Tema la romana.2.comentariu pt Shakespeare in love:>:)):x

           Shakespeare in love este unul dintre putinele filme ce mi-a placut. Mai mult drama decat comedie romantica,ecranizarea pare sa surprinda o relitate de vis. Actiunea este plasata in sec XVI,in Anglia. Aflat intr-o pana de inspiratie,Shakespeare isi gaseste noua sursa intamplator:Viola de Lesseps.             Dragostea celor doi este transpusa in marea lui opera,Romeo si Julieta. Cei doi proveneau din medii foarte diferite. Will era un tanar scriitor,ce isi ducea viata dupa o zi pe alta,promitand piese mai multor patroni de teatre. Viola era fiica unui negustor bogat.              Iubirea lor este de la inceput imposibila,Will fiind casatorit,iar ea in incapacitate de alegere al viitorului sot. Constransi de normele mai mult sociale decat morale,ei sunt nevoiti sa isi ascunda dragostea. Tanara Viola iubea poezia si teatrul,crezand in dragoste. Admiratia ei pentru poetul Shakespeare face ca dragostea pentru el sa creasca. Will isi gaseste in ea muza mult cautata.             Doica da o nota amuzanta filmului,ea fiind protectoarea fetei,ajutand-o.              Viola isi ia un risc foarte mare travestindu-se pentru a putea juca. Ea gaseste nu numai bucuria de a fi pe scena,dar si ,,rasplata,, de a il avea alaturi pe iubitul ei.              Decorul este de o importanta mare,reusind sa ne transpuna atat in acea perioada,cat si in acele locuri. Sfarsitul este ,dupa mine, tragic,desi regizorul a incercat sa dea o nota optimista,sugerand supravietuirea dragostei lor peste timp si spatiu.            Consider ca elementul iubirii a fost foarte bine surprins in acest film. Pasiunea,dorinta,emotia,riscul,neasteptatul,nebunia si dependenta,chiar si permanenta impletindu-se cu succes pentru a descrie ,,aventura,, celor doi.             Pot totusi sa ma indoiesc despre marea lor dragoste. De ce nu era ea destul de puternica pentru a fugi impreuna? Pentru a renunta la tot si a isi risca propria viata(inclusiv pe a celui iubit)?            De ce aceasta dragoste nu i-a innebunit si nu i-a facut sa actioneze ca propriile personaje?            Desi regizorul a dorit sa stearga gustul amar al despartirii lor,intuitiv definitiva,printr-o perspectiva optimista,sunt de parere ca nu a reusit decat aparent. Dragostea poate trai din amintiri,dar se transforma in suferinta continua si acuta,ajungand o obsesie. Ea trebuie sa isi aiba izvorul in prezent. Contest astfel decizia celor doi de a se desparti,doar din ordinul reginei. Daca nici dragostea nu poate depasi orice bariere...atunci trebuie sa fim facuti pentru a trai in lanturi.

