Nu vei afla.Nu vei afla niciodata.Vei muri fara sa stii,sau in clipa mortii te vei minti ca ai aflat ATUNCI,ATUNCI ti s-a relevat!
Nu ai cum sa gasesti ceva ce nu cauti,chiar daca ai gasi ceva nu ai cauta,nu ti-ai da seama. Ai nevoie de speranta.Ideea de existenta te ajuta si te sustine,pentru ca esti slab. Te atarni de un fir de par,intregul tau echilibru emotional este pe o muchie de cutit.Ai fi in stare sa porti tocuri doar in speranta ca te vei infinge ca intr-un parchet prost. De fapt,pentru ca iti este atat de frica,desi nu vrei sa recunosti,vei merge UN PIC,apoi vei calca stramb. Te va absorbi o durere subtire,mult mai agera decat mintea ta,si nu vei realiza ca ai cazut,culmea:))ca inca mai cazi.
Speranta ta este o crenguta,care spui ca exista inainte de sfarsitul prapastiei.Asa spun toate povestile,in plus,ai auzit niste tipete si ai banuit ca sunt ale celor care s-au prins de ea. Dar prostutule,daca doar una exista,tu cum ai vrea sa mai ai loc?Tu vei cadea la nesfarsit,pana vei imbatrani.Ai sa cauti atat de mult salvarea incat nu vei mai vedea liliecii din jurul tau,nici muschii orientati spre nord,nici lienele ce te asteapta lipite de peretii prapastiei.Si cum ai putea sa mai vezi sau faci ceva,cand te-ai strans ca un ghem de lana,cand ti-ai ghemuit si pleoapele peste ochi,cand nu faci decat sa te rogi sa nu mori strivit de pereti?Intinzi doar o mana umeda de atata frica si emotii,fara sa desclestezii privirea,in speranta ca lemnul pe care il astepti te va prinde si scoate la suprafata.Nu se va intampla asta.
Si cum iti spuneam,nu vei afla niciodata.Tot asa,nu vei recunoaste niciodata,pentru ca nu vei putea,ca in adancul tau doreai sa cazi in prapastie,doar ca sa vezi si sa atingi acea crenguta,macar sa vezi daca exista sau nu.
Nu doreai sa cazi,pentru ca iti era teama sa afli ca nu exista.Acolo sus,puteai sa afirmi foarte raspicat ca ea exista,puteai sa argumentezi,aici nu.Pentru ca e clar ca tu tot cazi iar ea tot nu apare.In cadere fiind,ai uitat ca nu o vei putea vedea daca tii ochii inchisi.Iar acum,fara sa iti dai seama prea bine,trebuie neaparat ca sarmana crenguta sa iti vina tie in mana ca sa iti dovedeasca existenta ei.Chiar nu iti dai seama ca gresesti?
Nu,nu voi spune ca de fapt nu vrei nici sa o vezi,pentru ca doar vazuta nu iti va folosi la nimic,tu vrei sa o AI,sa o simti,sa poti spune cu toata fiinta ta ca e reala!
Putini sunt cei care s-au prins de ea,dar apoi nu au mai lasat marturie inainte de moarte,caci nu li s-a mai parut asa de important.
Asa ca iti repet,nu vei afla niciodata,si e putin probabil ca o vei intalni.As putea spune ca nici nu doreai sa te fi agatat de orice altceva decat crenguta,ceva cum ar fi o liana,pentru ca cea din urma te-ar fi adus la suprafata,pe cand prinzand crenguta,ramaneai blocat pe vecie acolo.Si poate ca asta voiai?Sau nu?Te astepti sa fie din aur sau din platina?poate de diamante?si daca ar fi mucegaita,cat de dezamagit ai fi?intr-atat incat sa spui ca nu ai intalnit-o niciodata doar pentru ca nu era asa cum ti-o imaginai tu?Nici macar tu nu stii ce vrei,asa ca nu imi voi mai da nici eu cu parerea.
Cu totii cautam acelasi lucru,constient sau nu:un sens.Multi cred ca viata lor ar prinde un rost,sau l-ar intelege ei daca ar avea/cunoaste dragostea adevarata(nu oricare,cea adevarata:>)iar eu despre asta am vrut sa vorbesc,cu mentiunea finala:aveti grija ce va doriti. 8 aug. 2010
Despre ce vorbeam?
Nu vei afla.Nu vei afla niciodata.Vei muri fara sa stii,sau in clipa mortii te vei minti ca ai aflat ATUNCI,ATUNCI ti s-a relevat!
Nu ai cum sa gasesti ceva ce nu cauti,chiar daca ai gasi ceva nu ai cauta,nu ti-ai da seama. Ai nevoie de speranta.Ideea de existenta te ajuta si te sustine,pentru ca esti slab. Te atarni de un fir de par,intregul tau echilibru emotional este pe o muchie de cutit.Ai fi in stare sa porti tocuri doar in speranta ca te vei infinge ca intr-un parchet prost. De fapt,pentru ca iti este atat de frica,desi nu vrei sa recunosti,vei merge UN PIC,apoi vei calca stramb. Te va absorbi o durere subtire,mult mai agera decat mintea ta,si nu vei realiza ca ai cazut,culmea:))ca inca mai cazi.
