100 de zile:))

@NU....timpul nu trece aiurea. Sigur are un scop. Totul are daca nu un scop,cel putin un final...mai mult sau mai putin trist. Depresia a ajuns in stadiul in care nu mai crede in fericirea deplina ca posibila:)). @As vrea...sa visez...asa cum faceam eu. Demult. @Recitind aceste randuri scrise prin iarna(cel mai probabil februarie)mi-am adus aminte cat de trista eram. Mi se face mila de mine cand ma gandesc:)). Acum imi vine sa rup usa,dar intamplator,sunt bolnava(de vreo 3 saptamani). @Desigur,nu a fost nevoie sa rup usa,a fost suficient sa vina o teza ca sa ies din casa. @Intrebare(retorica). Vi s-au parut posturile mele vreodata haioase?:))exceptandu-l pe cel mai amuzant post ever,care este cel mai amuzant,a fost vreun altul?Probabil ca limbajul meu da senzatia de gluma,va mai poate pufni rasul la vreo exprimare din porumb... @Atunci de unde senzatia ca scriu...aiurea. Nu. In general(cu exceptia mai sus mentionata)scriu ceea ce gandesc,simt,traiesc etc. Problema e ca la un moment dat in capul meu totul capata doi poli,si tine de starea de spirit varianta pentru care voi inclina cand voi fi invocata. Daca inversam o expresie deja stiuta,obtinem una buna. Mare caracter,mare om. Asa ar fi corect. @Asa fragmentat cum e postul asta,scris in 100 de seri,cam asa sunt si eu. Nu mai exista coeziune in nimic. Ma simt impuscata. Nu simt durere,simt ca e amortit orice element sentimental. Ma simt atrofiata,ca un ardei copt dintr-o salata plina de otet. O fi otetul acru,da nu mai simte el...deci,curga otetul! @Probleme de acceptare? Hmm...suna cunoscut. Poate si de resemnare? da. Pentru ca mi se pare absurd ca atata timp cat esti in viata sa nu fi langa mine. Adica daca este posibil,de ce sa nu fie? da. Rationamentul meu este absurd,pentru ca nu tine cont de posibilitati,tine cont doar de dorinta mea. @Te-as baga intr-un borcan si i-as face o gaura mica in capac,sa iti mai vina si aer.te-as pune undeva la umbra,sa nu te arda soarele si sa nu stai nici in sauna totusi. Vezi ce draguta sunt? Eu desigur ca m-as plimba cat as vrea:))si m-as simti libera. @De fapt ce spun eu aici? Ma simt extrem de libera. Libera emotional,am senzatia ca mi-a fost luata o piatra de pe inima. Dar am o frica uriasa,ingrozitoare,ca un nor de furtuna. Totul ar putea reveni! Eu iar m-as afla pe marginea prapastiei! Doar ca inainte sa ma apropii m-as asigura ca nu mai e nimeni prin spatele meu sa ma opreasca. Aberez ca de obicei,trebuie sa imi conduc imaginatia spre alte lucruri,acum ca nu imi mai imaginez cabane,mare,cer, stele,luna,frig,pat, apa,lumanare,soare,campie,nisip si valuri. De fapt fac asta,dar pentru mine. Adica atat cat sa ma inveselesc. As vrea foarte mult sa imi creasca aripi si sa zbor,dar fara sa obosesc:)). @De fapt ce spun eu aici!?. Iubesc si ma simt libera! Sau doar iubesc sau doar sunt libera? Sau amandoua? Sau nici una?! Habar n-am. Ideea e ca ma simt bine,probabil datorita senzatiei de eliberare,reala sau nu. @Cateodata e rau sa ai prea multa imaginatie. Stii tot ceea ce ar fi putut fi si iti e greu sa accepti ca nu va exista. E cu atat mai greu sa stii ca totul e material posibil. Dar de fapt nu va fi nimic,pentru ca nu esti un papusar,iar oamenii nu au ate atasate la maini si la picioare. Vreau sa vorbesc franceza. Mult mult mult. As vrea sa merg la paris....as vrea sa stau cu tine la munte,la o cabana,sigur ti-am mai zis. Si nu as vrea sa mergem cu caruta,as vrea sa zburam pana acolo! Cu aripile noastre! Sa imi spui cate o poveste in fiecare seara,si sa imi vorbesti in franceza...as vrea sa ma mangai ca pe un copil..si eu mi-as trece mana prin parul tau...si te-as lua in brate,si nu ti-as mai da drumul. Niciodata. Pentru ca puzzleurile odata facute,nu ar mai trebui stricate,stranse. @Tu sa pregatesti micul dejun pe la 12-1,iar eu cina pe la 7....si seara sa avem un bol urias cu stafide invelite in ciocolata! Si in fiecare seara sa bem cacao cu lapte,nu ciocalata calda,aia doar la bucuresti...si sanvisuri cu gem de piersici...un pian in colt unde tu canti...sau eu cant dupa ce ma inveti tu... @Ziua invatam amandoi sanskrita si citim filozofie si literatura(stiu eu ca in adancul sufletului tau lectura este cel mai puternic hobby al tau!),apoi stam in balansoarul ala care seamana cu o canapea si vorbim...si ne uitam la nori si spunem cu ce seamana. Apoi putem sa mai facem si cate o plimbare prin imprejurimi...sa mai adun flori...ca sa avem mereu flori proaspete in casa. Si trebuie sa gatim amandoi de cateva ori! Sa facem clatite amandoi,sa vedem caruia ii cad mai multe pe langa cand le intoarce in tigaie.:)). Cu o telecabina proprie putem sa coboram pana la o piscina....care sa nu miroasa a clor,si sa aiba si ceva mov in ea...si tu sa ma iubesti...si eu sa te iubesc doar pe tine... In fine. Inca sunt apta de visat in gol. Vacanta placutaaaaa!!!!:))si sa nu uit! vreau sa mancam cirese incontinuu!!!!!!!!!!!!!!!!!!! p.s. pt cititor:ai grija sa nu treaca viata pe langa tine...