Weil nicht 3

            -Of Doamne! Nu mai vreau nimic! Vreau doar sa ma lasi in pace! Crezi ca poti? Nu ma intelege gresit. De fapt ce spun eu aici...nu m-ai inteles niciodata! Nici nu ai incercat! Aici esti si tu de vina! Nu ai vrut sa ma cunosti August! Nici macar nu ai incercat! Acum off.....            Se opri pentru 2 secunde ca sa ii poate vedea fata si reactia. August statea nemiscat si linistit pe fotoliu,sustinandu-si pipa cu degetele inconjurul ei,in coltul drept al gurii. Isi tinea ochii intredeschisi si se uita melancolic cand la focul mocnit din semineu,cand la miscarile Tamarei dintr-o parte intr-alta a camerei slab luminate. Era o atmosfera romantica,exact ca in seara cand se mutasera ei acolo....acum 16 ani.             -Cred ca imi e foame....As vrea sa mananc.             -Esti....esti.....DU-te si mananca!             -Du-te si pune-mi!         -Dragule....voiam sa vorbesc cu tine. Sa iti explic....ca eu de fapt sunt femeie,sotie si mama...nu sluga. Voiam sa iti spun ca ai interpretat gresit pana acum postura mea in casa asta. Voiam sa lamurim cateva lucruri....            -Mai Tamara....Fii tu femeie serioasa...!           August vorbea linistit,cu privirea atintita in continuare asupra semineului. Ochii se mai micsorasera un pic. Avea obiceiul sa devina irascibil,si poate ca deja ar fi izbucnit daca Tamara s-ar fi uitat la el. Nu suporta ca cineva sa se uite la el sau sa ii spuna ceva pe un ton mai ridicat. Era intotdeauna cel mai calm,cel putin aparent.            -Dar sunt mai August.....stii ce zi e azi?            -Una importanta daca ma intrebi. Si?            -Imi pare rau ca ai ajuns asa...Hai sa incep totusi frumusel...            -Ai culcat copilul?            -L-a culcat Victor...            -Unde e Victor acum?            -Ce iti pasa tie? Vorbeam ceva! Cu tine chiar!            -Draga....Am voie sa intreb...si sa stiu chiar ce fac membrii familiei mele...            -Victor e fratele meu. L-am rugat sa stea in camera lui ca sa pot vorbi cu tine.            - De cand ai inceput tu sa ii spui ce sa faca lui Victor?            -De cand avea 6 ani....            -Pfff....spune mai repede ca doar imi e foame!             -Draga August.... Eu am luat o hotarare!            -Teoretic doar asta faci,si niciodata nu te-am auzit spunand o hotarare buna.            -Diferenta e ca de data asta....nu mai glumesc...            - Imi e foame.            August devenise deja agitat si incercand sa scape de o posibila discutie din care nu ar fi iesit victorios facea tot posibilul sa opreasca discurusul Tamarei. Aceasta se asezase turceste pe jos,la o mica distanta fata de semineu,stand cu spatele la August.           -Tu nu ma intelegi mai August...eu vreau sa fiu libera!           -Nu te vad la inchisoare...spuse acesta pe un ton ironic.          -Ma simt ca o omida inchisa in gogoasa ei....e casa mea...si totusi...eu nu sunt ceea ce ar trebui sa fiu. Eu nu sunt eu de cand stau aici. Eu trebuie sa fiu libera!           - Ce incerci sa imi sugerezi....?!           -Nu iti sugerez...iti spun....August....eu stiu....poate ca nu ti-am spus niciodata totul asa cum era. Iti spun acum,cand e prea tarziu. Ai putea daca ai vrea...dar nu conteaza pentru ca nu vrei. Stiu eu...          -Vorbeste mai clar!       -Te-am iubit asa cum nu credeam ca pot iubi pe cineva. Te-am avut in inima mea incontinuu...cand s-a nascut Irma am crezut ca sunt cea mai fericita femeie de pe pamant...te aveam pe tine...si pe ea. Mai era si Victor cu noi....ma temeam ca nu cumva Dumnezeu sa imi ia toata bucuria pe care o aveam. Nu stiam ce sa fac ca sa o pot proteja,cred ca atunci am inceput sa devin eu ,,enervanta,, pentru tine...               -Hai mai Tamara...               -Stai ca mai am un pic....Termin...promit. Nu o sa ma mai auzi. Si ma oftic ca nici nu o sa iti fie dor de mine...si nici de vocea mea....nici nu ai sa stii ca am existat. O sa spui peste cativa ani....,,aia...cum o chema?!aia...mama Irmei...cum o chema?,,              -Opreste-te!              -Nu ....nu si de data asta...              -Dar oricum nu mai poti sa vorbesti...ti-au dat lacrimile...             -Asa e....imi tot repet...ca si daca plec...nu o sa il pierd pe August...dar pe tine. Iar TU nu meriti nimic! Pentru ca nu esti el!              -Cum adica?! Unde sa pleci? Tu te-ai prostit de tot mai Tamara draga...              -Way mai August...nu m-am prostit....nu conteaza unde...              -Hai sa mancam. Poate ca esti obosita acum si de asta vorbesti aiurea...              -Nu e asta....nu imi mai inchide gura! Asculta si tu ce am de spus! Chiar m-am hotarat!            Tamara era de data asta in picioare,sprijinindu-se cu o mana de masa,iar cu cealalta la ochi,pentru a isi stapani lacrimile. El statea in continuare jos,de data asta cu ochii larg deschisi si cu pipa in mana. Avea gura stransa de teama si nervi. Isi dadea seama ca acum nu o mai putea controla pe Tamara,sau ar fi putut...            -August....Ma gandeam sa iti spun cele doua variante...dar e inutil...e atat de clar ca nu exista decat una...da-mi batista!              -Poftim...              -Vreau sa stii totusi ca te-am iubit...              -Ce....variante...?          -Prima....cea imposibila...este acea in care se schimba lucrurile...si tu devi asa cum ai fost...atunci cand tineai la mine....si asa...am fi o familie fericita....si tu m-ai iubi pe mine si pe Irma....si totul ar fi asa de frumos....             -Dar va iubesc si asa....           -Hai mai August! Termina cu prostiile astea! Din dragoste urli la mine si ajungi sa ma lovesti nu?               -...            -Nu te mai uita asa la mine! S-a terminat! O iubesc pe Irma mai mult decat orice pe lumea asta acum...pentru ca August pe care il stiam eu nu mai exista....dar nu mai pot sa suport tot ce se intampla. M-am hotarat.....             -ce?            -Plec!            -Unde?            -Conteaza?            -Da! E dreptul meu sa stiu unde!            - Deocamdata...o sa intentez divort. Chem maine avocatul...            -Si daca nu sunt de acord?          -Dar August....asta vrei tu sa fie ultimul rau pe care mi-l faci? Vrei sa ma silesti sa stau langa tine? Iti spun ca este inutil... pot sa plec si fara sa am foaia aia in mana.... dar ma gandeam la tine...si la Irma...poate ii vei gasi o mama...pe care sa o iubesti...si cu care sa iti faci o familie fericita...          -Tamara......          -Gata lasa-ma!           Si astfel...se termina discutia inceputa asa de calm. Tamara i-a spus ce avea de spus. A plecat plangand in hohote in camera ei,pentru a incepe sa isi faca bagajul. Nici macar nu era hotarata sa faca asta...dar fiecare cuvant spus de August o forta sa isi dea drumul. Fiecare privire de-a lui era menita sa o umileasca....sa o faca sa il dispretuiasca. Se iubisera enorm cand fusesera tineri,dar acum totul se terminase. Si nu ii venea sa creada cum...cum a putut sa lase sa se intample una ca asta. Nu stia unde se va duce...nici ce va face...dar totul era deja consumat. August a ramas in picioare,de cand a auzit ca ea avea sa plece. Statea cu ochii in fata,ca un sphinx batut de vant. Se vedea deja sotul parasit,victima compatimita de cunoscuti. Ii era totusi foame....convins ca asta e doar imaginatia lui si ca pana maine totul va reveni la normal...isi lasa privirea in jos si se intreba ce zi era.Observa ca tutunul din pipa cazuse pe covor atunci cand isi lasase mana in jos. Cuprins de scarba momentului lovi pipa de lemnele din semineu,provocand scantei ce se pierdura usor si repede in aer. Indreptandu-se spre bucatarie cu pasi mari si apasati spuse in soapta...,,TRECE,,....