Speranta ta este o crenguta,care spui ca exista inainte de sfarsitul prapastiei.Asa spun toate povestile,in plus,ai auzit niste tipete si ai banuit ca sunt ale celor care s-au prins de ea. Dar prostutule,daca doar una exista,tu cum ai vrea sa mai ai loc?Tu vei cadea la nesfarsit,pana vei imbatrani.Ai sa cauti atat de mult salvarea incat nu vei mai vedea liliecii din jurul tau,nici muschii orientati spre nord,nici lienele ce te asteapta lipite de peretii prapastiei.Si cum ai putea sa mai vezi sau faci ceva,cand te-ai strans ca un ghem de lana,cand ti-ai ghemuit si pleoapele peste ochi,cand nu faci decat sa te rogi sa nu mori strivit de pereti?Intinzi doar o mana umeda de atata frica si emotii,fara sa desclestezii privirea,in speranta ca lemnul pe care il astepti te va prinde si scoate la suprafata.Nu se va intampla asta.
Si cum iti spuneam,nu vei afla niciodata.Tot asa,nu vei recunoaste niciodata,pentru ca nu vei putea,ca in adancul tau doreai sa cazi in prapastie,doar ca sa vezi si sa atingi acea crenguta,macar sa vezi daca exista sau nu.
Nu doreai sa cazi,pentru ca iti era teama sa afli ca nu exista.Acolo sus,puteai sa afirmi foarte raspicat ca ea exista,puteai sa argumentezi,aici nu.Pentru ca e clar ca tu tot cazi iar ea tot nu apare.In cadere fiind,ai uitat ca nu o vei putea vedea daca tii ochii inchisi.Iar acum,fara sa iti dai seama prea bine,trebuie neaparat ca sarmana crenguta sa iti vina tie in mana ca sa iti dovedeasca existenta ei.Chiar nu iti dai seama ca gresesti?
Nu,nu voi spune ca de fapt nu vrei nici sa o vezi,pentru ca doar vazuta nu iti va folosi la nimic,tu vrei sa o AI,sa o simti,sa poti spune cu toata fiinta ta ca e reala!
Putini sunt cei care s-au prins de ea,dar apoi nu au mai lasat marturie inainte de moarte,caci nu li s-a mai parut asa de important.
Asa ca iti repet,nu vei afla niciodata,si e putin probabil ca o vei intalni.As putea spune ca nici nu doreai sa te fi agatat de orice altceva decat crenguta,ceva cum ar fi o liana,pentru ca cea din urma te-ar fi adus la suprafata,pe cand prinzand crenguta,ramaneai blocat pe vecie acolo.Si poate ca asta voiai?Sau nu?Te astepti sa fie din aur sau din platina?poate de diamante?si daca ar fi mucegaita,cat de dezamagit ai fi?intr-atat incat sa spui ca nu ai intalnit-o niciodata doar pentru ca nu era asa cum ti-o imaginai tu?Nici macar tu nu stii ce vrei,asa ca nu imi voi mai da nici eu cu parerea.
Cu totii cautam acelasi lucru,constient sau nu:un sens.Multi cred ca viata lor ar prinde un rost,sau l-ar intelege ei daca ar avea/cunoaste dragostea adevarata(nu oricare,cea adevarata:>)iar eu despre asta am vrut sa vorbesc,cu mentiunea finala:aveti grija ce va doriti. 
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
2 comentarii:
Bună Ziua!
Eu sunt Vlad, unul dintre membrii Radio Whisper, un radio anti-manele dedicat bloggerilor şi nu numai.
Am vizionat cu atenţie blogul tău şi vreau să spun că am fost foarte fascinat de ceea ce am găsit. Am fost atras de subiectele interesante şi de originalitatea articolelor. Felicitări ! Încep să îl citesc cu drag.
Noi promovăm la radio diferite articole ale bloggerilor, iar azi am promovat un articol de-al tău ; am specificat sursa articolului şi am deschis şi un subiect pe baza acestuia. Dacă doreşti, poţi să ne recomanzi orice articol şi noi îl vom promova.
Cu scuzele de rigoare pentru acest mesaj de tip spam,acest mesaj este dedicat tie si la cei care merita care ii citim aproape zi de zi.
Ne-ar face plăcere, de asemenea, să ştim că ai dori să ne susţii în acest proiect de radio şi să accepţi o eventuală colaborare.