Nimic emotiv imaginar

@As vrea sa te fac sa suferi doar ca sa vad ca mai simti ceva. Vreau sa te vad plangand,ca sa plang si eu. Daca semanam,atunci si eu ar trebui sa pot plange odata cu tine. Ar trebui sa ne uitam pe cer in acelasi timp si sa vedem aceeasi stea. Ar trebui sa respiram la fel,si sa calcam mereu cu dreptul inainte,sa avem pasii de aceeasi marime. Ar trebui ca nimic sa nu ne poata atinge,sa ne rastogolim in globul nostru de cristal prin lumea asta,care nu va putea sa il sparga. Pentru ca nu are ce sa sparga. @Vreau sa ma inveti sa cant la pian. Nimeni nu canta la fel de frumos ca tine la pian,pentru ca nimeni nu esti tu. Nu as avea nevoie sa imi mai spui nici un cuvant,mi-ar fi sunetele de ajuns. Vreau sa fie o furtuna,vreau sa ne prinda pe strada si sa alergam. Putem sa facem pneumonie. Dar ce conteaza? Ce mai conteaza? Daca s-ar intampla ceva din toate astea...totul ar conta,pana si o frunza cazuta,pana si una din picaturile de ploaie. Sensul fiecarui atom mi-ar fi aratat si mie,si noua. Nu inteleg nici eu prea bine cum te-as putea iubi daca si tu ai face-o. Iar tu ce ai face? M-ai iubi pentru mamica ce o intrevezi in mine? Desigur. @Dar nimic nu conteaza pentru ca nimic nu se intampla. Nu ai de unde sa te intorci,pentru ca nu te-ai dus nicaieri,pentru ca nu ai fost nicaieri. Pentru ca Nimic nu se intampla Acum,nimic am senzatia ca a fost,nimic am senzatia ca va ramane. Nu sunt decat visuri,sperante si...nimicuri evident. Pentru ca nimic nu ma opreste sa ma gandesc la ele si sa le port cu mine. Nimic nu te poate opri pe tine sa transformi nimicul. @Stiu ca vorbesc aiurea si ca poate ai face un efort de concentrare ca sa ma intelegi. Problema e ca nu ai ce sa intelegi. Si sincer,ma indoiesc ca ai intelege tu ceva ce nu inteleg eu. Nu ma cunosti,nu m-ai cunoscut vreodata. Ai crezut ca o faci probabil. Ei bine te-ai inselat. Stii chiar mai putine ca mine,iar eu stiu foarte putine. Te-am vazut ca pe o carte. Asteptam ca vantul sa dea paginile,ca sa nu te ranesc. Iti inchideai brusc filele,si imi aratai o coperta neagra,de piele,ca de Biblie. Imi aratai cat de mult rau am facut. Dar oare cine ca mine nu face? Vantul era cateodata mai puternic si iti dadea la o parte si copertile,se nimerea cate o pagina aiurea...la un moment dat s-a intamplat ceva. A inceput furtuna aia despre care iti vorbeam eu mai sus. Eu eram mica,nu iti puteam acoperi foile,te-a udat,te-a luat in vartejuri de vant. Am fugit cat am putut dupa tine,dar te-a aruncat intr-un rau urias,pe langa care eu ma simteam ca o furnica. Ti-am gasit ramasitele alb-negre patate de noroi,amestecate cu mal si sfasiate. Ti se luasera literele si nu te mai puteam citi deloc. Oricum mai erai decat cateva bucatele,restul pesemene ca fusei descompus de valtorile apei. Te-am strans,la inceput te-am bagat in punga sa te pastrez,apoi te-am dat. La un centru de reciclare,ca sa fiu mai eco. Ce am mai gasit apoi din tine in plimbarile mele pe langa rau am ingropat. Am vrut sa te reconstitui in gand. Nu am reusit nici asta,pentru ca nu m-ai lasat sa te citesc integral. @Erai o carte naspa ca sa spun asa. Randurile tale pareau cuvinte fara sens si noima. Nu aveai pic de frumusete in stil,nici figuri de stil,decat in locuri