Interviu...cu un necunoscut:))

                   -Iti e dor de mine?              -Nu....              -Vrei sa ma mai vezi?              -De ce as vrea sa te vad?              -Deci nu...intrebarea urmatoare. Este adevarat ca nu ma cunosti?              -De ce sa te cunosc?! Nici nu as vrea.:|              -Deci da...ce ar mai fi....ma iubesti?              -Hai mai ca esti nebuna:))cum sa te iubesc?              -Nu deci....ce crezi ca simt eu pentru tine?              -De ce ar trebui sa imi pese?              -Raspunde si tu altfel...nu tot cu o intrebare.              -Raspunde daca tot te-am intrebat.              -De ce as raspunde la ceva ce nu are vreo importanta pentru tine?              -Din politete.              -Atunci cred ca intr-o alta viata mi-ai spus nesimtita.:))              -Eu nu cred in asa ceva. Mai ai ceva sa imi spui?              -Stai sa mai vad ce mai scrie pe aici....              -Te misti cam incet...poate ca nu esti facuta pentru asa ceva.              -Ai spus ca nu ma cunosti asa ca taci!              -Nu am spus...              -Nu conteaza. Ce ai face pentru mine?              -Asa...degeaba?              -Presupunand ca iti pasa...              -Ah...esti simpatica...si totusi....              -Spune.              -Stai sa ma gandesc...              -Hai.              -Nimic!=))doar nu te asteptai sa fac ceva nu?:))              -Vrei sa mai ai de-a face cu mine?              -De ce ma intrebi?              -Pentru ca asa scrie aici.              -Dar nu e corect!se refera strict la tine!              -Esti prost. Nu intelegi nimic. Multumesc de raspunsuri oricum. Papa              -Esti nebuna...Du-te!

