AZI

               Heheeeee.am chef sa scriu=))daaaaaa.sa dau cu o groaza de cuvinte menite sa exprime starea mea de spirit de toti peretii. Sa le lovesc atat de tare incat sa se deslipeasca literele. Eu sa imi uit cuvintele . Si ideile sa isi piarda forma. Si toata limba ce o stiam de la 9 luni sa fie dusa pe apa sambetei. Atunci poate ca mi s-ar urca scafarlia inapoi pe umeri. Si as vrea sa vorbesc,sa ascult si sa fiu inteleasa.pt ca exact asta mi-ar lipsi. Dar cum nimic din toate astea nu se poate intampla...nu imi ramane decat sa imi propun iar pentru sambata acel afis. E de fapt o foaie a4a....pe care o am in cap de foarte mult timp....,,inchide usa folosind CLANTA din exterior,,. Cei din casa asta lasa orice usa deschisa. Eu vreau sa fie mereu inchis,etans. Nu conteaza. Trebuie sa ma duc la dus. Si imi e f lene,imi e aproape rau. Ma simt fara viata,ma simt obosita. Dar nu pe moarte. Am obosit si sa imi spun ca maine va fi mai bine. Mereu spun asta,si daca nu m-as plictisi niciodata din principiu,atunci clar nu as mai fi folosit cuvantul asta.                   Am ajuns azi acasa sfarsita. Geanta parea sa imi reproseze faptul ca imi iau toate cartile si caietele. As vrea sa fiu invizibila,ca sa nu mai pot fi vazuta,cu atat mai mult fixata cu privirea de tot felul de tembeli de pe strada. Chiar si la ore. Se poate pune o pancarta care sa indice prezenta mea acolo. Ar fi teribil de amuzant ca profesorul sa mi se adreseze cu privirea in gol.                 Cand am iesit pe usa blocului pt a da unei tiganci care cersea o pereche de sosete pt ca ma rugase,am simtit miros de toporasi. E clar ca a venit primavara. Vantul asta e mai altfel. Poate ca e acelasi ...un pic mai nervos ca a trecut vremea lui. Sau pentru ca vremea lui va fi trecuta in curand? Nu conteaza prea mult. M-am hotarat sa ma duc la padure. Dar am teama ca o sa bat atata drum de pomana,ca nici viorelele nici macar un ghicel ca sa nu mai zic de toporasi nu vor fi dat pana atunci. Si eu atunci ce voi face? Nu e problema stiu...ma voi plimba prin cimitir ascultand croncanitul ciorilor. Voi face o ordine mai buna in ganduri printre acele cruci. Nu stiu cate spirite sunt prin cimitire,dar stiu ca toti cainii care stau prin cimitir sunt ciudati. Au o privire care te patrunde pana in varful calcaiului,umana.                Am ajuns eu si la concluzia ca oamenii pesimisti nu pot fi luati prin surprindere. Am renuntat sa fiu optimista. Nu cred ca imi placeau toate surprizele care apareau,in fond...ce mai conteaza?                Mai tineti minte cand aveam eu chef sa spun in stanga si indreapta ,,te iubesc,,? Ei bine acum vreau sa spun ,,te urasc!,,. Sa il spun cu toata furia de care pot dispune. Sa ma descarc de tot,apoi sa ma culc. Sa dorm si a2a zi sa fie totul asa frumos...cum ar fi putut sa fie fara sa spun eu ceva. Cum ar fi trebuit sa fie in mod normal,de la inceput. Dar stiu ca si daca as spune asta...as minti...asa ca nu imi ramane decat sa ma gandesc...ca nimic rau nu e intentionat. Totul e mult mai bine decat pare,iar eu sunt de-a dreptul paranoica. Poate e de la oboseala,ea e de vina intotdeauna.