Pe Radio Whisper se difuzează toate genurile de muzică, exceptând manele şi piesele necenzurate, avem şi câteva emisiuni, ştiri etc. Ne-am propus să realizăm un proiect mare, iar pentru asta avem nevoie de susţinerea şi ajutorul tău şi al celorlalţi colegi bloggeri. Dorim să creăm o echipă numeroasă, de oameni cu un talent aparte şi m-am gândit că, poate, ai vrea să ni te alături şi să colaborăm, binenţeles, pe unul dintre domeniile care îţi place. Dorim, de asemenea,sa iti acordam un scurt interviu. Pentru noi sunt importante ideile şi modul de a gândi al bloggerilor şi al ascultătorilor noştri.
Îţi mulţumesc pentru timpul acordat, iar acum îţi propun să adaugi linkul sau bannerul nostru pe blogul tău şi să ne dai add la id-ul radiowhispercom sau un email radiowhispercom@yahoo.com pentru a discuta mai multe.www.radiowhisper.com
Mulţumesc,Cu stimă Vlad!
da si asa e cum zici tu ....nu vei afla daca nu vei cauta..mi se pare "corect"...aveai dreptate asa a fost viata mea..si probabil a tuturor sau a multora ca mine.Si poate si a ta!!!???credeam ca am vazut crenguta ,credeam ca o sa ma prin de de ea,credeam ca o voi prinde dar s-a intamplat ceva...mi-am dat seama ca acea crenguta era asa cum ziceai tu ..o simpla crenguta in mijlocul unei jungl plina cu alte optiuni liene,copaci inalti si tot asa. Si mi-am zis de ce as crede in crenguta si de ce as risca sa ma apropii de prapastie ,sau sa trebuiasca sa ies din ea icrezandu-ma (in ce?) in crenguta??care se va rupe cu mine cu tot...si totusi s-a intamplat ceva, ce nu vei afla decat daca vei cauta (sau intreba) ..si m-am vazut cazut in prapastie si nu doar ca am cazut dar cadeam mereu asa cum ziceai tu ,si ma afundam in acea mocirla in care picioarele nu imi mai erau de folos cu cat ma zbateam cu atat ma afundam mai mult ,iar mainile care odinioară ma ajutau sa sar de pe o liana pe alta, acum nu ma puteau ajuta cu nimic, eram disperat ..gata sa mor vedeam cum toata libertatea mea s-a dus; tineretea mea in fata morti era ca o nimica ..nu mai contau isparavile mele ;nimanui nu ii mai pasa de mine si nimic din ce eram, sau am fost ,nu ma putea scoate de acolo, nici mandria mea ,nici forta bratelor, totu se termina eram fara speranta fara putere ,singuru lucru pe care il mai puteam face era sa imi plang ultima clipa de viata ...eram ca iarba care nu apuca nici macar sa se usuce eram ca un fir de iarba care se afunda in noroi dupa ploaie, calcat de talpa unui copil asa incat nu se mai vede.. muream.....s- a dus.. vedeam crenguta aia si mi-as fi dorit s- o prind ..da ..era acolo la capatu prapastiei si eu eram jos ,si ma duceam si mai jos, cu fiecare secunda se departa de mine, eram atat de disperat atat de sigur si neajutorat ;mainile mele disperate se ridicau in sus ,as fi vrut sa pot sa o prind plangeam ca un copil parasit de parinti ,as fi vrut macar sa pot da timpu inapoi sa repar ce gresisem si sa termin ce lasasem nefacut ,dar era prea tarziu....si ma gandeam ..poate crenguta aia e tot ce mi-a ramas,dar vorba ta.. cum crenguta sa ma poata ajuta??.... cand toate lienele din juru meu de care m-am apucat s-au rupt si am cazut de fiecare data...tu aveai dreptate si vocea ta care la ureche imi soptea era reala ,nu mai era speranta ..eram pierdut pt todeauna eram un prost..un om fara minte.. cum as putea crede ca o crenguta ma poate ajuta???.. aici era sfarsitu meu ..dar s-a intamplat ceva ...ceva ce nu vei afla decat daca vei cauta. Si iata-ma sus pe Stanca deasupra junglei fara de sfarsit, deasupra copacilor de jos ,deasupra a tot ce e sub umbra ,deasupra visurilor de neatins , sub ceru albastru simtind razele soarelui care imi mangaie usor fruntea, raze ce credeam ca nu o sa le mai simnt niciodata ,si e atat de bine aici pe Stanca totu se vede ca in trecut ,si imi aduc aminte de acea prapastie si senzatia din mocirla ,ca de un cosmar ascuns in tabloul creeat de privelistea de aici de sus de pe Stanca de care m am prins si asa avea atatea de povestit de aici...dar cu siguranta, nu vei afla decat daca vei cauta ...si acum oricine ar fi acolo in jungla ,in prapastia adanca asa vrea sa auda vocea mea sa ii arat cararea de a iesi din ea(mocirla) asa vrea sa vezi si tu calea dar ..cum(???) ..nu vei afla ...decat daca vei cauta....
Trimiteți un comentariu