Asa...de Paste...>:D<

              Trebuia sa scriu si eu un post cu ocazia sfintei sarbatori de Paste. Cred ca ar trebui sa incep cu urarile,pentru ca multi nu citesc decat inceputul:-?. Drept urmare va voi ura chestii simpatice la sfarsitul textului:)).               Trebuie sa spun cu regret ca nu am simtit sarbatoarea asta. Nu stiu cand a venit si nici cand a trecut...acum fiind duminica seara.                Nu am avut niciodata notiunea de iepuras:)). Ce iti aduce iepurasul....in toti ceilalti ani nimic...anul asta...s-a indurat de mine si mi-a dat bani,ca unui cersetor...chit ca nu am cerut....cu mentiunea...,,vezi pe ce tampenii ii mai cheltui...(si intr-o completa scarba)numai prostii iti cumperi!,,. Am avut si eu buna intentie de a face curat in toata casa ...ma gandeam ce fericita o sa fie mama cand o sa vina acasa si o sa gaseasca frumos in toata casa... Dragutii fulgi...2 dintre ei...s-au apucat si mi-au facut o ordine geniala in raft...s-au apucat si de sifonier...doar ca nu l-au terminat...mie mi-au ramas o groaza de chestii,majoritatea haine,imprastiate peste tot si pentru ca nu am fost in stare sa le strang....le-am indesat in pungi depozitate acum in spatele canapelei...ordine in stil romina... Eu am inceput sa ma ocup de toata casa. Dupa ce am dat cu aspiratorul apare mama care de cum vine....isi arata puterea corzilor vocale...deoarece muzica era data prea tare! Asa ca...am renuntat. Imi place sa cred ca am avut intentie...dar nu am avut cu cine... Oricum...am fost la piata si mi-am imputit geanta cu aroma de ceapa si usturoi...amanunte:-j:-j. ,,Toata lumea da in branci,nesimtot-o!,,-asta mi-a spus simpatica mea bunica..pentru ca eu nu faceam absolut nimic...am fost o planta....mama cu sormea(putin) si bunica...au gatit...au facut toate mancarurile alea cu miel...stufat drop ciorba...au facut oua frumoase...dar la ce bun? Eu am dat cioc singura. Mana dreapta a spus ,,Hristos a inviat!,, iar cea stanga i-a raspuns ,,Adevarat a inviat!,, am dormit pana la 2 in ziua Pastelui...mi-a placut ca a plouat...macar atat.               Stiu ca mai trebuia sa scriu despre cateva chestii....sa nu uit de TEVI...si da...ma rog:)). Poate as putea sa strecor aici si o noua idee...si anume ca...toate chestiile rele sunt facute involuntar. Nu am vrut aproape niciodata sa fac rau. Nu imi place sa ii fac pe ceilalti sa se supere(desi cel mai adesea se supara fara motiv,parca special ca sa ma enerveze pe mine,ca doar sunt amuzanta cica atunci cand sunt nervoasa).M-am gandit eu mult si am hotarat ca ar fi cazul sa imi cer scuze oficial pentru toate chestiile care i-au facut in vre-un fel pe ceilalti sa sufere. Nu urasc pe nimeni...deabia daca simt antipatia....dar se intampla sa actionez fara sa imi dau seama. Oricum:))mai bine mai tarziu decat niciodata:)). Persoanele care se supara ma cam enerveaza. O alta chestie descoperita de curand...este inutilitatea supararii:)). De ce sa te superi daca iti trece? Cea mai tembela reactie a unei persoane suparate este...a ta andra...,,hai ca eu am plecat,, sau nici macar. Pur si simplu pleci! E ca si cum nu ai face fata situatiei si iti iei talpasita. Ma rog. Poate ca eu am un mod mai ciudat de a actiona cand vine vorba de suparari...eu ma comport dupa o cearta sau ceva gen...ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Mi se mai intampla(mai ales din partea pers care nu ma cunosc) sa mi se spuna...hey stii suntem certati...sau si mai frumos...sunt suparat/a pe tine! Imi vine sa spun ,,ei na!iauzi...,,esti suparat/a pentru ca nu poti sa ma intelegi. Eu nu actionez fara motiv sau scop...Daca te suparam intentionat...aveai voie sa fii suparat pe mine. Altfel NU!... atunci cand tii la cineva...ii doresti fericirea. Si nu altceva! Am avut o discutie cu Baloo pe tema asta. Nu cred ca este ceva mai important decat fericirea(exceptand dragostea). Drept urmare,eu cred ca atunci cand chiar iti pasa de cineva,faci orice pentru a il vedea fericit,aici intrand si minciuna. Rux era de o alta parere,evident. Eu imi sustin in continuare ideea,deoarece nu ma transforma intr-o mincinoasa... sa nu uit sa mentionez de sacrificii...e suficient cuvantul...nu mai spun nimic despre ele.               Pana una alta...am chef de munte si de mare....mi se intampla sa ma vad ori pe o plaja scaldata in soare...ori intr-o padure. Vreau foarte mult la padure...dau si eu din taste...iar sansei ii dau cu piciorul...candva...o sa ajung si eu la padure....o sa imi fac o casa pe deal...si o sa stau acolo...si imi voi arunca telefonul in lac,fara sa ma mai bag dupa el. Vreau si cu barca in herastrau...dar imi e frica si ca ma voi pierde(iar)si ca voi cadea in lac....iar eu nu stiu sa innot. Ma rog...nu vreau sa stiu cat de stupid va suna...dar cred ca nu mi-as mai dori nimic absolut...daca l-as avea pe tataie. Imi e foarte dor de el...vreau o eternitate in care eu sa am 4 ani...si sa fie totul ca atunci...cu un mic amanunt...si anume...acela de a nu imi mai dori sa cresc. Deja nu mai vreau. Dar daca dau timpul inapoi...imi aduc aminte cat de mult....voiam.SARBATORI PASCALE FERICITE!.

