Despre ce vorbeam?

Nu vei afla.Nu vei afla niciodata.Vei muri fara sa stii,sau in clipa mortii te vei minti ca ai aflat ATUNCI,ATUNCI ti s-a relevat! Nu ai cum sa gasesti ceva ce nu cauti,chiar daca ai gasi ceva nu ai cauta,nu ti-ai da seama. Ai nevoie de speranta.Ideea de existenta te ajuta si te sustine,pentru ca esti slab. Te atarni de un fir de par,intregul tau echilibru emotional este pe o muchie de cutit.Ai fi in stare sa porti tocuri doar in speranta ca te vei infinge ca intr-un parchet prost. De fapt,pentru ca iti este atat de frica,desi nu vrei sa recunosti,vei merge UN PIC,apoi vei calca stramb. Te va absorbi o durere subtire,mult mai agera decat mintea ta,si nu vei realiza ca ai cazut,culmea:))ca inca mai cazi. Speranta ta este o crenguta,care spui ca exista inainte de sfarsitul prapastiei.Asa spun toate povestile,in plus,ai auzit niste tipete si ai banuit ca sunt ale celor care s-au prins de ea. Dar prostutule,daca doar una exista,tu cum ai vrea sa mai ai loc?Tu vei cadea la nesfarsit,pana vei imbatrani.Ai sa cauti atat de mult salvarea incat nu vei mai vedea liliecii din jurul tau,nici muschii orientati spre nord,nici lienele ce te asteapta lipite de peretii prapastiei.Si cum ai putea sa mai vezi sau faci ceva,cand te-ai strans ca un ghem de lana,cand ti-ai ghemuit si pleoapele peste ochi,cand nu faci decat sa te rogi sa nu mori strivit de pereti?Intinzi doar o mana umeda de atata frica si emotii,fara sa desclestezii privirea,in speranta ca lemnul pe care il astepti te va prinde si scoate la suprafata.Nu se va intampla asta. Si cum iti spuneam,nu vei afla niciodata.Tot asa,nu vei recunoaste niciodata,pentru ca nu vei putea,ca in adancul tau doreai sa cazi in prapastie,doar ca sa vezi si sa atingi acea crenguta,macar sa vezi daca exista sau nu. Nu doreai sa cazi,pentru ca iti era teama sa afli ca nu exista.Acolo sus,puteai sa afirmi foarte raspicat ca ea exista,puteai sa argumentezi,aici nu.Pentru ca e clar ca tu tot cazi iar ea tot nu apare.In cadere fiind,ai uitat ca nu o vei putea vedea daca tii ochii inchisi.Iar acum,fara sa iti dai seama prea bine,trebuie neaparat ca sarmana crenguta sa iti vina tie in mana ca sa iti dovedeasca existenta ei.Chiar nu iti dai seama ca gresesti? Nu,nu voi spune ca de fapt nu vrei nici sa o vezi,pentru ca doar vazuta nu iti va folosi la nimic,tu vrei sa o AI,sa o simti,sa poti spune cu toata fiinta ta ca e reala! Putini sunt cei care s-au prins de ea,dar apoi nu au mai lasat marturie inainte de moarte,caci nu li s-a mai parut asa de important. Asa ca iti repet,nu vei afla niciodata,si e putin probabil ca o vei intalni.As putea spune ca nici nu doreai sa te fi agatat de orice altceva decat crenguta,ceva cum ar fi o liana,pentru ca cea din urma te-ar fi adus la suprafata,pe cand prinzand crenguta,ramaneai blocat pe vecie acolo.Si poate ca asta voiai?Sau nu?Te astepti sa fie din aur sau din platina?poate de diamante?si daca ar fi mucegaita,cat de dezamagit ai fi?intr-atat incat sa spui ca nu ai intalnit-o niciodata doar pentru ca nu era asa cum ti-o imaginai tu?Nici macar tu nu stii ce vrei,asa ca nu imi voi mai da nici eu cu parerea. Cu totii cautam acelasi lucru,constient sau nu:un sens.Multi cred ca viata lor ar prinde un rost,sau l-ar intelege ei daca ar avea/cunoaste dragostea adevarata(nu oricare,cea adevarata:>)iar eu despre asta am vrut sa vorbesc,cu mentiunea finala:aveti grija ce va doriti.