nepotrivite. Nu ma atrageai sa te citesc. Voiam sa te termin mai repede ca sa fac un rezumat al lucrurilor aflate din tine. Nu te placeam macar,nu aveai pic de cultura in toate paginile tale. Dar voiam sa te citesc,asa,ca pe o carte oarecare,din care speri sa afli ceva. Am inteles mai tarziu ca erai cartea Mea. Setea mea de cunoastere ma facea sa imi doresc alte carti,din care as fi putut invata mai mult,dar niciodata,pentru nimic,nu te-as fi lasat neterminat. In fond,eu niciodata nu incep alta carte pana nu o termin pe actuala. Iar pentru ca tu mereu iti inchideai astfel paginile,probabil ca nu te-as fi putut termina vreodata. Ce-i drept,ar fi devenit o tristete pentru mine. Dar tu,prin intuitia aia idioata a ta,ajunsesei la disperare,stiai ca aveam nevoie de o frumusete care sa imi incite inteligenta,pe care tu nu o aveai. Stiai foarte bine ca nu o aveai,si ai prelungit o groaza citirea ta. @Eu am suferit foarte mult cand te-a luat furtuna. Erai cartea Mea,si nici macar nu am apucat sa te citesc in intregime. In mijlocul curtii,pe iarba,acolo unde era locul tau,am vazut ca aveai o sforicica. Era bine prinsa in pamant,era semnul de carte. Puteai sa te tii de ea! Dar nu ai vrut. Stiu eu bine ca nu ai vrut. Nu o sa pot avea vreodata certitudinea ca nu era nimic interesant in tine,din moment ce nu te stiu. Drept urmare,imi vei lipsi mereu,ca orice carte furata. Ce-i drept,tu esti aparte,te-ai lasat furat. Poate ca ai facut mai bine. Dar cum as putea stii vreodata? @Iti sunt datoare prin juramant sa te iubesc mereu,si asa voi face. Eu imi achit datoriile. Dar tine minte ca tu m-ai facut datoare. Eu nu as fi jurat niciodata de bunavoie asa ceva. Nu imi place sa jur,nu imi place sa promit. Stii bine ca eu,spre deosebire de tine,fac ceea ce spun. Ma santajai groaznic. Si pentru ca vreau sa te fac sa plangi,in speranta ca voi plange si eu,am sa iti spun ca nu plangeam atunci cand eram langa tine din cauza ta,din cauza ca voiam sa iti fiu alaturi la suferinta cauzata de rahatul tau de intuitie,plangeam si eu pentru cartea care mi-o furasei tu,si pe care trebuia sa o las furata doar ca sa nu plangi tu si mai mult! Stiam ca nu aveam cum sa o mai termin,plangeam pentru ca renuntam,imi plangeam de mila daca vrei sa spui asa. Imi era atat de mila de tine incat renuntam la mine,apoi mi se facea mila si de mine,dar tot nu renuntam la tine. Eu valoram si mai nimic decat tine in ochii mei. Mereu gresisem,nu voiam ca dintr-o greseala sa iti rupi paginile singur. Mi-am rupt eu aripile...acceptam o viata,si nu orice viata,dar chiar VIATA MEA alaturi de tine. M-am sacrificat pentru tine,iar tu te-ai lasat luat de furtuna. Vreau doar sa iti multumesc si sa iti spun ca imi achit juramantul,il achit in aceeasi masura ca in timp ce te citeam. Acum nu mai trebuie sa ma prefac,sentimentul nu e nul,dar nici departe nu e. important e ca e,si ca eu ma tin de promisiuni,pe cand tu NU. Ai fost o carte proasta,si totusi...am invatat destule in incercarea de a te citi. Iti multumesc din nou,Dumnezeu sa te odihneasca acolo unde esti,acolo departe unde esti,sper sa nu ma mai apuce disperarea pentru ca nu stiu unde esti,sper sa nu ma mai trezesc intreband unde esti. Noapte buna. Dragostea nu moare niciodata,ea e doar omorata.