Dupa 80 de ani

            Romina si Ruxandra dupa 80 de ani..doua babe cu bastonul in mana...cartilajele slabanoage se vad prin pielea stafidita...in timp ce degetele lunguiete stau departate de varful batului,agitandu-se frenetic...din cauza lipsei de echilibru...si a batranetii. Romina:Mai Baloo..tu ti-ai gasit prietenia ideala,prietenia aia la care visai? Ruxandra:Nu Romina..da tu ti-ai gasit dragostea ideala salbatica si posesiva? Romina:Nu Ruxandra...astept sa isi dea gluga jos...               Adevarul este ca lucrurile sunt ciudate. Textul de mai sus este opera Ruxandrei in mare parte...de fapt....este a amandurora...               Naivitatea asta...isi bate joc de oameni. Sentimentele ii fac naivi,le acopera ochii...urechile...tot. Si alea isi bat joc de oameni. Exista ceva care sa nu isi bata joc de oameni?               Este coplesitor sa iti dai seama ca toata munca ta(pentru persoana ta)se duce pe apa sambetei,din cauza unui moment de slabiciune. Auto-dezamagirea este mult mai grava decat oricare alta.                Nu regret doar ca am ajuns asa cum sunt acum. Regret ca mi-a luat atat de mult timp sa imi dau seama de cum stau lucrurile. E ceva gen...cum am putut sa nu imi dau seama?!?!!!              Cum?!?!

tamtam-ce-am avut rabdare sa pun

Sunt multumita ca am ajuns la tara...la cimitir la tataie...si pe deal...poate ca ar fi trebuit sa raman acolo...oricum...am facut poze...multe...si am de gand sa pun si aici cateva....

Xena,Harap-Alb si Cipi.

