spiritul de echipa/turma

Nu mai tin minte exact ce am facut. Nu am habar despre ce am spus. Nu stiu prea bine nici unde sunt. In spatiu si in timp. In mintea mea sau in realitate. Totul pare pierdut,dar mai ales eu. In inertia faptelor infinitul pare definitia actiunii. Ceea ce ma inconjoara e atat de apasator incat imi e greu sa mai si exprim. Evenimentele vin ca o avalansa. Si ma fac sa ma simt atat de mica.... Vreau sa aberez...sa insirui toate gandurile care imi trec...fara exceptii.. In primul rand as avea nevoie de un mediu caldut...as vrea sa fie placut... Dar pentru ca m-am saturat si eu si tu de fanteziile mele inocente voi vorbi despre altceva. Ma tot macinat de vineri incoace o idee. Si anume...care e marea diferenta dintre spiritul de echipa si cel de turma? Intr-adevar contextul a venit in cadrul unei ore...de psihologie mai precis. In viata trebuie sa reusim pe cont prpopriu,daca vrem sa il numim succes. Altfel....echipa din care fac parte a avut succes... Se pune atat de mult prea pe spiritul de echipa. Este esential pentru multi angajatori,ca doar vor o turma(echipa)nu minti stralucite. Imi amintesc o scurta poveste pe care am citit-o. Era vorba de trei baieti al caror tata murise. Le spusese ca in vie se afla o comoara. Au cautat-o fiecare dar nu au putut gasi nimic. Apoi,au sapat toti via,fara sa gaseasca nimic. In schimb,anul urmator via a dat un rod atat de bun incat s-au imbogatit toti. Daca au fost uniti au fost mai puternici....Cam asta ar fi ideea... Daca o oaie se avanta in locuri mai indepartate de turma,va fi incet incet urmata de toti colegii ei. Desigur...echipa se mentine unita chiar si pe marginea unei prapastii,,,chiar si cand ajung toti in padurea plina de lupi...Echipa oilor ramane unita! Fac totusi diferenta dintre aceste doua...SPIRITE!Adica....in cazul celui de echipa...se corecteaza ca sa ajunga la un bun rezultat. In cazul celui de turma...se urmeaza orbeste pentru orice rezultat. Raman totusi la ideea ca exista asemanari. Te rog sa iti spui si tu parerea...sa o comentezi pe a mea. Sa ma convingi ca gresesc(?!) sau ca gandesc corect. Daca mi-ai spune si despre alte asemenea teme le-as dezbate cu placere. Poate ca imi trebuie o tema data...ca in clasele mici... Ce proasta am acum impresia ca eram atunci...cum ma vedeam atunci in viitor...si cum sunt?daca m-as vedea asa cum sunt acum atunci...proabil ca m-as vedea proasta in viitor. Dar ce mai conteaza?Deja visez sa fiu mamica...si cand o sa fiu...o sa vreau sa fiu bunica...pentru ca asa sunt eu. Si nu orice se schimba...dar orice se poate distruge. E o diferenta. Schimbarea da,e buna. Atata timp cat uiti cat de bine te simteai inaintea ei...daca te simteai bine... O toamna placuta in continuare.

http://www.youtube.com/watch?v=_5EqkKToQHg