Cum te simti cand omori ceva? Ai in fata mana ta apasand cutitul infipt in pieptul cuiva? Iese sange din locul in care a intrat? Imbiba hainele? Il atingi...simti? E cald? Nu te uita in ochi. De ce ti-ai dori asta? Poti sa te uiti dupa, cand nu se mai misca...macar asa stii sigur ca TE FIXEAZA! Chiar si ochii unui prost pot parea profunzi cand e mort. Par mai adanci...poate din cauza golului care il creaza. Probabil e invers in cazul persoanelor care gandesc. Moartea le ia ratiunea, asa ca ar trebui ca acelasi gol creat de moarte sa micsoreze adancimea lor.
Nu e totusi obligatoriu sa vizualizezi sange cand citesti asta. O moarte nu are nevoie de sange, functioneaza la fel de bine si fara. De ce ar trebui tu sa omori facand mizerie? Stii ca si atunci cand strivesti un tantar(care de fapt e o femela daca te-a muscat)omori? Omori mereu.
Poti sa omori in orice caz si altfel. Nu e nevoie de o interactiune. Nici macar de atat. E suficient sa spui un cuvant cateodata. Cand spui ,,vinovat” si esti judecator intr-unul din statele unde pedeapsa cu moartea este permisa-esti criminal. Dar poti sa omori si fara a fi intr-o functie care sa iti dea dreptul asta. Te-ai nascut cu asta. Ca sa supravietuiesti trebuie sa omori. Si ca orice lucru care face parte din tine, nu poti sa scapi de asta. Ca o doza de heroina...trebuie sa faci rau din cand in cand!
Nu ajunge sa deschizi ochii si sa vezi suferinta. Trebuie sa fie provocata de tine, sa stii ca tu esti cauza. Placere sadica pe care o avem toti...dar nu se activeaza mereu...in general apare dupa ce si tu ai suferit. Simti nevoia sa fii capabil...vrei sa verifici daca poti, daca SI tu poti. Normal ca poti. Oricine poate. In punctul asta apar musculite in jurul tau, care iti spun despre iertare...despre nepasare...indiferenta...cunoscutul ,,treci peste”. In general persoanele care iti spun asta au trecut prin asa ceva, si dupa ce s-au ars o data incearca sa te impiedice, fara sa realizeze ca este un pas esential.
Sufletul tau se va linisti doar atunci cand va vedea ca poate. Spuine-i unei pasari sa nu zboare...se va intreba de ce mai are aripi! Este exact acelasi lucru. Normal ca acum nu mai omoram persoane...doar ne-am pune viata in pericol! Pe vremuri se chemau la duel...pentru o insulta...mda. Am evoluat. Ne multumim cu rautati periodice ca sa ne descarcam. E evident ca realizam la un nivel ca ,,omoram” persoana care are de suportat asta. Incet...putin...totusi nu sigur...pentru ca treptat se angajeaza intr-o lupta tacita...care va duce la depresia sau nebunia unuia cel mai probabil.
In cazul meu, majoritatea lucrurilor le-am facut pt ca am putut. Daca pot, de ce sa nu le fac? Exista ceva care sa ma opreasca? Fac in asa fel incat sa nu mai existe. Multi actioneaza in cautarea confortului, sigurantei si placerii. Nu neg ca nu as fi facut si asa, insa mi se pare greu sa gasesc ceva care sa imi placa cu adevarat incat sa fac asa...nu prea am pasiuni altfel spus...una ar fi scrisul. Din fericire, nu m-am lasat de el. De ce nu? Din cauza ca imi face si placere!
Totusi, sunt lucruri pe care nu ar trebui sa le faci daca nu te asiguri extraordinar de bine ca nu iti fac vreun rau, sau ca te depasesc in vreun fel. Cel mai bun exemplu pentru asta sunt copiii! Sa te nasti nu este o alegere, dar sa dai nastere da. Si nu este doar un act care sa treaca ca o tura de shopping. NU. E ceva ce te indatoreaza pe viata:material, sentimental, etc. Nimeni nu neaga ca nu ti-ar aduce si dezavantaje. Insa trebuie sa te gandesti ca nu e vorba doar despre tine. Mai e cineva. Pe care tu il creezi. Iar cel mai mare angajament pe care ti-l iei este de dragoste continua. Trebuie ca tot restul vietii tale sa-l iubesti si sustii neconditionat. Nu este o alegere pe care o poti face mai tarziu. Alegerea a fost luata cu mult inainte. Extrem de important este ca un copil nu poate fi schimbat cu un altul! Slabe sanse sa poti schimba ceva la el...dapoi sa il schimbi cu totul! Pur si simplu nu merge! Daca nu esti absolut sigur ca ii poti asigura un mediu care sa nu il marcheze si tot ceea ce mai are nevoie, atunci nu deveni parinte. Stim cu totii ca populatia scade, a tuturor tarilor dezvoltate cat si acelor in curs de dezvoltare, dar mai bine inculti, needucati si fericiti decat destepti, frustrati si complexati.
Cati oameni fericiti vedeti pe strada? De fapt..cati oameni cu facultate(capacitatea de asimilare a informatiei ii face destepti, chit ca nu sunt doar ei si exista multe exceptii)se plimba pe strada ca sa ii putem vedea? Totusi in we mai ies din scorburile lor si isi arata fata. Cati sunt fericiti? Daca ne uitam la cei din jur devenim depresivi. Nu mai spun de toti cersetorii si ologii care sunt pretutindeni. Ei nu mai au dreptul la fericire. Desi nu li l-a furat nimeni, l-au pierdut sau li s-a luat cumva...?
Nici ca ar mai avea vreo importanta. Se face dimineata. E vara. Dar frig. Exact ca o greseala...nepotrivita prin definitie:)). Dar speranta moare ultima...greselile se pot indrepta(nu sterge)...asa cum o va face si vremea. Desigur,nu toate greselile. Sunt unele prea mari pt a putea fi trecute cu vederea. Unele greseli sunt atat de mari incat pot fi considerate defectiuni...pot fi considerate ca o schimbare climatica...nu ai cum sa mai dai timpul inapoi in cazul asta. Trebuie pur si simplu sa te acomodezi. Sau sa visezi la fosta clima...:))
In cazul in care va intrebati ce e asta, de fapt tot blogul in general, ar trebui sa stiti ca nu este nimic mai mult decat o adunatura de cuvinte pompoase ce alcatuiesc texte fara subiect sau idei, fade. Desigur, asta nu am zis-o eu, dar este un foarte bun exemplu al dozei zilnice despre care vorbeam.
A nu se uita un lucru esential. Aparitia dezamagirilor survine doar in urma asteptarilor! O vara cat mai frumoasa in continuare!:-h
Postări