              Hehe...:))sunt anumite mentalitati...pe care le inteleg...desi poate ar fi mai bine sa nu o fac...culmea...cele pe care as vrea sa le elucidez(pentru ca mentalitatea umana este suficient de complexa pt a fi considerata o enigma)...nu reusesc asa cum as vrea...              Am sa iti spun o poveste. Este ,evident, inspirata din realitate. Ma rog...              A fost odata ca niciodata,ca daca nu ar fi fost,nu s-ar fi povestit....o fetita.              Numele fetitei era...Xena! Avea un frate mai mare,numit Omul negru din cauza pigmentului mostenit de la tatal lor. Xena avea parul castaniu si ochii verzi. Nu semanau deloc,dar se intelegeau foarte bine,si aveau(si inca mai au)o familie fericita...alaturi de cei 2 parinti si bunica lor. Sa nu uit sa mentionez ca erau amandoi foarte frumusei:)).               Intr-o buna zi de primavara,friguroasa ce-i drept,veni de pe un alt taram o prietena de-a Xenei. Numele ei era....Gabzi. Deoarece se vedeau destul de rar ambele fete erau nerabdatoare sa se revada.:))               Gabzi merge la Xena acasa pentru a viziona un film alaturi de Omul negru si 2 porumbi(un var de-al Xenei si gajica lui). Dupa ce au trecut pe la magazin pentru a cumpara ciocolata si periuta de dinti pt ca gabzi o uitase pe al ei taram,au reusit sa faca floricele,in premiera,o adevarata realizare:)). Au vizionat un film numit placinta america....teribil de prost(amanunte). Xena era nerabdatoare de sosirea lui Cipi. Cipi era prietenul ei,de 3 luni chiar(asta e nu mult,este extrem de mult). Cipi lucra in acelasi taram ca Gabzi,fara sa se cunoasca evident. Era din acealasi tinut cu Xena,unde isi avea si familia. Gabzi a solicitat amanunte despre relatia Xenei cu Cipi. I s-a parut o perioada lunga 3 luni,si i-a spus asta Xenei. Acesta i-a raspuns ca nu se vad decat in weekend,cand vine el cu masina. De asta nu se plictisise Xena deci!(trebuie precizat faptul ca Xena avea tendinta de a se plictisi foarte,dar foarte repede). Interesanta chestia asta...gandi Gabzi,si mai ceru si alte detalii. Cipi a fost descris ca un tip inalt brunet si cu ochi verzi.,, Agreabil ,,exclama Gabzi cand aparu Omul negru de la legatul viei,si incepu sa ceara o bricheta si sa dea ordine. Dupa ce isi primi bricheta,care era a lui Gabzi,isi facu drum pana in casa si le lasa pe fete sa gateasca in continuare. In timpul filmului Xenei ii veni ideea de a merge la club. Era sambata seara...trebuia doar sa ajunga Cipi,pentru ca apoi sa mearga cu totii(si erau cam 8). Gabzi s-a dus acasa la ea ca sa se pregateasca de club,ca doar nu putea sa mearga cu acealeasi haine. Nu avea haine pentru un asemenea eveniment,dar nici pentru temperatura din acel tinut. Xena a sunat-o ca sa iasa in drum pentru a porni la drum. Spre surprinderea lui Gabzi,in drum nu era decat Xena cu Omul negru. Cipi nu avea sa mai vina,ramasese la fratele lui.                 La club Xena si Gabzi au dansat si s-au simtit foarte bine...mai ales Xena. Era foarte suparata din cauza ca Cipi preferase sa ramana la frasu acasa decat sa vina cu ea. A pus ochi pe un tip,numit Harap-Alb. Era evident,imbracat in alb din cap pana in picioare,cu un pierce sticlos si stralucitor intr-una din cele 2 urechiuse. S-a dat pe langa el o groaza,iar in timpul noptii Harap-Alb a sunat-o pentru a ii spune cat de bine arata si alte dulcegarii menite sa ii incante urechile Xenei. Cipi a incercat si el sa o sune pe Xena,dar aceasta nu i-a raspuns.                A2a zi Xena a fost cu Gabzi si o alta fata la biserica. Pe drum,Gabzi a cerut iar amanunte despre viata amoroasa a Xenei. Relatia cu Cipi se terminase definitiv,dar ea nu avea absolut nici o treaba...dupa 3 luni... Era foarte fericita de noua achizitie,si anume Harap-Alb.             -Are hotel la mare.             -ooooo!bun bun,exclama cealalta fata             -Avem unde merge la vara fata!               -Da fata ce tare!!!!             -Dar pana la vara mai e mult mai Xena...spuse Gabzi.             -eeeee....nu e chiar asa!             -Pai si crezi ca sta cu tine ca sa se uite in ochii tai sau cum?spuse Gabzi pe un ton un pic ironic.            -Eh draga,nu face el nimic ca e mai fraier asa. Mi-a spus fratemiu ca e mai tantalau!            -Aha....sopti Gabzi cam dezamagita             -E super tare!Way! Azi vine si ma ia ca sa mergem in oras! Doamne cat de dragut poate sa fie!!!e cel mai tare de prin imprejurimi!             -Incearca si tu macar sa ii pui un pierce normal!spuse Gabzi cam indignata             -Dar mie imi place!             -Dar e stralucitor!!!             -pai si ce are?! Si eu am asa,doar ca pe negru.             -Negru e altceva....            Au continuat apoi drumul pana la biserica discutand despre alte chestii...mai mult sau mai putin stupide.           Gabzi s-a gandit apoi.... Ii intelegea gandirea Xenei,dar nu putea sa fie de acord cu ea. Era de acord cu partea in care Xena nu trebuia sa sufere...dar...se oftica pentru ca ea nu ar fi putut sa faca asa. In partea a2a a povestii,cu Harap-Alb...i se parea scandalos felul in care Xena privea lucrurile. Singura intrebare ce ii venea in minte lui Gabzi...era aceea daca o fata ca Xena trebuia compatimita sau felicitata...            Si acestea fiind zise...ti-am spus povestea asa...s-am incalecat pe o sa...sau am baut un redbull si am prins aripi...si m-am dus naibii...pt ca am o stare de kkt. Cel mai bine e cu ochii inchisi.afara e prea multa lumina ca sa ii deschizi.

