria de vara actuala,impreuna cu alte 3 incaperi magazii,este de fapt vechea casa,unde au stat parintii lui tataie. Are asadar un pod pe care toamna il umplem cu porumbul adunat de pe tarina. Pod plin de praf si el...a carui intrare este facuta cu ajutorul unei scari foarte mari si solide,scara ce a cazut peste mine cand eram mica. Eu nu inteleg cum am iesit teafara de sub namila aia...si nici cum a putut sa cada. Pufi are tarcul ei,in gradinita unde se pune trifoi. In gradinita aia mai este si un alun...2 peri....a fost si un gutui si un cires...pe care ii pusesera ai mei cand se casatorisera. Tragic ...s-au uscat. Ca si prunul renglot de langa put,ca si prunul normal de langa magazia cu lemne,ce e langa casa. Mai e si un corcodus acolo,si un pic de vie,mult ciugulita de gaini. In gura podului e un visin turcesc,care da semne ca va muri si el. Acum 2 ani parca l-am adunat pe tot...a fost unul din putinii ani in care a facut si el visine. V-am spus de urechelnita?am asa ceva acolo...e intr-un fel de ghiveci inconjurat de un cauciuc...imi place sa rup din ea si sa dau gainilor,dar apoi incepe pufi sa latre si trebuie sa ma duc in magazie la butoiul cu paine(uscata ce-i drept)de unde ii arunc si ei ce mi se pare ca nu are mucegai peste. In seara asta ii dau drumul lui pufi si ma joc cu ea. Trebuie sa o perii si sa ii dau cu praf pentru purici,ca sigur are din belsug. Cred ca am sangele acru...sau poate prost la gust pentru purici..sau poate ca pur si simplu nu ma plac,pentru ca nu iau niciodata de la caini sau pisici:)). Vecina noastra,cu care suntem un fel de rude,are vaca. Tanti mioara si cu nenea nicu. Mamaie face o cacao foarte buna(careia ii zice cacaua)...si cu biscuitii aia petit beure...si cu 2 sandwichuri cu unt si gem de piersici...totul devine genial,chiar si cu lipsa cablului. Daca se intampla totusi sa vreau sa vad ceva,ma duc numaidecat la tanti ionica,de visavis...de cele mai multe ori dupa ora 5 o gasesc cu fata ei daniela uitandu-se pe acasa...ma pot uita si eu. Desi...acum ca tanti ionica are grija de o nepotica aparuta in toamna...s-ar putea sa nu ma mai simt chiar asa in largul meu. In cealalta zi trebuie sa trec pe la tanti manci...mereu e trista....si mereu are atatea flori. Ma intreaba de mama,si mai vorbesc cu dansa despre clostile pe care le-a pus,despre escrocii ce nu au mai venit desi platiti sa ii faca brazdele...ma duc pana la vrajitoarea sa duc sticlele de bere ramase de cand m-a adus tata. Imi cumpar o punga cu bombonele mici si colorate,cu ciocolate inauntru. Sunt un fel de boni bon,dar mai mici si de un gust care displace celor cu gust fin domne:)). Salut respectuos betivii ce vorbesc zgomotos sau joaca table,printre care se varul primar al lui taicamiu,nea nelu. Se prea poate sa o intalnesc si pe nevastasa. As vrea insa sa-l mai vad pe nenea gica,fratele lui tataie. Surpriza,gasesc pe nevastasa,care iar vorbeste de fisu vasile de la bucuresti,de supararile ei...de nepoatasa oana si nepatosu alberto. Nu dupa mult timp ajunge si tanti rica,cu cele 2 nepotele cu ochii albastri si parul cret. Raspund catorva intrebari mai mult sau mai putin indiscrete,apoi vad pe poarta si pe miruna,nepoata lui tanti mioara(clasa I),insotita de fetita vecinilor,ce stateau unde candva era tanti mandita...mie imi place sa fiu inconjurata de copii. Fetitele sunt 4,dar vorbesc mult,au educatie diferita,si temperament si mai diferit. Intr-un final nu le pot tine unite. Unele la leagan,altele jucandu-se cu diverse chestii precum cartile mele cu printese....sunt preocupate de manichiura...de papusi...imi vine sa le zic sa gateasca cu un pic de noroi. Miruna e foarte isteata. Mai incolo un pic,dupa ce curtea se transforma din gradinita in curte prea linistita...apare o masina. E adina cu raducu. Raducu este finul meu,la care tin indiscutabil foarte mult. Merg cu ei la moreni,si o las pe mamaie singura o noapte. Acolo stau mult de vorba cu adina,care imi este verisoara,desi face aproape 40 de ani. Ma joc cu raducu,iar,mult. Ionut e de serviciu. A2a zi merg in partea cealalta,la verisoara simona,sora adinei. La didi,mama celor 2 si la puiu,tatal care este (sa ma ierte Dumnezeu,betiv). Gasesc pe varul stefan la calculator. Era vorbit deja sa vina cu mine in oras...pe la piata si prin parc. Veche discutie:))de ce vor fetele sa consulte mai multe tarabe si nu iau de la prima?luam niste covrigi cu sare,si mergem in plus. De acolo imi fac provizii cu dulciuri,menite sa imi aduca linistea sufleteasca. Pe drumul pana la adina,de unde trebuie sa imi iau bagajele termin jumate cu stefan:))apoi ma duc la cursa. Iau o masina plina, ca de obicei. Ma lasa in fata portii. Ma odihnesc...pe seara pe motiv ca ma duc la madalina ajung si la cimitir. Unde trebuie sa las aprinsa o lumanare mare,sa ii duc lumina lui tataie pentru ceva timp,in speranta ca nu o vor lua tiganii. Mai trebuie doar sa trec pe la vecinii de vis-avis,fara copii. Salut in drumul meu pe toata lumea,asa m-a invatat tataie,pe el poate il cunosc. Cum as putea sa il fac de rusine? Lumea imi raspunde...curios tuturor saluturilor:)). Se intampla ca vine si seara asta,pe care o pierd pe drumuri pana pe la 2...cam ca de obicei:))asta e...trebuie sa revin in bucuresti. Plus ca,acum ma doare capul foarte rau. Vreau intr-un loc in care stiu ca nu o sa ajung decat peste cam o luna...e mai putin de o luna. Dar eu trebuie sa merg acolo. Si trebuie sa nu imi uit iepurasul bleo,si nici ojele...si nici mp3ul...si nici pe negrisor...chiar daca nu am net...nici cartile..nici fardurile...nici pe mine cu totul:)).          Si am uitat sa spun de pomii infloriti. Ei bine,erau albi.

4 comentarii:

THE BEST DAMN THING spunea...

Iti spun sincer..as fi citit tot post`ul asta daca ar fi fost mai scurt..dar, avand in vedere ca deabia citesc pentru ora de romana, mi`e cam greu:D:D:D
Sunt sigura totusi ca e frumos ;;)

Andra Irena spunea...

muaa...ma romina...eu nu am nimic cu el ca e lung..ca m-am obisnuit..da culori mai urlatoare nu gasesti??? stii imi place mie verdele...dar ma dor dintii de la el

Hubba Bubba spunea...

adevar graieste andra:>=)))
amintirile astea...
ti-ai dat seama ca nu am kef sa scriu nu?=)))

Anonim spunea...

wow ....as fi citit si citit si citit..de ce nu e mai lung??? recunosc ca nu pasiune pt citit...dar tare frumos mai scri...