Tristete

-Unde ti e sangele? Se auzi in noapte o voce masculina clara cu aburul iesind in lumina slaba.

-Nu mai am...s a scurs...tot.

-Nu ai putut sa l tii?

-Curgea siroaie, la inceput s a dus involburat, dorind doar sa plece cat mai repede din trup, de parca ar fi fost gonit, apoi  a inceput sa se mai linisteasca, ramasese sangele batran care stia ca nu are de ce sa se grabeasca, ca tot acolo ar fi ajuns cu gravitatia asta. A curs linistit pana s au subtiat randurile si au devenit firisoare plapande, erau copiii uitati de parinti dar gasiti si prigoniti de ceva ce ii inspaimanta. Cred ca si splina s a dezintegrat... A facut ea ceva, ca era periculoasa, tinea cu vechiul partid, ar fi tot cautat sange cu care sa aiba de a face. 

-Si restul organelor?

-Vad ca s au descurcat bine, ma simt cat de normal se poate in cond date. Pana si muschii au prigonit mioglobina si acum isi definitiveaza noua culoare. Sunt chiar multumit.)

-Dar inima? Ea ce a facut?

-Inima... Nu sunt sigura, dar cred ca ea a fost tradatoarea. Ea a primit inlocuitorul. Era foarte suparata de la o vreme. Oricat se straduia tot avea mici defectiuni de la sange, el nu a vrut sa treaca cum trebuie prin rinichi ca sa ii usureze munca, incat pana la urma ea s a hotarat sa schimbe ceva. Functioneaza bine... Desi sufera legat de menirea ei de a pompa sange.

-Te a intrebat ceva?

-Nu, nu. Dar nu as fi oprit o oricum. 

-Dar tu? Tu cum te simti? Vad ca fulgii nu se mai topesc pe tine...

-Eu... Si eu sunt bine, doar ca inlocuitorul asta se depune pe unde prinde, acopera tot ce poAte.

-Nu exagerezi?

-Nu! Chiar deloc! E si sub unghii!

-Ce ai sub unghii?

-tristete.