tup tup

                Eu stiu ca nu mai exist. Dar in fond,nu e nici o paguba. Tu nu ai stiut ca am existat vreodata. Drept urmare. Nu se observa nici o diferenta. Si totusi. Ce o sa se intample?                Imi e frica sa mai scriu. Nu stiu ce ar putea sa iasa. Prea multe chestii rele stau in mintea mea,asteptand sa fie tastate. Nu e chiar asa de usor...nu ti-ar placea...daca stau sa ma gandesc...poate ca nici mie nu mi-ar placea. Poate doar m-ar ajuta sa ma descarc. Si totusi. Trebuie sa anunt oficial ca m-am decis sa nu mai imi spun offurile in acest mod jalnic.                Nu tin la nimic mai mult(cand vine vorba de net si calc) decat la blogul meu. Poate ca este singurul lucru bun pe care l-am facut. Nu stiu totusi cat de bun e....dar printre chestiile pe care le fac eu...blogul era ceva bun.               Nu stiu de ce sa ma apuc. Nu stiu ce sa fac. Sunt mereu dezorientata in ceea ce ma priveste. Totusi,inca mai sunt capabila sa dau sfaturi utile altora. Nu mai stiu nici macar ce vreau. Eu,oficial ma simt completa pierduta,straina de tot ceea ce ma inconjoara.               Parca asta nu e viata mea,e prea diferita de ceea ce putea fi. Nu am nimic si sunt a nimanui. Nimicul nimanui. Nu am insa dreptul sa ma consider nici macar libera. Adevarul este ca nu ma simt bine. Am voie sa ma mai vait aici? In fond...eu am voie sa ma contrazic.dar doar eu.             Amintirile sunt cele care imi ajuta existenta in fiecare zi. Vreau ceva. Ceva imposibil momentan. Problema este ca am impresia ca nu este decat un moft. Timpul clar nu le rezolva pe toate.                Ma intreb de ce mama naibii fac oamenii chestii pe care nu le vor,care nu le aduc nici un folos si care nu sunt obligatorii? Poate ca ar trebui sa imi sustin ideea precedenta...si sa spun ca eu,un nimic,nu am voie sa imi pun astfel de intrebari. Nu am voie nici sa spun pur si simplu ca lumea e proasta. Nu am voie nu? Da bine.                Resimt senzatia furnicii de sub papuc. Resimt o nedreptate fireasca,precum aceea a mortii mele calcate accidental de talpa unui papuc...nici macar mov. Tragic nu?               Dorim sa fim unici si totusi incercam sa ii facem pe altii sa gandeasca precum noi,sa fie ca noi.                 Ascult aceleasi melodii de kkt...depresive pe deasupra. Nu mai am chef sa vorbesc frumos. Vreau sa fiu pe deal. O sa plec. Si stiu ca nu se va observa cu nimic lipsa mea,si ma enervez. Apoi ma calmez:)). Daca toate sunt trecatoare....de ce naiba mai incercam sa facem ceva? Si mai ales....de ce sa faci ceva in care nu crezi...care nu are nici un scop de urmat? Nu inteleg,si chestia asta ma....streseaza.:)              Cred ca pana la urma contrastele sunt tampite...adica...nu ai inteles ce am vrut sa spun...nu conteaza. Diferentele sunt enervante. Vreau un banal lipsit de orice gand,aparent. Pentru ca nu mi se da,o sa il dau eu.                 Apropo...ma simt datoare cu o foooooarte interesanta informatie. Am pierdut luna martie stand in casa,intr-o oarecare masura zacand.                    Vreau sa imi cumpar un stilou. Unul mov de la inoxcrom. Vreau multe si degeaba,nu fac nimic. Cu putin noroc o sa uit dorinta mea de a se face singure. Sa mentionez totusi ca am mai facut rost de o poveste. Una cu o zebra ce a scapat de la gradina zoologica si a fost prinsa de ploaie prin oras. Dungile negre I s-au luat si cand s-a intors la cusca nu a mai fost primita,pentru ca ingrijitorii nu au mai recunoscut-o:P.                   De ce se pun intrebari ai caror raspuns este deja stiut? Poate pentru ca un hobby urban este constituit de lucrurile inutile. Chiar si tu....iti pierzi timpul cu fiecare secunda. 

                 Nu mai vreau sa spun te iubesc nici te urasc. Nu mai vreau sa vorbesc. Am fost sunt si voi fi dezamagita,pentru ca am asteptari prea mari. In fond,spaga mea. Din cauza asta sunt acra(cica). Hmm. Vreau sa spun gata. Gata oricum,pentru orice. 

                 Sa nu uit sa mentionez ca nu mai suport soarele. Vreau sa ploua mult,fara oprire. vreau sa tune,si cerul sa se umple de fulgere...

                Tot ceea ce vad mi se pare trist. Si eu sunt trista. Trebuie sa ajung pe deal. GATA.

                                                                                      Tuturor tristilor,inclusiv mie

Amalia 5-doar o alta viata:))

