4 iun. 2009

Substanta de contrast

               Sentimente contradictorii. Ca o frunte fierbinte chinuita de febra intr-un trup strabatut de frisoane. Ca un solitar fulg de nea in vazduhul torid al unei plaje. La fel de absurde la un loc precum un cersetor la o parada a modei. Intreaga tragedie se produce cand sesizam cat de reale si posibile sunt toate. Ca si cum am analiza pozitia nucii in perete,iar la final am spune:merge!se potriveste!               Ah Doamne! Dar oare locul unei bucati de lemn eliptice oarecum este pe jumatate in moloz cu var superficial,iar in cealalta jumatate in aer?               Corina avea o pisica. O duce la doctor. Mult iubitul animal suferea de calvitie.(inchipuie-ti!)Acesta din urma fiind zoofil,starea pisicii se inrautateste pana la deces. Corina cumpara alta pisica,iar in timp ce o mangaie pe aceasta sanatoasa felina,se gandeste la cea incinerata intr-un crematoriu. Uda blana siamezei cu lacrimi dupa cea persana,actuala crezand ca sunt lacrimi de fericire datorate posesiunii ei.(scuzati numele  stapanei,dar mi se pare cel mai comun nume ce se potrivea aici)               Concluzia? La prima vedere poate ca este departe de gandurile voastre,al tau de fapt,pentru ca TU citesti. Poate ca solutia bolii pisicii nu era DOCTORUL(zoofil de altfel). Sa o luam treptat. Mult stralucitoarea blana a pisicii persane isi gasea sfarsitul dintr-o cauza. Acea cauza era chiar stapana,care ii vorbea prea mult,nepermitandu-i sa doarma cele 17 ore recomandate. Vindecarea ar fi venit deci ...de la tacere. Sau altfel. Pisicile sphinx sunt foarte frumoase,iar Corina,in ignoranta ei incomensurabila nu stia ca pot exista pisici sanatoase fara blana. De altfel,nici nu ar fi vrut sa aiba asa ceva.               Ce vreau eu sa spun de fapt aici?Ca poate ca nu intotdeauna solutia se afla acolo unde pare evident a fi. Poate ca ...ar trebui sa ne gandim mai bine la ce vrem. Sa ne dam seama cand e cazul de imposibilitatea dorintelor,altfel vom fi obligati sa suportam consecintele,precum Corina. De cate ori suntem suntem siguri de ceea ce spunem? De cate ori credem macar ceea ce convinge pe altii? Sunt tentata sa spun ca oamenii actioneaza fara sens. Dar ma gasesc in postura de om si vreau sa elucidez enigma propriilor actiuni. Recunosc ca imi este din ce in ce mai greu sa travestesc realitatea in aceste texte,ce mi se par acum canonice.               Tie cum ti se par contrastele? Te gandesti la culori cand auzi cuvantul asta? Eu nu la asta ma refeream...ma gandeam la contraste dintre sentimente,ganduri si vorbe.                De ce spun oamenii lucruri care nu sunt adevarate? In care nici macar nu cred? Care nici macar nu au un scop precis? Oare asta ii face sa fie mai interesanti sau ii caracterizeaza de-a dreptul? Atatea intrebari ale caror raspunsuri nu sunt nici eu sigura ca vreau sa le aflu.                A venit vara. Ce presupune aceasta incalzire la nivel psihic? Oare schimbarea peisajului va produce indirect si o schimbare la nivelul gandirii? Sau macar al starii de spirit? S-ar putea spune categoric. Depinde unde ne uitam cand mergem:in fata sau in jos. Nu de alta,dar betonul a ramas la fel,nici macar nu se mai fura bani pt borduri noi,ca doar vin alegerile.               Incerc sa trag linii intre temperatura si starea mea,intre vremea acestui anotimp si actiunile mele. Sunt mai activa. Rad si alerg mai mult. Dar pot spune sigur ca nu ma simt neaparat mai bine. Deduc ca ceea ce trebuie schimbat intotdeauna....va fi cauza,efectul fiind iremediabil adesea.               Ma simt incapabila sa mai comunic. Nu mai am puterea si timpul pentru a repara ceea ce putea sa nu fie gresit,putea fi perfect! Ma enervez si am migrene cand vad ca nimic nu isi gaseste rezolvarea de capul lui! Cand nu iti convine ceva,schimba! Sunt prea obosita si pentru a ma convinge de principiile mele,ce trebuie reimprospatate la intervale de timp mai mult sau mai putin fixe.              Timpul trece prea repede! Si nu stiu ce poate fi mai incorect decat ramanerea noastra in urma fata de el. Ca o randunica ce striga dupa un pescarus. Am ramas in urma!!! trebuia sa zburam amandoi! (pescarusul e timpul)               Regretul meu va fi etern daca v-am plictisit in vreun fel cu acest text,dar Dumnezeu imi va fi martor ca nu a fost cu intentie(nici cu dorinta). Va urez o vara cat mai frumoasa,plina de ploi,ca doar alea sunt cele mai frumoase din acest anotimp. Ah da. Si desigur....cat mai multa distractie(placuta) si succese(pentru cei care prefera fetele brunete,ca eba,succesuri).

Un comentariu:

just_andra spunea...

interesant si nu...
cateva chestii care mi-au placut..altele acre parca nu au ce cauta aici..in orice caz..e un post care merita citit.,..