In unele momente as vrea sa te iubesc asa cum meriti. Dar cine sunt eu sa hotarasc cantitatea de sentiment? Si cum sa dau mai mult daca nu mai am de unde? Daca maximul a fost atins si irosit de la varsta asta mica si proasta,la care suntem niste hibrizi. Prea multi cu minte batrana in corp tanar. Prea tristi si suparati pe viata cu motiv. Ca si cum ar fi o molima. Daca ai trecut o data prin depresie recidivezi...si nu mai treci. Ramai acolo. Esti scarbit de ceea ce te inconjoara? Si eu. Vrei sa schimbi ceva? nu.pentru ca visul asta nu exista decat pt cei care nu vad adevarata mizerie in care se afla. Toata omenirea asta e infecta. Prea multe femei se calugaresc ca sa le fie iertate pacatele capitale. Prea multi calugari sunt ceea ce sunt datorita imprejurarilor. Prea multe inele pe degetele grasute ale preotilor. Dualitatea nu e infinita. De asta doare,pt ca se rupe. Mintile si sufletul sunt asa de mici ca se unesc si fac unul singur. Cand le desparti,nu mai sunt bune de nimic. Ajung gunoaie dragul meu. Gunoaie. Cum erau si inainte,pt ca nu au asteptat sa creasca. Si daca perfectiunea e un lup mov....iar subiectivitatea e movul de la o bratara...atunci poate ca si nebunia e o pasare colibri,ce se ascunde in urechea lupului meu mov iubit. Il iubesc asa de mult si degeaba. Nu vine niciodata sa il mangai. Chiar si cand am impresia ca il zaresc se pierde....mi s-a intamplat o data sau de doua ori sa ma trezesc cu el langa mine. Se uita la mine...dar nu a stat mult..s-a dus prin padure,la naiba.