          -Sunt...bine...doar....dezamagita.             -de ce?            -nu conteaza. Ajuta-ma sa strang doar.            -dar amalia....unde te duci? De ce pleci? Macar spune-mi si mie...            -albert.....nu e ceva ce poate fi stiut de tine...            -de ce nu e niciodata ceva pe care sa il pot stii si eu?!?! care e marele secret? Spune-mi doar de ce pleci si apoi o sa te las in pace!            -Nici macar nu iti pasa daca plec sau raman... esti doar foarte curios,si ofticat pentru ca tatal tau nu iti spune despre ce e vorba....           -Nu e adevarat!           -Pe cine incerci sa minti? Pe mine sau pe tine?da-te la o parte. Vreau sa strang si alea.            -Poate ca sunt egoist,dar vreau sa stiu motivul pentru care pleci. Apoi te las.           -Intreab-l pe tatal tau.           -Stii bine ca nu imi va spune.           -Eu da,dar tu poti sa speri. Da-mi voie sa trec te rog           -cat mai ai de gand sa te fatai in felul asta?           -Pana cand o sa imi termin bagajul.           -Dar amalia....           -nici un dar. Daca nu poti sa taci,iesi din camera asta! Daca stau sa ma gandesc mai bine...iesi oricum! Acum!            -Bine! Si usa se auzi trantindu-se...           Odata ramasa singura,amalia se tranti pe pat. Simtea ca vrea sa scape,dar in acelasi timp o nesiguranta teribila ii atrofia fiecare particica a creierului. Facea exact ceea ce I se spusese,fara sa mai fie capabila sa caute o alta solutie. Isi dadea seama de situatia trista in care se afla,si in unele momente ar fi vrut sa se revolte,sa declame nedreptatea ce I se facea....apoi frica ii mistuia chiar si cele mai adanci maruntaie,si ii taia tot elanul. O frica fara o cauza precisa,de o putere enorma,mult mai care decat a ei...o tinea strans...cu niste franghii invizibile inconjurate. De fiecare daca cand incerca sa isi faca un pic de curaj pentru a infrunta situatia...era stransa si mai tare...pana ce ramanea aproape fara aer. Lacrimile ii innecau apoi ochii...si se simtea trista,singura,parasita...se simtea asa cum era de fapt,cum fusese intotdeauna. In adancul ei...voia sa schimbe asta...dar nu avea curaj sa se gandeasca la asa ceva. Astepta doar sa se termine...in timp ce un somn asemanator cu un lesin o cuprindea...de fiecare data cand se gandea mai mult decat ii dadea voie propria frica.              Aberatia suprema este aceea ca de cand murise...traise mult mai mult decat in timpul vietii....poate prea mult. Daca nici macar pe lumea cealalta nu isi putea regasi linistea...? atunci unde? Se intreba daca nu cumva anabele doar isi batuse joc de ea,trimitandu-i mesajele de la anafeo...            Situatia era foarte clara. Amalia era insarcinata cu fiul lui Albert...judecatorul a aflat imediat de la servitoarele ce ii pazeau si ingrijeau castelul. Asa ceva era de nepermis. Toata reputatia lui ar fi fost distrusa,el izgonit din acel loc...era complet de neconceput. Albert era in fond fiul lui...ii crease dintotdeauna probleme,si il incurca mereu...dar existenta lui era cunoscuta superiorilor. Amalia era complet nefolositoare....si enervanta. De ea trebuia sa scape deci,dupa copil evident.             Dar cum ai putea sa scapi de un copil ce se naste spirit? Este sortit nemuririi....este imposibil de ucis...este...un spirit.... Avea sa se reincarneze in ceva...avea sa plece...dar oare ce va pastra de la Amalia si de la Albert? Judecatorul nu s-a mai gandit prea mult la aceste treburi,si la doar o saptamana de la aflarea vestii,Amalia era iar cu 1 kilogram mai usoara. Ea nu ar fi acceptat niciodata asta...intamplarea a facut ca anabele sa afle astea de la bufnita...cand aceasta adormise in mijlocul unei judecate. De cand amalia plecase din tinutul raului,anafeo fusese pedepsit in ultimul hal,astfel ca intr-un final a decis sa plece intr-un loc in care sa nu mai fie gasit,si nici macar cautat. Singurul care stia unde se afla era chiar anabele,astfel ca acesta din urma i-a dus mesajele amaliei. Aceasta a putut sta astfel linistita,stiind ca anabele avea sa o duca acolo unde era si anafeo... intr-un fel se simtea usurata pentru ca locul parea interesant...i se spusese ca era o combinatie a tuturor tinuturilor ei, a iadului si a raiului...i se spusese ca totul era ciudat acolo. Ca acolo avea sa nu mai poata sa zboara...si ca va imbatrani repede. Dar pana la urma... oriunde ar fi fost mai bine decat in casa judecatorului.                 S-a gandit cat de cat si la albert. Tinea oarecum la el...poate mai mult din obisnuinta. Dar oricat de mult ar fi vrut,nu putea sa il ia cu el. De asta se hotarase sa nu ii spuna motivul plecarii ei....l-ar fi facut doar sa sufere si mai mult. De la ceva vreme albert se schimbase si incepuse sa gandeasca... ceva ciudat se intampla...dar amalia nu mai avea timp sa afle ce.... Bagajul era deja facut. O astepta doar...o alta viata.....la propriu.