30 oct. 2009

fara limite

Pentru ca nebunia nu are limite.Si teoretic dar mai ales practic limitele nu par sa existe. Dam in schimb peste incapacitati. Doar noi suntem limitati.Si nu ne prea chinuim nici macar sa concepem depasirea propriei conditii. Sa fie oare din cauza ca asa suntem obisnuiti?Prea multi copii cu personalitatea subminata din totdeauna. Ajung si ei oameni ai societati. Din pacate sunt incapabili de orice fel de actiune. Actioneaza ca niste roboti coordonati,programati sa nu incalce ordinele. Si pentru ca asa au fost ei ,,educati,,(daca se poate numi educatie comportamentul de retard al parintilor cu lipsa acuta de endorfine si serotonina)asa fac si ei cu ale lor odrasle-leguminoase psihic si fizic. Ca un cerc vicios. Singurii care reusesc sunt cei care nu au fost astfel coordonati. Ori din nepasare,ori din exagerarea sunt proasta impunere a tutorilor. Emotional oamenii aparent puternici sunt distrusi. Roboteii sunt stabili,pentru ca nu au capacitati prea mari de asociere psihica-emotionala.Desigur,exista si robotei destabilizati...care separand inima de minte(emotiile de psihic)reusesc sa obtina o inteligenta emotionala,capabila de intuitie spectaculoasa.Din aceasta cauza,roboteii au si ei depresii. Dar pentru ca nu are cine sa ii coordoneze astfel incat sa paraseasca acea stare(ajunsa la nivelul psihicului)raman acolo.Pana ce mintea lor post depresiva vede gri-negru craciunul. Pentru copiii cu parintii coordonatori este imposibila viziunea de sub dominatia barbara.Este adevarat ca unii robotei nu ar fi capabili sa ia decizia corecta. Dar e suficient sa aiba un parinte care sa ii devina model. Un mic exemplu.Daca mama ta ar otravi pisicile de la scara blocului,si tie ti s-ar parea normal in timp,acceptand imoralitatea ca normalitate inevitabila.Si tu ai face asta sau ai fi de acord cu ea la varsta cand deciziile tale ar conta.Daca tatal tau fura masini,atunci si asta va fi normal!iar tu vei fi o scursura a societatii,poate mai rau ca el,ca doar vrei sa il intreci ca sa il faci mandru.Nu? Parintii astia...au primit si ei aceeasi educatie ,,comunista,,(ai deja 10 tricouri,eu aveam doua!pana nu ti se rup toate nu iti mai cumperi altele!ai inteles?).Parintii astia AU limite. Dar au atat de multe,ca sunt mai ingusti decat un zar de table.Nepermitand copilului sa isi dezvolte personalitatea dar nici macar individualitatea,ei isi exprima dorinta provocata de lipsa puterii decizionale.Refularea aceasta este permanenta,ajungand sa faca parte din comportamentul lor,din personalitatea lor.Acaparand trasaturile posibile.Primordial,omul isi doreste putere.Aspira la ea.Isi doreste sa comande,sa fie acultat. Mereu subminat,contrazis si in final infrant,isi pastreaza ardoarea instinctiva si normala de a ordona pentru cand va putea. Totusi,sunt destul de rare cazurile cand ideea unei inversari de situatie va fi posibila. Ajunsi pe ,,cont propriu,,daca se intampla vreodata asta,pentru ca mai ales mamele isi suna baieteii si la 40 de ani sa ii intrebe daca s-au spalat pe dinti sau daca au pus apa la flori(nevastata aia face de mancare?vrei sa vina mamica sa iti faca?)nu isi pot varsa furia asupra cui trebuie,adica asupra dominatorilor lor,dar o fac asupra supusilor.Au si ei satifactie,chiar daca au gresit persoana.Unii care erau foarte asupriti(nu ai voie sa iesi din casa saptamana asta)considera o darnicie uriasa daca isi lasa copilul juma de ora in mijlocul zilei sa mearga pana la colt si inapoi(noi il lasam sa faca ce vrea!ca parintii nostri erau foarte stricti si nu vrem sa se simta si el ca noi).Nu se simte ca voi,se simte mai rau pentru ca au trecut zeci se ani de pe vremea AIA. Circumstantele atenuante precum un cerc de prieteni cu parinti permisivi/dezinteresati sau ,,plini de incredere,, in odraslele lor ajung sa constranga copilul pana la lipsa comunicarii. Eu nu propun o revolutie impotriva celor ce submina autoritatea,propun negocieri pana la acorduri multumitoare pentru ambele parti,dar mai ales pentru viitorii oameni ai societatii.Nu de alta,dar nu e in ordine sa fim cu totii robotei.Desigur,sunt destui cei care vor profita si se vor bucura de incapacitatea voastra de afirmare.Iar in cazul in care esti un parinte,inceteaza sa mai fi de kkt,ca ce cresti tu nu e reincarnarea maicatii sub forma de copil,peste care sa te razbuni tu si sa iti arati puterea.Cum spuneam,nu mai fi de cacat!
mentionez ca eu nu voi fi o autoritate,dar o necesitate:)).
Iubitului meu blog,ce a facut un an pe 19 octombrie:X

Un comentariu:

Florin spunea...

la multi ani blogului :)
nu am mai intrat demult pe aici,sa imi fie rusine :(
Si al meau a facut un an :D