Baba

                   -Saraca baba....ce sa ii facem mama?                    -Nimic draga mamii...nu mai e nimic de facut...                    -Dar...asa...singura...nu o sa o duca mult...                    -O va duce atat cat va vrea...crede-ma.                    -Ce tot vorbiti voi acolo? Crede-ti ca baba e surda mototoalele maichii? Baba aude tot...auzul nu e zbarcit ca fata....                    -Mama hai sa o luam cu noi la oras!                    -Dar ce are sa faca ea acolo? Oricum nu vrea...                    -Baba mea...vii cu noi la Bucuresti? Hai ca sa nu mai stai aici singura...stai la noi...o sa ai tot ce iti trebuie...                   -Eu am crescut aici. La ce bun sa plec acum cand tineretile mele s-au ofilit de atata timp? Cimitirele voastre sunt pline...si pline de hagi....aici am eu loc langa mosul meu...mosul meu...                  -Ce vrei sa iti lasam de mancare mama? Eu cu fata plecam ca avem treaba. Ai aici de toate...doar sa vrei sa mananci.                 -Duceti-va sanatoase fetele mele...baba vrea sa ramana singura. Dar baba nu e singura...trebuie sa vina mosul la ea...daca nu vine el se duce ea la el....ma duc eu la el...ca ma asteapta...il vad...sta cu bratele intinse sa ma stranga la piept. Ah....                   -O ia razna baba....                  -Hai sa plecam. Ia geanta si iesi ca ii zic eu ca plecam.                  -Bine mama.... sarut mana baba..!                   S-a inchis usa. Ultima clipa cand a mai fost atinsa clanta pe dinauntru a trecut.Usa a scartait incet si trist,zgaltaind funda mare si neagra ce atarna pleostita.                 -Baba e singura....sau nu e singura? Ati lasat baba sa moara aici...dar baba va multumeste ca nu ati mai chinuit-o...de ce sa ma luati la Bucuresti mai copii? Ce sa caut eu acolo...de cat l-am trancanit pe saracul mos ca sa nu ma lase singura...ma dor toate ciolanele....copiii mei iubiti....doar pe voi va mai am...dar voi nu o mai aveti pe baba. Sa stiti ca baba v-a iubit ca pe ea...sa o iertati pe baba daca v-a suparat...sa nu o uitati pe baba decat daca va face sa suferiti amintirea ei...baba va va iubi mereu....copiii mei...de ce credeti voi ca m-am prostit eu asa de rau sa nu mai pot sa va pup ultima oara pe frunte?Mosul v-ar fi zis....,,pupa-ma taica!doar te iubesc!,,dar uite ca il aud pe mos...ce te-as mai pupa eu...dar te-ai dus....vine baba la tine...nu te las singurel mosul meu...Cand a trecut viata mea?ma vad zbarcita in minte,dupa cum simt la mana asta care tremura ca batuta de nuia. Nu mai am gene...sa-mi tina o lacrima in aer...le lasa pe obrajii astia buhaiti sa curga...ce urata s-a facut baba....stai..stai ca viu acu'. Mana stanga...au...mosule ma doare...asa ma iei? Ti-am zis ca viu...acu' de ce ma grabesti? Stai sa mai fac si eu doi pasi....aoleu ce greu...e....mai!maaaaaai!!!!....asa mai....?               Umilinta a prins mandria de picior si a trantit-o la pamant. Un zambet larg dezvelea larg dintii atacati de tartrul vremii. Obrazul drept cadea lenes pe barna ascutita si lungita de timp si slabiciune. Ochii mari,luciosi,ca de peste se uitau in gol...aruncand privirile unui copil ce a primit un sac de jucarii. O fericire tembela si inexplicabila stralucea pe chipul spalat cu lacrimi.               -Sunt libera...viu.viu acu'!