Vina

@Ah, daca ai stii cat vreau sa imi canti la pian pana dimineata. Am obosit. De ce mai apare oboseala daca nu avem timp de odihna? Hai sa plecam de aici! Hai, hai, hai! Unde? Nu stiu unde. Gasim noi un loc. Asta e problema? De ce nu vrei? Tie iti place aici? Eu m-am saturat! Vino cu mine. Am sa ma supar daca nu vii. Scuze, nu trebuia sa spun asta. Dar si daca nu o spuneam nu insemna ca nu e adevarata si ca nu se intampla.

@Trecand peste cuvintele astea rasarite aiurea in capul meu, vreau sa discut despre vina. Cine o poarta? Recunosc ca gandurile mele nu au stat foarte mult asupra subiectului, insa voi exprima ,,embrionul” parerii.

@Ca sentiment/senzatie, nu e ceva placut. Categoric. Apare ca urmare a constiintei noastre mai mult sau mai putin incarcate(cu inclinatie spre mai mult). Nu voi vorbi despre vina ca despre ceva ce este aruncat de la unul la altul, ca ceva ce se rafrange asupra unui personaj ca o lumina orbitoare de reflector. Nu voi vorbi despre vina care stigmatizeaza, ci despre cea pe care o resimtim inauntrul nostru, care ne macina si ne alieneaza de firescul vietii noastre.

@Poate fi teribil de puternica. Ne poate pune la pamant, ne poate schimba. Cu alte cuvinte, e de temut. Si totusi, e fireasca umanului din noi. Ne poate determina sa facem binele pe care in conditii ,,normale” nu ne-am fi gandit sa il facem. Asadar, categoric are si partile ei bune.

@Daca ma simt vinovata? Pentru? Pentru multe ma simt vinovata tocmai pentru ca ma simt vinovata. Imi cunosc destul de bine actiunile si fac distinctia dintre greseala si actiune. Intentiile chiar conteaza(pentru mine). Poate din cauza ca mai tot timpul sunt bune:))

@Daca vina e pentru cei slabi? Absolut deloc! Trebuie sa fii puternic ca sa ti-o poti asuma. Dar desigur, trebuie sa iti dai seama ca vina este ceva ce se asuma, nu ceva ce se arunca pe o persoana!:))

@Si acum ajung la recenta mea idee iluminatoare, pe care vreau sa o explicitez printr-un exemplu. Daca Raul este cel care duce la Vina intr-un final, el devine din intamplare/fapta chiar cauza. Desi trebuie sa luam in calcul constiinta, care declanseaza aceasta transformare.

@Daca avem impresia ca ni s-a facut un rau, suferim, nu putem controla asta-prima reactie va fi sa spunem cauza ce implica anumite persoane. Mi-a facut asta=>eu victima,X criminal!

@Nu este deloc asa! Trebuie sa ne invinuim DOAR pe noi. Suna dur. Dar asa e. Cum a ajuns X in postura sa poata face ceva? Cum am ajuns noi in postura ca ,,ceva” sa ne poata face rau? Trebuie sa fim capabili sa controlam ceea ce simtim, chiar si ceea ce gandim. Ganduri involuntare? Nu trebuie sa existe! Vina este mereu doar in noi. Si nu este vorba despre ,,sentimentalisme”, dar in general. Suntem vinovati de tot Raul care ni se intampla. Nu voi spune acum si ca il atragem...sau ca il meritam:))nu pentru ca nu ar fi adevarat...dar oricum.

@E momentul sa ne asumam viata. E plina de vina! Dar e a noastra, deci tine de noi sa o schimbam. Iar daca nu suntem in stare sa o schimbam trebuie sa o acceptam. Simplu, nu?:))