cugetare de mai

as vrea sa se termine. tot ce e rau. as vrea sa am amnezie. sa uit. nu vreau sa mor. nu inca. de fapt...nu e asa ca va sunt cunoscute toate astea?daca nu ati avut niciodata voi personal asemenea ganduri,sigur le-ati auzit la vreun imatur prieten sau de la o persoana ajunsa in culmea disperarii.

desigur,unele persoane ajung foarte usor in culmea disperarii.poate ca mie mi se intampla mai des sa aud asemenea rahaturi pentru ca stau printre persoane de varsta mea,adolescenti instabili emotional.si desigur ca emotiile le controleaza psihicul...deci sunt instabili psihic nu?

oare toti oamenii traiesc viata ca si cum ar fi intr-un autobuz?asteapta sa coboare?sau asteapta sa ii prinda controlorul si sa ii dea jos(in cazul de fata,moartea)?adica unde e scopul?sensul ala care sa motiveze viata si fiecare fapta in sine?

ce m-a enervat recent este evident o alta constatare legata de fiinta omeneasca.grotesc experiment a mai facut si Dumnezeu.evident ca e legat de sentimente,ca astea ma preocupa pe mine nu?da.astea ma preocupa,exagerat de mult.

MA IUBESTI?intrebarea asta poate parea nevinovata,mai ales daca ne imaginam un copil mic cu voce subtire cum o spune,sau chiar o tanara din cine stie ce roman.de fapt nu este.NU ESTE deloc,e foarte vinovata.adica omul nu se mai multumeste cu libertatea de a iubi.nu ii mai ajunge ca iubirea ii este primita.NU. vrea si el acelasi lucru.cineva i-a aratat ca balanta ar putea avea talerele egale,sau a vazut doar o poza cu una care avea talerele egale si crede ca asa ar trebui sa fie tot timpul.

de fapt nu.pe intelesul celui care nu a inteles,balanta poate fi inclinata!(:O)de fapt.balanta e in echilibru si daca doar unul iubeste.i se da in schimb nu numai fericirea indragostitului,i se dau emotii,fluturasi alea alea.dar sa ti se permita de o persoana sa o iubesti e chiar bonus.oamenii asta nu inteleg.AU NEVOIE de siguranta perversa ca sunt si ei iubiti la randul lor,au crize daca sentimentul nu e reciproc.e gresit.

nu poti sa condamni o persoana daca nu te iubeste.nu poti sa comdamni un om pentru ceea ce simte.pentru ca sunt mult prea putini cei care isi pot controla sentimentele.se vor gasi unii care sa spuna ca ,,nu poti sa comanzi inimii,,.BA DA.poti.dar e greu,si foarte dureros,e ca si cum i-ai pune lesa si botnita,ca si cum ai incerca sa ii pui haturi ca unei papusi si sa o misti dupa cum vrei tu. ii prinzi haturile cu ace si ata groasa.o sa sangereze urat,atat de urat incat ai fi tentat sa crezi ca face hemoragie si moare!dar ce sa ii faci...e inima si nu face hemoragie:))daca si inima ar face hemoragie...nu...ea pompeaza in continuare in artere si primeste in continuare prin vena cava superioara si cea inferioara.ea nu se poate opri.ea tot exista,deci nu e nici un pericol daca o ciopartiti!

ce-i drept.s-ar putea ca la un moment dat sa fie ciopartita.dar vorba aceea,riscul meseriei.serios acum.chiar nimic.ca a venit o alta persoana demoralizata peste mine,si-a mi-a accentuat minunata stare,desi nu credeam ca se poate asa ceva.lumea asta o sa se duca de rapa,cu totul,pentru ca nu mai sunt oameni in ea.si aia care mai sunt,sunt prea mici si neinsemnati.oamenii parca au uitat ca pot avea si minte si inima in acelasi corp.pot avea de toate,si nu au nimic.oamenii sunt prosti.sau nu mai sunt oameni.(iar eu sunt la randu-mi demoralizata si nu merit atentie)

app.in we e noaptea muzeelor.see you there.scuzati expresia de prost gust,http://www.noapteamuzeelor.ro/

am pana si o melodie pt voi,asa,din dragoste:))